Intră acum și în grupul de
Dumnezeu a ramas indiferent la rugile lui Becali si nu s-a aratat sensibil la „barterul” propus Lui de finantator; 2 milioane de euro la Athos, contra victoriei Stelei. Trupa lui Pedrazzini a avut nevoie, la Sevilla, de mai mult decât de ajutorul Celui de Sus. Poate de stiinta fotbalului de nivel european, ca cel viguros practicat de spanioli marti seara. Declaratiile dinainte de meci ale oficialilor ros-albastri si ale unor jucatori, lipsite de realitate si exagerat de optimiste, au parut, dupa înfrângerea de 2 – 1 cu FC Sevilla, mai mult decât ridicole. Ridicoli si penibili s-au simtit si zecile de mii de români care au vazut, fata în fata, un fotbal bun si unul modest si le-a fost jena ca, dupa cele întâmplate, rezultatul pe teren a fost doar 2 – 1 pentru Sevilla.
În prima repriza, stelistii s-au pierdut de tot undeva printre pasele rapide si precise ale jucatorilor de la Sevilla, sucombând pentru prima data chiar în min. 5. Lunganul Kanoute, iesit de sub marcaj, a înscris cu capul pentru 1 – 0, profitând de picoteala ca de duminica dupa-amiaza a apararii românilor. Complet depasiti de jocul gazdelor care schimbau pase în uralele de corida ale celor 40.000 de spectatori din tribunele stadionului „Ramon Sanchez-Pizjuan”, stelistii, ca picati de pe Luna, mai trec printr-un soc în min.17, când, lansat în adâncime, Louis Fabiano îl dribleaza pe Zapata la marginea careului si înscrie al doilea gol pentru FC Sevilla. Pâna la pauza, românii au tinut-o tot într-o panica la fiecare contraatac spaniol, rugându-se sa nu se întâmple iar ceva rau, de câte ori mingea ajungea la Calpel tânara extrema stânga ce i-a servit ireprosabil pe ambii marcatori si a facut un meci perfect.
De partea Stelei nu s-a putut contoriza în primele 45 de minute decât un „cap” a lui Dica si un sut pe poarta destul de bleg a lui Ovidiu Petre, ambele retinute de portarul Palop. Când arbitrul a fluierat de pauza, singura consolare a „vitejilor” lui Becali era ca pe tabela nu scria 3 –0, pentru ca, în ultimele secunde, Keita era sa înscrie din nou, dar mingea a lovit bara.
Ce le-a soptit „signore Massimo”, la cabine, stelistilor, nu se stie, dar acestia au pornit sa joace, dupa odihna, fara sa le mai tremure pantalonasii asa tare. Badea si Neaga au intrat în locul lui Dica si Surdu si a parut o schimbare utila, pentru ca ros-albastrii si-au amintit ca în fotbal se poate si ataca. În min. 20, Banel, baiat învatat cu munca, a ajuns chiar în 16 metri, singur cuc cu portarul vreo doua secunde, dar nu i-a iesit un stop la mingea prea înalta trimisa de Petre Marin si n-a iesit nimic pentru români.
A iesit ceva însa peste câteva zeci de secunde, când dintr-o minge pornita de la Croitoru, ajunsa la Iacob în stânga careului si trimisa lui Ov. Petre, românii înscriu golul „de obraz”. Spaniolii s-au mai odihnit doar înca vreo 10 minute, timp în care Steaua a atacat mai des si cu curaj. Cu zâmbetul pe buze însa, din min. 35, gazdele iau din nou în „catare” poarta adversa si fac din Zapata un martir si un erou. În ultimele 30 de secunde de joc, portarul stelist a smuls de doua ori mingea din ghetele atacantilor lui Juande Ramos, ce-i cotropeau, si atunci, careul.
Trei fluiere la final si contabilitatea din grupa H a Champions League, este „alba” pentru Steaua. 0 puncte din 3 meciuri si nadejdi doar pentru cel mult un loc 3 la finalul calificarilor.
Firesc, s-au facut declaratii si dupa aceasta partida. Ca „am fi putut…”, ca „putea sa fie…”, ca „puteam, cu putin noroc…”, formule prea obisnuite deja de oficialii români, la înfrângeri. Mai adevarat este însa ca, dupa un astfel de dus rece, românul care se pricepe la fotbal si-l recunoaste de departe pe cel profesionist, se întreaba nedumerit, cântarindu-l pe cel jucat de Steaua marti: cum de-am nimerit noi în Liga Campionilor?!
Intră acum și în grupul de
