Intră acum și în grupul de
Scriitorul Matei Vişniec a anunţat, miercuri seara, în cadrul unei conferinţe despre jurnalism şi teatru, pe care a susţinut-o pe scena Teatrului „Matei Vişniec” din Suceava, că în perioada următoare, intenţionează să scrie o piesă de teatru pornind de la o întâmplare reală, uluitoare, relatată de un jurnalist.
“Acum încerc să scriu o altă piesă, pentru că Europa este confruntată cu un alt şoc de civilizaţii, un şoc sociologic, uman. Sunt 1,2 milioane de persoane care au venit din Orientul Apropiat, au trecut marea şi au venit în Europa. Rareori, Europa, de la al Doilea Război Mondial încoace, niciodată nu a fost confruntată cu un astfel de flux de imigranţi. Am cules lucruri uluitoare despre ce se întâmpla în cursul traversărilor respective şi am dat, la un moment dat, peste o poveste care mi s-a părut şi ea demnă de a fi tratată într-o piesă”, a spus Vişniec.
El a relatat, pe scurt, întâmplarea care va fi punctul de pornire a piesei sale.
“Într-o ambarcaţiune fragilă, se aflau vreo patruzeci de musulmani şi vreo zece creştini. Toţi veneau din Africa profundă. Creştinii erau jos, în cală, înghesuiţi şi musulmanii erau deasupra. Creştinii minoritari în ţara respectivă, deci erau minoritari şi pe ambarcaţiune. La un moment dat, ambarcaţiunea începuse să ia apă. Devenise clar că sunt prea mulţi în barcă. Căpitanul şi cel care era călăuza, de fapt capul răutăţilor, cei care fac aceste transferuri, le-a spus celor de sus:Trebuiesc aruncaţi în apă vreo cinci oameni! Şi atunci ei ce au spus? Pe cine să aruncăm? Îi aruncăm pe creştini, că n-o să ne aruncăm pe noi, că suntem mai mulţi. Sigur, la un moment dat, unul dintre musulmanii de sus le-a zis: Măi, voi sunteţi nebuni? Păi, noi unde mergem să căutăm azil politic? La creştini, tocmai, în Europa. Şi acum dacă aruncăm creştini, credeţi că ei când vor afla chestia asta vor să fie bucuroşi şi or să ne primească cu braţele deschise? Hai măcar să aruncăm doi de la noi şi doi de la ei sau măcar păstrăm proporţiile. Noi suntem cei mai mulţi, un creştin şi patru musulmani. Sigur, raţiunea n-a învins în situaţii limită. Până la urmă, au fost aruncaţi în apă creştinii. Este o poveste adevărată care este relatată de un jurnalist, de un reporter. Mi se pare că este atât de profundă şi atât de tulburătoare, încât merită transferată şi în literatură. Iată deci cum lucrează împreună cei doi oameni care locuiesc în mine. Sunt tot timpul cu ochii pe ce se întâmplă şi ambii îşi spun că au o misiune importantă. Toate aceste poveşti, că sunt ale jurnalistului, că sunt ale scriitorului, au mesajele lor şi sunt importante şi merită să fie spuse”, a spus dramaturgul Matei Vişniec.
Referindu-se la situaţia actuală din Franţa şi din Europa Occidentală, Vişniec a subliniat că există “o forţă care vine peste Europa şi care nu admite pofta de viaţă”, amintind de atacurile teroriste înregistrate, în cursul anului trecut, în Franţa, în care au murit oameni “care se bucurau de viaţă”.
“N-aş vrea să vă întristez, însă. Lumea din care vin eu în acest moment este destul de tristă, pentru că vin dintr-o ţară pe care am iubit-o şi o iubesc atât de mult, dar unde se moare, acum, stând pe o terasă, la o cafea. Este un lucru absolut incredibil care se întâmplă în Franţa. Anul trecut au murit opt jurnalişti din redacţia revistei Charlie Hebdo, pentru că erau jurnalişti, iar pe 13 noiembrie anul trecut au murit 130 de oameni, pentru că erau nu francezi, ci pentru că le plăcea viaţa. Erau nişte oameni care se aflau pe un stadion, într-o sală de spectacol, în câteva baruri, în câteva restaurante, pe terase, bând o bere şi se bucurau de viaţă. Erau oameni de multe naţionalităţi, de toate vârstele şi de toate credinţele, dar există o forţă care vine peste Europa şi care nu admite pofta de viaţă, care, în orice caz, consideră că duşmanul cel mai mare este arta de a trăi. Această formă de barbarie care s-a revărsat asupra Franţei şi asupra Europei Occidentale este o surpriză gigantică. Occidentul nu se aştepta la aşa ceva. Sigur, n-am scris încă o piesă despre aceste evenimente, deocamdată am transmis, dar ele mă tulbură şi mă întreb dacă într-o bună zi şi ţările din Estul Europei, care nu au nimic de a face, deocamdată, cu această formă de barbarie, nu vor fi atinse de ea. Aş mai spune că Europa a trecut două încercări aproape de sinucidere Primul Război Mondial şi al Doilea Război Mondial. Tare mă tem că în acest moment face şi o a treia încercare: prin sinucidere culturală, lăsând să se dezvolte chiar în sânul ei, practici, aş spune, apariţia unor moduri de viaţă şi de a gândi care sunt incompatibile cu ceea ce Europa ar trebui să reprezinte: umanitate, toleranţă, frumuseţe, democraţie, libertate, adevăr”, a mai spus dramaturgul şi jurnalistul Matei Vişniec. (Liliana Bujdei)
Intră acum și în grupul de
