Intră acum și în grupul de
“Ce este BTMUN?” este întrebarea pe care mi-am pus-o şi eu acum ceva timp. Fiind foarte curioasă să aflu răspunsul m-am înscris la Botoşani Model United Nations, eveniment care a avut loc în perioada 11-13 aprilie 2014, la Colegiul “A.T. Laurian” din Botoşani.
Şi totuşi ce înseamnă MUN mai exact? Este o simulare de conferinţă care are loc în realitate în cadrul ONU. Aceasta se desfăşoară exclusiv în limba engleză formală, ţinuta formal fiind obligatorie. Dezbaterile sunt coordonate de chairpersons. Fiecare participant devine delegatul unei ţări ale cărei interese trebuie să le reprezinte, şi îşi alege un comitet dintre ECOSOC, Political, Human Rights şi UNESCO. Pentru fiecare comitet sunt stabilite dinainte câte 3 subiecte de discuţie care reprezintă în acelaşi timp probleme în ţările pe care delegaţii le-au ales.
Misiunea noastră, a participanţilor, a fost să propunem soluţii (resolutions) şi să le dezbatem în mod organizat. Desigur că BTMUN poate fi privit şi ca un concurs. Există premiul pentru cel mai bun delegat, o persoană foarte activă în timpul dezbaterilor, care se remarcă prin discursuri şi rezoluţii foarte bune, dar şi prin putere de persuasiune. Anul acesta, 20 de delegaţi şi organizatori norocoşi, aleşi prin tragere la sorţi, au primit cărţi în limba engleză.
Când am pornit la drum împreună cu colegele mele – Philippines: Alina Moroşan şi Madagascar: Buzec Mihaela, eu fiind South Korea: Lia Petra Sîrbu, nu ştiam, niciuna dintre noi, nimic din cele relatate mai sus. Aveam o nesiguranţă în ceea ce priveşte scopul nostru acolo, dar mai ales în privinţa discursului de început pe care fiecare delegat a fost nevoit să îl susţină în comitetul său, în cazul nostru UNESCO. Totul urma să se schimbe în curând şi să devină o experienţă specială.
În prima zi, imediat după ce am ajuns şi am fost cazate la internatul liceului aflat chiar vis-a-vis de Colegiul “A.T.Laurian”, în ţinută office ne-am îndreptat spre aula colegiului gazdă. Am descoperit acolo un spaţiu care m-a încântat foarte mult, din momentul în care am păşit în aulă am ştiut şi am simţit că vreau să susţin chiar şi un discurs scurt acolo.
După ceremonia de deschidere au urmat discursurile introductive şi redactarea rezoluţiilor alături de reprezentanţii ţărilor, care ne împărtăşeau opinii legate de subiectele puse în discuţie şi anume: scăderea popularităţii cititului, predarea creaţionismului şi evoluţionismului în şcoli şi întărirea culturilor locale în faţa consumerismului. Acesta a fost un prilej de a ne cunoaşte mai bine şi de a forma primele prietenii. Rezoluţiile au fost corectate şi aprobate în camera de verificare (Vetting room). Fiecare comitet trebuia să prezinte preşedinţilor de comitet câte 6 rezoluţii.
A doua zi am petrecut 8 ore cu mici pauze de cafea şi gustări în dezbateri şi voturi, pentru că o singură rezoluţie putea să treacă în General Assembly Debate (adunarea generală), dezbaterea finală care a avut loc în aulă în ultima zi, în prezenţa tuturor membrilor celor 4 comitete si a preşedinţilor acestora. Cel mai intens şi memorabil moment a fost cel în care rezoluţia comitetului nostru a primit majoritate de voturi Pro în adunarea generală, aceasta fiind o victorie reală şi imensă pentru noi.
M-a impresionat organizarea excelentă a evenimentelor şi rapiditatea cu care fotografiile erau postate pe Facebook, dar şi faptul că pe parcursul celor 3 zile au fost redactate 2 reviste în care au fost trecute opiniile unor delegaţi şi ale unor preşedinţi de comitet, reviste pe care le-a primit toată lumea. Şi totuşi, în toată seriozitatea noastră am beneficiat de foarte multă distracţie în fiecare dintre cele două seri petrecute în Botoşani. Am participat şi la un concert al trupei locale The Kryptonite Sparks, formată din 3 băieţi cu un viitor strălucit şi ni s-au oferit CD-uri gratuite cu primul lor album.
La final, după ce am împachetat şi am privit în urmă la acest gen de experienţă care nu ne-a adus decât câştig, nu am uitat să spunem: “This delegate would like to yield the floor back to the chair! Thank you!”, fraza care trebuia spusă obligatoriu de fiecare delegate la finalul oricărui discurs al său.
Lia Petra Sîrbu, elevă în clasa a XI-a A şi prof. Brînduşa Luminiţa Cîmpan, de la Colegiul “Alexandru cel Bun” Gura Humorului
Intră acum și în grupul de
