Intră acum și în grupul de
Colegiul “Alexandru cel Bun” din Gura Humorului a organizat vineri,13 iunie 2014, un spectacol de teatru în sala Centrului pentru Cultură, Artă şi Tradiţie din oraş. S-a jucat piesa „Gaiţele”, de Alexandru Kiriţescu. Sala a fost neîncăpătoare, iar publicul civilizat, de vârste diverse, a gustat fiecare replică timp de două ore. Cineva s-ar putea întreba ce este special în această piesă şi ce i-ar putea interesa pe cititorii unui articol pe baza evenimentului. Iată că din nou la Gura Humorului s-a întâmplat ceva inedit: piesa a fost interpretată de profesori ai colegiului, iar totul face parte dintr-un proiect care poartă numele muzei teatrului, zeiţei festivităţilor şi a banchetelor luxoase în mitologia greacă, „Thalia”. Coordonatorii proiectului sunt membrii echipei manageriale a Colegiului “Alexandru cel Bun”, prof. Mihaela Ursaciuc, Mariana Pintilie şi Liliana Condur.
Ideea i-a aparţinut Ceciliei Miron Popescu, profesor de limba română, care a trimis un sms scurt, simplu şi la obiect într-o zi a primului semestru, cu următorul text: “Bună ziua! Îmi doresc să demarez un proiect şcolar care presupune crearea unei trupe de teatru, vă rog să-mi confirmaţi dacă doriţi să participaţi la acest proiect. Un sms pe care nici nu l-a semnat, adresat unui număr de doisprezece colegi. Unii au răspuns imediat şi fără echivoc: da! Alţii au cerut un răgaz, informaţii suplimentare, asigurări că nu e glumă ci un lucru serios şi bine gândit. Alţii, spre regretul lor mai târziu, au refuzat categoric.
Echipa s-a conturat imediat: zece profesori de specializări diferite, inspiraţi şi însufleţiţi de pasiunea pentru teatru, unul mai talentat ca altul, au început pregătirile. Este vorba despre: Cecilia Miron Popescu, Raluca Dragomirescu şi Andreea Mihaela Drelciuc – limba română, Mihaela Botuşan şi Nelu Baboi – istorie, Simfora Elena Onuţu – discipline tehnologice, Elena Sextilia Solonaru şi Oana Flămându – limba franceză, Sorin Iulian Tănase – fizică, Andreea Lupaşcu – psiholog.
A fost apoi nevoie de specialişti care să regizeze, să coordoneze şi să monitorizeze jocul actorilor. Aşa a apărut primul partener în proiect, Asociaţia ARTES, Iaşi, reprezentată de prof. univ. Doru Zaharia (UAGE, Iaşi). Regizorul sub îndrumarea căruia au început repetiţiile este Cristian Avram, student la Facultatea de Teatru în cadrul UAGE Iaşi, un tânăr plin de elan, răbdare şi talent.
Ceilalţi parteneri – Asociaţia Părinţilor ASPA GH de la Colegiul “Alexandru cel Bun”, Primăria Gura Humorului şi Centrul pentru Cultură Artă şi Tradiţii din oraş au susţinut şi au încurajat trupa constituită. A existat şi un sponsor, S.C.Damone S.R.L. Colaboratori în cadrul proiectului au fost: prof. George Checheriţă, Florin Batâr Rusu şi Iulian Apetri.
Începutul a fost uşor, dar munca pentru materializarea în produsul final al proiectului, piesa de teatru, a fost complexă, cu tensiuni şi cu momente dificile pentru că a însemnat repetiţii săptămânale printre lucrări, teze, simulări ale examenului de bacalaureat, inspecţii pentru obţinerea gradelor didactice sau a definitivatului în învăţământ, examene pentru masterat sau doctorat, ore de curs şi probleme personale, familiale sau medicale. A însemnat recuzită, transportată de acasă, costume create sau achiziţionate, machiaj.
Afişul a fost realizat de Cecilia, data spectacolului a fost stabilită pe 13 iunie, vineri. Biletele s-au vândut în două zile, interesul a fost real, unicitatea evenimentului a atras invitaţi din diverse domenii, dar în primul rând oamenii şcolii care au vrut să fie alături de colegii lor.
În doar câteva cuvinte, spectacolul a fost o reuşită. Nu este punctul de vedere al unui critic de teatru pentru că nici piesa nu a fost jucată de actori de profesie, dar aprecierea a fost unanimă. E nevoie de curaj, de puterea de a-ţi învinge emoţiile, de timp, de efort, de abilitatea de a memora replici şi de a le plasa la momentul potrivit, mulţi dintre noi am încercat să ne imaginăm într-un rol sau altul pe scenă şi nu am reuşit. Pentru că s-a jucat cu emoţie, s-a simţit pasiunea şi talentul. De aceea felicităm sincer toată echipa, pe toţi cei implicaţi, le dorim momente ca acesta în fiecare an, iar aplauzele şi florile primite dorim să-i încurajeze să repete ideea şi să continue proiectul.
Cecilia Miron Popescu a dorit să sintetizeze ideea şi scopul proiectului: “Mi-am dorit dintotdeauna să joc teatru, de altfel o fac şi în viaţa cotidiană, de câte ori am ocazia. Le mulţumesc colegilor care au acceptat să facă parte din visul meu. Le mulţumesc pentru că au muncit alături de mine, au sacrificat timpul, familia poate, prietenii probabil, sănătatea posibil, ca să ducem la bun sfârşit un demers ce părea irealizabil. Am crezut la început că sunt cea mai talentată, că voi fi cea mai strălucitoare pe scenă, m-am înşelat, şi o recunosc fără urmă de regret: toţi colegii mei, fără excepţie, au fost mai buni decât mine. Spectacolul li se datorează, fără ei nu s-ar fi obţinut ceea ce eu numesc un debut promiţător. Îi felicit şi îi admir. Mulţumesc şi doamnei director Mihaela Ursaciuc care ne-a sprijinit şi ne-a încurajat permanent, mai ales într-un moment în care simţeam că nu mai găsesc energia necesară să continui, mulţumesc altor colegi, nenumiţi, care ne-au ajutat din prietenie sau dintr-un admirabil simţ al datoriei. Nu ştiu ce destin va avea spectacolul nostru în continuare, oricum proiectul propune pentru anul şcolar viitor o reprezentare scenică a unei alte piese de teatru de valoare din dramaturgia românească sau universală. Sunt conştientă că nu mă ridic la valoarea unei Silvia Dumitrescu Timică, Draga Olteanu Matei, Tamara Buciuceanu Botez sau Dorina Lazăr, mari actriţe care au interpretat, de-a lungul timpului, rolul Anetei Duduleanu pe care l-am jucat eu, dar m-am simţit bine pe scenă şi am trăit personajul cu intensitate maximă, aşa cum trăiesc orice experienţă. Aş încerca fără nicio reţinere şi un rol din registrul grav, dramatic. Îmi aduc aminte că în facultate un profesor m-a întrebat ce cărţi citesc. Am răspuns fără ezitare: cărţile care vorbesc despre mine. Acest sfat îl dau elevilor mei, astăzi, când cartea a ajuns un obiect de mobilier pe care se aşterne praful, pe care l-au cumpărat poate părinţii noştri când cărţile erau mai ieftine şi se mai citea, să se caute pe ei înşişi în literatură, ca de altfel în orice formă de artă. Receptarea oricărui obiect de artă autentică, fie că e vorba despre o carte sau despre o piesă de teatru, trebuie să fie o formă de autocunoaştere. Altfel, citim şi vizionăm spectacole de teatru sau vizităm expoziţii de artă steril, inutil şi snob. Mi-am propus prin iniţierea şi organizarea acestui proiect un scop pe care îl vizez şi în calitate de profesor la clasă: să îi inspir pe elevii mei – Per aspera ad astra!”
Prof. Brînduşa Luminiţa Cîmpan, Colegiul “Alexandru cel Bun” Gura Humorului
Intră acum și în grupul de
