„O companie trebuie să fie prezentă în viaţa comunităţii, dincolo de implicaţiile economice obişnuite”- interviu cu proprietarul companiei „Holzindustrie Schweighofer”, Gerald Schweighofer

Interviu în exclusivitate pentru ziarul „Crai nou“ cu proprietarul companiei „Holzindustrie Schweighofer”, dl Gerald Schweighofer

– Compania dumneavoastră şi dumneavoastră în special aţi fost destul de des acuzaţi de încălcări ale legislaţiei de mediu, de exemplu, de complicitate la tăierile ilegale de pădure. Cum stau lucrurile de fapt? Care este atitudinea dumneavoastră personală cu privire la aspectele şi problemele de mediu ale pădurilor din România?

– Sunt o persoană care iubeşte lemnul. Mi-am petrecut copilăria la o fabrică de cherestea, am crescut într-o fabrică de cherestea. Ba chiar mi-am trăit cea mai mare parte din viaţă într-o fabrica de cherestea. Această fabrică de cherestea – iar aceasta este, de asemenea, o frumoasă amintire din copilărie – era situată chiar în mijlocul unei păduri. Astfel, am o legătură foarte personală şi afectivă cu pădurea. Apreciez foarte mult şi respect materia primă – lemnul. Ai putea spune: iubesc pădurea şi iubesc lemnul. Pădurii îi datorez aproape totul. De aceea este foarte important pentru mine să salvez pădurile din România. Dar Holzindustrie Schweighofer este doar o companie, am prelucrat aproximativ o zecime din lemnul recoltat din România. Autorităţile şi legiuitorii, toţi participanţii de pe piaţă şi ONG-urile trebuie să lucreze împreună. Prin urmare, trebuie să se implementeze în mod natural pentru toţi participanţii de pe piaţă un sistem de trasabilitate eficient şi coerent. Susţinem pe deplin transparenţa.

3.000 de angajaţi ai Holzindustrie Schweighofer şi cu mine ne mândrim cu ceea ce am construit în România încă de la începutul angajamentului pe care ni l-am luat în 2002.

Urmăm o strategie pe termen lung, care se bazează pe aprovizionarea durabilă cu lemn. Modelul nostru de afaceri depinde de disponibilitatea pe termen lung a lemnului românesc. Prin urmare, aprovizionarea durabilă nu este doar un titlu de articol, ci o necesitate. Această dependenţă şi statutul nostru de mare consumator ne fac să ne asumăm un rol principal pentru asigurarea unei exploatări forestiere sustenabile şi transparente. Pasul următor este să urmăm această abordare la nivel local prin introducerea unui sistem obligatoriu de localizare prin GPS a autocamioanelor care livrează buşteni la fabricile noastre.

– În opinia dumneavoastră, există în prezent în lume un sistem eficient de protecţie a pădurilor împotriva defrişărilor ilegale şi cum s-ar putea implementa un astfel de sistem în România?

– În fiecare ţară sistemul este diferit, dar sigur că defrişarea ilegală reprezintă o situaţie care afectează nu numai echilibrul pădurii, dar, de asemenea, şi economia ţării şi companiile active din industria lemnului. În concluzie, aceasta are un efect negativ asupra mediului, economiei şi societăţii. Desigur, în calitate de companie privată, puterea noastră se opreşte acolo unde începe responsabilitatea autorităţilor. Am încredere că îmbunătăţiri suplimentare ale Sistemului românesc oficial „Radarul Pădurilor” – un sistem informatic pentru monitorizarea transporturilor de lemn – vor aduce mai multe rezultate pozitive în această chestiune. Desigur, vom sprijini autorităţile în orice mod posibil.

Noi, în calitate de companie privată, facem tot ce se poate face pentru a preveni achiziţionarea de buşteni tăiaţi ilegal: în primul rând efectuăm un audit foarte riguros al unui posibil furnizor înainte de a semna orice contract, după care avem mai multe filtre în fabrica noastră pentru a verifica corectitudinea documentelor. În plus, în acest an, vom lansa un sistem-pilot GPS care va urmări trasabilitatea lemnului din locul de încărcare până la fabrica noastră.

Am un interes deosebit în această chestiune – nu doar pentru că îmi pasă personal de pădure: modelul nostru de afaceri se bazează pe disponibilitatea lemnului pe termen lung. Aproape 3.000 de locuri de muncă au fost create în România până acum, prin investiţii de aproximativ 800.000.000 euro. Această dependenţă de resurse şi responsabilitatea noastră faţă de angajaţi face evident faptul că societatea noastră joacă un rol principal în exploatarea durabilă şi transparentă a pădurilor, precum şi în gestionarea lemnului.

– Întreprinderile dumneavoastră din Suceava sunt printre cei mai mari contribuabili la bugetul local. Ce tipuri de taxe şi câţi bani intră în bugetul local?

– În primul rând, vreau să spun că, începând cu anul 2002 până anul trecut, am reinvestit continuu profiturile noastre din România, creând noi facilitaţi de producţie şi noi locuri de muncă pentru comunitatea locală.

Până în prezent, am investit aproape 800 milioane de euro în România şi am creat aproximativ 3.000 locuri de muncă în fabricile noastre, multe dintre acestea în zone cu infrastructură slab dezvoltată. Astfel, toată România beneficiază de angajamentul companiei noastre.

Comunităţile locale beneficiază de angajamentul companiei noastre. Nu numai că am creat locuri de muncă, dar şi instruim forţa de muncă necalificată în fabricile noastre. Mai mult decât atât, contribuim prin multe proiecte sociale şi prin impozitele care sunt plătite către bugetul local.

De exemplu, în Siret suntem cel mai mare contribuabil privat. Impozitele pe care le plătim sunt cele standard pentru orice companie. De exemplu, în 2015 am plătit la bugetul local Siret peste 149.000 lei. În Rădăuţi, în 2015, am plătit la bugetul local peste 865.000 lei.

Acestea sunt doar impozitele plătite administraţiei locale. În total am plătit 24 milioane euro prin plata impozitelor şi contribuţiilor la asigurările sociale din România în 2014.

– Recent, am aflat că societatea dumneavoastră a oferit asistenţă socială substanţială locuitorilor din Suceava. Vă rugăm să ne spuneţi mai multe despre acest lucru.

– În opinia mea, o companie trebuie să fie prezentă în viaţa comunităţii, dincolo de implicaţiile economice obişnuite. Şi asta este ceea ce am făcut: am sprijinit întotdeauna comunităţile locale în 3 domenii majore: asistenţă socială, sănătate şi educaţie. Sunt foarte ataşat de comunităţile locale şi, prin urmare, am găsit poveşti şi situaţii pe care am vrut să le susţin.

Inundaţiile din 2010 au afectat mai multe case din Grăniceşti. Am finanţat la acel moment construcţia a 8 case pentru localnici, deoarece exista o nevoie reală pentru ele.

Copiii din familiile sărace nu sunt afectaţi doar de lipsa de bunuri materiale. Şansele lor la o educaţie corespunzătoare sunt mai mici şi acest lucru le afectează atât viitorul lor, cât şi pe cel al comunităţii. De exemplu, în Rădăuţi, în doar un an, am construit de la zero un nou centru de zi pentru copii, donat Asociaţiei Maria Ward – acolo, măicuţe şi personal specializat se asigură ca acei copii să primească sprijin pentru temele pentru acasă, orientare în viaţă, terapie, educaţie pentru igienă. Din septembrie 2014, acestea se bucură de un spaţiu nou şi mai mare pentru toate activităţile lor. Suntem bucuroşi că aproape 50 de copii sunt pregătiţi pentru viaţă.

Un alt mare proiect care, sperăm, va deveni în curând noua casă a mai multor persoane, îl reprezintă construirea unui nou centru pentru vârstnici în Rădăuţi. Până acum am donat peste 740.000 euro. Acest loc pentru persoanele în vârstă are 24 de dormitoare, fiecare cu o capacitate de 2 paturi. Astfel, va fi un centru pentru vârstnici cu o capacitate de 48 de persoane. Desigur, centrul pentru vârstnici din Rădăuţi oferă şi o sală de agrement, o bucătărie şi alte facilităţi.

Locuri de joacă pentru copii, sprijin pentru renovări şi achiziţionarea de echipamente medicale la Spitalul „Sf. Dr. Cosma şi Damian”, brichete pentru încălzirea centrului social pentru copii „Sf. Ierarh Leontie” sau alimente pentru oamenii săraci sunt alte proiecte pentru a sprijini comunitatea din Rădăuţi.

Unul dintre beneficiarii principali ai contribuţiilor noastre sociale din zona Suceava este Spitalul de Psihiatrie din Siret. Istoria acestei instituţii este una lungă şi complicată. A fost fondat în 2003, dar înlocuieşte Spitalul de Neuropsihiatrie pentru Copii inaugurat în 1970, instituţia cea mai mare de la acea vreme. În anii comunismului găzduia aproximativ 2.000 de copii din orfelinatele României. Copiii nu erau doar abandonaţi de părinţii lor, ei aveau şi probleme de ordin psihologic.

Aceiaşi pacienţi sunt încă aici la Spitalul din Siret, la ani după revoluţie. Desigur, copiii sunt acum adulţi. Clădirea acestei instituţii nu a fost renovată de ani de zile, mobilierul era vechi şi instituţia a devenit improprie pentru scopul său. A fost, practic, mai uşor să fie închisă decât să fie reabilitată. Din fericire, două clădiri noi au fost adăugate complexului şi instituţia a devenit Spitalul de Psihiatrie pentru pacienţi cronici.

Cu sprijinul companiei noastre au fost remobilate toate spaţiile din spital. Secţii de spital folosite pentru diverse activităţi au fost complet mobilate, iar bucătăria a fost şi ea dotată complet. De asemenea, s-a construit o seră care oferă legume proaspete pentru bucătăria spitalului. Acesta deserveşte, de asemenea, şi Centrul Social de la Siret. În plus, am finanţat un sistem de încălzire (peleţi) pentru Spitalul de Psihiatrie.

Timp de 4 ani, compania noastră a donat alimente oamenilor săraci prin intermediul cantinei sociale din Siret şi, ca în toate locaţiile unde avem deschise fabrici, am oferit dulciuri pentru copii cu ocazia tuturor sărbătorilor de iarnă. Unii dintre acei copii, care învaţă la singura şcoală gimnazială din Siret, „Petru Muşat”, au acum condiţii mai bune deoarece am donat o sumă substanţială pentru renovarea acestei clădiri vechi: pardoseli noi, lambriu nou, ferestre şi uşi noi şi renovare exterioară.

În sezonul rece încălzirea poate deveni o problemă reală pentru unele comunităţi şi, în Siret, în ultimii 5 ani, compania noastră a donat materiale pentru încălzire (brichete) pentru instituţiile asistate social, pentru grădiniţă, spital şi şcoală.

– Ce programe sociale implementaţi în zona Sucevei? Ce proiecte pregătiţi pentru a fi implementate în viitorul apropiat?

– Generaţiile actuale de studenţi reprezintă viitorii profesionişti în domeniul silviculturii şi industriei lemnului, iar unul dintre angajamentele asumate de Holzindustrie Schweighofer este acela de a recunoaşte şi a încuraja performanţa. De aceea, începând cu anul universitar următor – 2016-2017 – vom oferi 7 burse lunare, de 10 luni, pentru studenţii cu rezultate excelente în studiul silviculturii la Universitatea din Suceava. De asemenea, în acest sens, Holzindustrie Schweighofer a semnat recent un parteneriat cu Facultatea de Silvicultură din cadrul Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava, constând în dotarea laboratorului de biometrie silvică cu echipamente cu tehnologie de ultimă oră, însumând un total de 31.000 euro.

Iniţiativa Schweighofer de oferire de burse este în concordanţă cu platforma de responsabilitate socială numită simbolic „Building Bridges” (Construire de punţi) sub care Holzindustrie Schweighofer reuneşte toate iniţiativele actuale şi viitoare de responsabilitate socială şi dezvoltare durabilă pe care le derulează în paralel cu activitatea economică în România.

Holzindustrie Schweighofer participă activ în procesul de dezvoltare a comunităţilor din zonele unde sunt amplasate fabricile sale, şi anume judeţele Alba, Suceava, Bacău şi Covasna. Astfel, numai în perioada 2010-2015, compania a oferit sprijin financiar în valoare de 5 milioane de euro pentru diverse proiecte din domeniul educaţiei, asistenţei sociale şi al sănătăţii.

– Cunoaşteţi condiţiile de trai ale angajaţilor obişnuiţi ai companiei dumneavoastră care locuiesc în Suceava? Comunicaţi cu ei? Când a fost ultima dată când aţi fost acolo?

– Desigur că efectuez vizite regulate la fabricile noastre din România – de exemplu, ultima vizită a fost în luna mai, la Rădăuţi. Este foarte important pentru mine să vorbesc cu angajaţii noştri – şi chiar dacă există o barieră de limbă ne descurcăm întotdeauna destul de bine. Vreau să ştiu evenimentele curente, să simt atmosfera locală şi să împărtăşesc, de asemenea, griji, tristeţi şi bucurii. Suntem o companie destul de mare, dar, desigur, suntem cu toţii oameni – trebuie să vorbim unul cu celălalt şi să rezolvăm probleme în cel mai bun mod posibil. Acesta este crezul meu de management, este adesea numit „cetăţenie corporativă” – dar mie îmi place să-l exprim în cuvinte mai simple: suntem parte din societatea românească. În calitate de companie trebuie să acţionăm economic şi să realizăm profit, dar în acelaşi timp să îmbunătăţim nivelul de trai şi calitatea vieţii comunităţilor.

– Ce lucruri interesante ştiţi despre Suceava? Ce vă place cel mai mult la acest loc?

– Judeţul Suceava înseamnă mult pentru mine, nu numai pentru că aici am dezvoltat 2 fabrici cu aproape 1000 de oameni, dar, de asemenea, şi datorită unei istorii comune a regiunii cu Austria şi cumva datorită unei asemănări geomorfologice cu Austria.

Din capul locului trebuie să spun că am fost surprins pozitiv de oamenii din zonă, găsind un mediu foarte cald şi deschidere faţă de investiţiile străine. Având în vedere că regiunea are o tradiţie în industria lemnului, am găsit specialişti bine pregătiţi, dar, de asemenea, persoane necalificate dispuse să obţină know-how-ul într-o industrie modernă de prelucrare a lemnului. Chiar admir atitudinea pozitivă şi hărnicia românilor şi a sucevenilor.

Apreciez mult ceramica neagră şi, de asemenea, ouăle încondeiate de Paşti. Mănăstirile pictate din regiune sunt una dintre atracţiile pe care şi partenerii noştri externi le apreciază foarte mult. Este o ţară foarte frumoasă. Aceasta este opinia mea personală – dar, de asemenea, şi feedbackul pe care îl primesc de la oaspeţii noştri. După cum s-ar putea să ştiţi operăm un hotel în Rădăuţi. Deschis în 2007, este unul dintre cele mai bune şi cele mai moderne hoteluri din nordul României. Iar turiştii internaţionali sunt fermecaţi de frumuseţea pământului şi a naturii!

În ceea ce priveşte istoria este interesant că a existat un fost drum comercial important de la Marea Neagră la Marea Baltică. Astăzi reluăm această tradiţie şi exportăm din Suceava peste tot în lume, chiar şi în Japonia…

Şi, desigur, să nu uit mâncărurile locale minunate – şi un pahar bun de ţuică!

A consemnat K. KLAUS

(Preluare dupa cotidianul CRAI NOU Suceava)