Hanul Domnesc, unul din obiectivele cultural-istorice ale Sucevei

Este una din cele mai vechi cladiri ale municipiului Suceava, datând de la sfârsitul sec. al XVI-lea si începutul sec. al XVII-lea, când a fost construit parterul cu ziduri groase din piatra si ferestre boltite. În timpul ocupatiei austriece, a fost construit si etajul întâi, hanul fiind transformat într-un castel de vânatoare. În prezent, cladirea adaposteste Muzeul Etnografic si de Arta Populara al Sucevei. Centru comercial si mestesugaresc Suceava a atras întotdeauna numerosi mestesugari, istoria sa împletindu-se cu cea a Moldovei.

Oras bogat în vestigii istorice, Suceava se înscrie în reteaua muzeistica a zonei si a tarii. În 1775 orasul Suceava cu toata partea de nord a Moldovei avea sa fie anexata imperiului Habsburgic. Unul dintre obiectivele culturale ale zonei si ale orasului este Hanul Domnesc. Epoca de stralucita istorie, marcata durabil în caramida si piatra prin cetati, biserici si manastiri, evul mediu a lasat posteritatii si constructii civile, una dintre acestea fiind Hanul Domnesc. Cladire cu doua niveluri, construita la sfârsitul secolului al XVI-lea si începutul celui urmator, Hanul Domnesc a fost destinat gazduirii unor dregatori straini, oaspeti de seama si mari negustori. Odata cu ocuparea nordului Moldovei de catre imperiul Habsburgic în 1775, Hanul Domnesc îsi schimba destinatia, devenind casa de vânatoare pentru membrii familiei imperiale.

în 1962 a fost restaurat de la nivelul pivnitei pâna la acoperis, urmarindu-se reconstituirea elementelor de arhitectura interioara de la parter, în fosta bucatarie a hanului, pe locul cuptorului s-a ridicat un altul inspirat din cuptoarele moldovenesti, la etaj s-au pastrat grinzile de stejar ale plafoanelor celor doua coridoare. Cu elemente arhitecturale de epoca recâstigate odata cu refacerea zidurilor, constructia Hanului Domnesc ca monument de arhitectura a intrat în traditia culturala a Sucevei ca vechi han medieval. Expozitia permanenta de la parterul cladirii reconstituie atmosfera de epoca a unui han care gazduieste oaspetii de seama, dregatori, negustori. În salonul privat este reconstituita o soba de influenta austriaca cu placi de ceramica de tip Kuty, este mobilat cu piese sculptate ornamentate cu motive populare traditionale: masa cu scaune cu spatare înalte sculptate, dulap cu vitrina pentru vesela si piese de portelan, sticla si metal (farfurii, cani, suporturi pentru pahare, tavi, tabachera, lulea).

Hanul Domnesc a fost într-o perioada (sfârsitul secolului al XVIII-lea) casa de vânatoare, atmosfera acestei perioade fiind ilustrata cu obiecte specifice acestei ocupatii – pe un rastel sunt expuse pusti de vânatoare, o panoplie cu pistoale si pumnale. Ambianta salonului este completata cu blanuri de mistret. Urmeaza camara în care sunt obiecte de uz casnic necesare prepararii hranei. Aici sunt râsnita de mâna, teascul pentru ulei, cumpana, cofa pentru apa, butoaie, butoiase, balerci, saci pentru faina, tavi de copt, piua. În bucatarie, elementul principal este cuptorul cu plita, rola si cuptor de pâine. Vasele necesare sunt asezate pe un grilaj din jurul hornului (linguroaie, tavi, tigai, oale, cani); pe plita si pe vatra: oala pentru sarmale, chiup pentru bors, lopata, cleste, cociorva, piua pentru sare. Mobilierul din bucatarie este cel specific: masa, blidare, laita, lingurare. Circuitul de vizitare trece apoi în sala hanului.

Aici sunt mese cu laite si scaune, polita cu vase din ceramica, blidare , butoiase, balerci, coltare. Pe masa sunt sfesnice, strachini, linguri, fund de mamaliga. Aceasta camera este destinata servirii mesei. Inventarul camerei este completat cu textile de interior, stergare de mâna, tesaturi de cânepa. Urmeaza camera de odihna cu mobilier specific: pat cu tablii, bancheta, jilt, scrin, lavoar cu oglinda cu cana si lighean de portelan. Interiorul acestei camere este completat cu tesaturi de factura populara: stergare, asternut de pat, scoarta pentru perete si blana de urs pe perete si de mistret pe jos. O soba de încalzit si un cufar pentru haine întregesc inventarul acestei încaperi care-si asteapta oaspetii. Holul de intrare face legatura dintre celelalte spatii. Aici sunt expuse piese de harnasament (sei, tarnite; curele, hamuri) si obiecte legate de transport si vânatoare.

Este expusa o saca, un mic atelier de fierarie cu nicovala, ciocane, clesti. Pivnita cu cele doua camere legate printr-un culoar boltit constituie un punct de atractie prin arhitectura lor si prin reconstituirea functionalitatii lor. În spatiul de la intrare sunt expuse butoaie pentru bauturi si pentru alimente, iar în a doua încapere este amenajata o crama cu mese si laite cu obiecte din lemn si ceramica. Interactiunea dintre reconstituirea interioarelor specifice hanului si prezenta obiectelor de factura populara fac trecerea spre etajul cladirii unde sunt expuse toate genurile de arta populara din principalele zone etnografice ale judetului.