A rabufnit! : Interviu cu Dumitru Bernicu, directorul Liceului cu Program Sportiv din Suceava

-Interviu cu Dumitru Bernicu, directorul Liceului cu Program Sportiv din Suceava

   Dumitru Bernicu se contopeste cu existenta post-revolutionara a LPS Suceava, institutie pe care o conduce din 1993. Directorul Liceului cu Program Sportiv din Suceava este la al doilea mandat de membru în Consiliul de Administratie al Federatiei Române de Handbal 

   – Dle Bernicu, de câti ani ocupati functia de director al LPS Suceava?

   – Am intrat în cel de-al 15-lea an, mai exact din 1 februarie 1993.

   – Care credeti ca au fost atuu-rile care v-au mentinut o perioada atât de lunga la conducerea LPS?

   – Cred ca as fi incorect sa spun eu care au fost atuurile. Cei care sunt în masura sa ma aprecieze si m-au apreciat de-a lungul timpului au fost inspectorii scolari, colectivul în care am lucrat atâtia ani, colegiul profesoral si consiliul de administratie, care întotdeauna au avut un cuvânt greu de spus. Am ajuns sa ocup postul de director prin concurs si am beneficiat de aprecieri cu privire la realizarile mele, atât pe plan profesional, cât si în calitatea de manager. 

   – Sa le luam pe rând. Pe plan profesional…

   – Pâna la un punct am reusit sa duc în paralel si grupele pe care le-am avut în instruire înainte de a fi director. Este dificil sa te ocupi si de o echipa si sa fii manager, si metodist, si membru al Consiliului de Administratie al Federatiei Române de Handbal, si director pe timpul vacantelor scolare în taberele ministerului. Este foarte presant.

   – Presupun ca sunt si satisfactii…

   – Performantele obtinute de-a lungul anilor au reprezentat cea mai mare satisfactie. Când am avut echipa de handbal în instruire, si aici ma refer la generatia 1983-1984, care a fost una deosebita, dovada ca o buna parte dintre acei copii sunt acum la CS Universitatea, am câstigat medalia de aur. Cei nascuti în 1983 erau partial ai mei, partial ai dlui Ghervan, iar cei din 1984,  partial ai dlui Ghervan, partial ai dlui Brânduse. Din acest melanj, la momentul respectiv, s-au obtinut rezultate deosebite. De asemenea, trebuie mentionata si medalia de argint cucerita în ’96-‘97 cu generatia 1980, din care faceau parte Ghita Irimescu, în prezent jucator la UCM Resita si component al echipei nationale de seniori, Pancu, care a evoluat si el la Resita, Coaja, actualmente jucator în Germania. Aceeasi generatie a câstigat medalia de argint la Turneul Final de juniori III de la Resita, cu doi ani mai înainte. De asemenea, în 1990 am obtinut medalia de aur, tot la juniori III, la turneul final desfasurat la Suceava. Si înainte de Revolutie am avut rezultate remarcabile cu promovari de sportivi la echipe ca Minaur Baia Mare, Dinamo Bucuresti, Poli Timisoara, Dinamo Brasov.

   – Având o experienta atât de mare în conducerea unei institutii de învatamânt cu profil sportiv, spuneti-mi cum a evoluat sportul sucevean de-a lungul anilor, ma refer desigur la  aportul Liceului Sportiv?

   – Cred ca suntem o unitate fanion la nivelul juniorilor si desigur, daca privim în spate, pot spune ca am asigurat baza sportului de performanta la seniori. Cu mici exceptii, sportivii de supervaloare ne-au parasit orasul la terminarea junioratului. Au avut oferte tentante si au plecat, dar si cei care au ramas la Suceava au facut treaba buna, la atletism la CSM Suceava, rugbi, volei, majoritatea si în momentul de fata sunt absolventi de-ai nostri. De exemplu, la echipa de volei a Sucevei mai sunt si copii de la Bistrita sau Bacau, dar marea majoritate sunt fostii nostri elevi. Sa nu mai vorbim de fotbal, actuala echipa si echipa de anul trecut, în proportie de 60%, fiind elevii nostri. Tot la acest capitol pot spune ca am si un mare regret. 

   – Anume?

   – Este vorba de elevii Mihai Luca si Dorian Andronic de la fotbal, pe care noi i-am dat de buna credinta la Cetatea, elevi fiind, si în doua saptamâni ei au fost transferati la FC Vaslui. Noi n-am pus nu stiu ce clauze, cum fac alte cluburi, pentru ca ne-am gândit ca Primaria Suceava si Consiliul Local finanteaza si clubul Cetatea, si Liceul Sportiv. 

   – Erau elevii lui Aurel Constantin, din câte cunosc. Nu ar fi trebuit ca el sa primeasca, în urma transferului, un procent din suma de transfer pentru formarea jucatorilor?

   – Nu am stipulat în contract. Te lasi pagubas, pentru ca este mult de umblat. Cred ca, pâna la urma, clubul Cetatea s-a înteles cu dl profesor Constantin si e o problema strict personala. Noi colaboram excelent pe linia juniorilor cu Cetatea, mai ales acum, când cei mai buni juniori I de la noi si cei mai buni de la Cetatea alcatuiesc o singura echipa care participa în campionat. A fost o sugestie a dlui primar Ion Lungu, care a spus ca nu are rost sa cheltuim în doua parti. Dar pâna la urma cel mai bun antrenor e profesorul Aurel Constantin dintre colegii de la Cetatea. Absolut toti colegii nostri de la fotbal au licenta Pro, mai putin Caldarus, toti au si master.

   – Apropo de cadre didactice. Ion Radu antreneaza acum la Bacau. Mai are catedra la LPS?

   – Sigur. El, dupa meci, se prezinta la Suceava. Vine sâmbata si pleaca martea. Îsi face norma asa cum trebuie. 

   – Câte clase cu profil sportiv sunt acum la LPS?

   – 16 clase sportive. Clasele conteaza mai putin, pentru ca acestea lucreaza pe grupe valorice: performanta, avansati I, II si III, si aici vorbesc numai de liceu, fara gimnaziu. Avem 4 grupe la  atletism, 4 la fotbal, 8 la handbal (baieti si fete) si 8 la volei, de asemenea baieti si fete. La noi grupele sunt deschise si asta înseamna ca oricând un copil care are valoare poate promova la nivelul superior. 

   – Revenind la contributia la dezvoltarea sportului sucevean…

   – O buna parte dintre absolventii nostri joaca la echipele de Divizia C, Falticeni, Radauti, Câmpulung, si chiar în Liga a IV-a de fotbal. În clasamentele anuale care se fac de catre Agentia Nationala pentru Sport, în 2000, când spuneam ca am câstigat medalia de aur cu juniorii I, argint cu juniorii II si bronz cu juniorii III, am fost pe primul loc la nivel de juniori în România, cu cel mai înalt punctaj. A fost un an de exceptie dar nu te poti mentine an de an la acelasi nivel, sunt generatii si generatii. Cu punctele cumulate de la toate sectiile, ne-am situat pe locul 24 din 314 cluburi si licee, în care intra si cluburile departamentale care tin de ANS, cum este CSM Suceava, de exemplu. 

   – Este handbalul cea mai eficienta sectie?

   – În 2007 cea mai eficienta a fost sectia lupte, care a obtinut un loc 3 la Campionatul European de juniori prin George Rotari, urmata de atletism, cu 7 medalii, abia apoi handbalul. La sporturile de echipa e mult mai greu sa câstigi o medalie. Dar si la handbal am mers bine anul trecut. Din 6 echipe înscrise la turneele zonale, doua au ajuns la turneul final si una în turneul semifinal. A fost un an bunisor pentru handbal ca rezultate de echipa, dar foarte bun pe planul promovarii la loturile nationale unde am avut 7 elevi (2 baieti si 5 fete), precum si 2 baieti la Centrul Olimpic de Excelenta.

   – Care ar fi solutiile sau ce ar trebui facut pentru a fi an de an în top?

   – Banii sunt principala problema. Finantarea noastra provine de Primaria Suceava si foarte putin de pe la parinti care mai au o firma sau o ruda pe la o firma.

   – Cunoasteti situatii în care unii parinti au sprijinit o activitate sportiva si au cerut în schimb ca odrasla lor sa fie promovata mai repede?

   – Nu, niciodata. Ori poate nu cunosc eu, dar la urechile mele nu au ajuns asemenea chestii. Vorbind de bani, atâtia câti am avut, am reusit sa organizam Cupa „Mos Craciun” la fotbal. Au participat 24 de echipe si o consider o reusita totala. Atât cât a putut, liceul a sprijinit cu arbitrajul, asistenta medicala, sala si, partial, la masa care s-a facut. Aceasta competitie va deveni una traditionala. 

   – Am înteles ca se va mai organiza în luna aprilie o alta competitie de acest gen…

   – În aprilie nu vom avea 24 de echipe, probabil vor fi mai putine. Deocamdata suntem la stadiul de discutii. În decembrie chiar am vorbit si cu participantii, conducatorii cluburilor respective, care au spus ca le-a placut mult la noi. În 2008, Cupa „Mos Craciun” se va desfasura înainte de Craciun. Anul acesta a fost gala lui Atodiresei si rugamintea Consiliului Judetean a fost sa-l lasam sa-si faca gala în sala. A fost si acesta un  eveniment deosebit, am asistat la el si am fost impresionat. 

   – Anul 2007, bun sau rau?

   – A fost un an bun, dar era loc si de mai bine. Pentru asta avem nevoie de bani. Noi nu mai reusim  sa ducem copiii în tabere, acolo unde este baza. Pâna prin 1996 noi faceam tabere la mare sau la munte, vara, si iarna, refacere la Baile Felix. Era o treaba extraordinara. Prin 1998 am facut numai o tabara, prin ‘99 s-a stricat treaba, pentru ca s-a trecut cu cheltuielile liceelor sportive la bugetele locale. Cel putin  1999 fost un an de cosmar, pentru ca nu erau venite normele de aplicare. A fost un an în care s-au facut tot felul de „artificii”. Fara pregatirea de baza la acest nivel nu se poate. Trebuie umblatura, în aceste tabere se creeaza spiritul de echipa. Cu ajutorul dlui prof. Eugen Besene, care e director la centrul acela special din Solca, am mers si noi cu o sectie de handbal la Solca, dar nu pe banii Primariei, ci pe banii Ministerului Educatiei, pentru ca noi avem în denumire LPS-CSS. Atât! Eu chiar discutam odata cu dl primar Ion Lungu despre bugetul nostru pe anul 2007, care a fost de un miliard si jumatate de lei vechi, din care am primit putin peste un miliard. Pentru ca nu sunt bani!

   – Mai sunt sperante sa primiti si restul sumei?

   – De-acu aia sunt pierduti! Alt buget, alti bani. Si acum iar revin si ma gândesc ca Cetatea a primit numai pe Luca si pe Andronic doua miliarde. Nu? Era corect, macar, acolo… 200 de milioane sa ne dea si noua.

   – Nu ati cerut o suplimentare de la bugetul local?

   – Ce sa discut? 

   – Macar banii promisi! E greseala dvs., poate nu v-ati „luptat” suficient pentru acei bani?

   – Eu, câteodata, ma duc pentru alte probleme la Primarie, nu numaidecât pentru bani, cum este cazul campusului acum. Dl Lungu când ma vede zice: ”Iar dupa bani?”. „Nu dle, nu dupa bani”. Nu se pune problema ca nu merg sa cer bani, dar trebuie sa ai si o anumita decenta, sa te încadrezi în bugete. Eu stiu când se poate si când nu. Dar dl primar îmi spune: „Dle Bernicu, va rog sa ma credeti. Nu am. Nu am!”. El e foarte transant. Când are,  face pe dracu-n patru si îmi da, nu se pune problema. Înca pe timpul dlui Lungu nu s-a pus problema sa  pledez pentru un buget mai mare. Nu fac politica, nu am treaba cu nimeni, dar fata de cealalta legislatura, îmi este mai confortabil cu dl Lungu, deoarece comunicam foarte bine. Când dl Ionescu era primar, îmi era foarte greu sa ajung la el, el te primea si aproba tot, iar când ajungeai acasa – nimic, niciun rezultat.

   – Spuneati ca nu faceti politica, totusi ati fost membru în PD, iar acum presupun ca sunteti în… PD-L? Nu?

   – Eu…A fost o situatie în PD, daca vrei, treci, daca nu, nu. Deocamdata nu mi-am exprimat nicio optiune, nici n-a fost cazul. Eu am fost membru de partid conjunctural. Cineva de la Pro TV m-a întrebat cu ani în urma ce politica fac, iar eu am spus ca fac politica sportului. Am primit telefoane din tara de la oameni care m-au laudat. Este corect sa fie lasat omul sa faca ceea ce stie el cel mai bine. Eu nu ma pricep la politica.

   – Ok, am înteles ca sub mandatul dlui Lungu, LPS Suceava a dus-o mai bine. Are vreo legatura asta cu „politica sportului”?

   – Sunt mai multi factori care concura la realizarea performantei sportive si nu numai, ca si la bunul mers al unui liceu. Comunicarea cu forurile superioare, cu ISJ este esentiala. Eu am gasit întelegere foarte usor. Am convenit cu dl primar sa-l sun: „Dl Lungu, ma primiti?”  „Vino în 5 minute”. Imediat m-am urcat în masina si sunt acolo. Pe timpul dlui Ionescu mergeam si îmi pledam cauza, pe atunci aveam alocati opt sute de milioane, din care primeam 400 milioane. Erau alti bani, oricum. Dar primeam  jumatate din ei.

   – Ati progresat totusi, de la 50% la  aproape 70%…

   – Are alta valoare banul. Nu asta este problema. Ce nu înteleg este ca, desi solicitarile noastre pentru partea sportiva au fost de 4 miliarde si jumatate, noi primim un sfert. Acum, pentru acest an, am cerut tot cam atât, mai discutam si o sa vedeti cât primim. Înca nu s-a stabilit bugetul pentru 2008. Daca pe acest plan este satisfacator, singura noastra dorinta este sa asiguram pregatirea sportivilor, atunci când plecam într-o competitie sa le asiguram putin mai mult confort acestora, care, uneori, pleaca în aceeasi zi în care e competitia, le dam numai o masa de prânz…

   – Cu ISJ în ce relatii sunteti?

   – Relatii excelente, nu am ce reprosa. Sigur, seful meu este dl Carcalete în momentul de fata, dar pe linia noastra directa dl Coman, este la al saselea an de activitate si consider ca are o experienta extraordinara.

   – În ultimele luni au fost câteva schimbari repetate la conducerea ISJ Suceava între dl Petru Carcalete si dl Lucian Lungu. V-au afectat într-un fel anume acestea?

   – În situatia noastra, nu. Revin si spun ca tot comunicarea este esentiala. Viata m-a purtat prin hatisurile astea de când sunt în performanta. L-am cunoscut pe dl Carcalete cu ani în urma, pe când era la Radauti si juca handbal la clubul Vointa. Este un om deosebit, si am ajuns sa-mi fie sef. Este ok. A venit dl Lucian Lungu, care mi-a fost elev. Un handbalist desavârsit putea iesi din dumnealui. Avea o îndemânare si o viteza extraordinare, numai ca, fiind elev la „Stefan cel Mare”, cred ca el a pus accentul pe carte. Din câte stiu a si fost al doilea în facultate, dupa seful de promotie. Cred ca si parintii au avut o influenta asupra hotarârii pe care a luat-o dl Lungu, de nu a mai continuat cu sportul. S-a descurcat la juniori foarte bine, dar dupa clasa a X-a a ales o alta directie. Nu am avut deci niciodata probleme cu conducerea ISJ. Cu dl Monacu am fost coleg câtiva ani, prin 1977-1980, când am suplinit catedra dnei Caldare de la „Stefan cel Mare”, si de acolo ne-am cunoscut foarte bine. Cu dl Iordache, când era inspector general adjunct, am avut chiar o relatie de prietenie, cu dl Vitcu, care era si arbitru, la fel.

   – Mare parte dintre ei au avut o legatura mai mare sau mai mica cu sportul…

   – Exact. Asa a fost sa fie…

   – În concluzie, sunt relatii bune… Nu ar putea fi vorba ca din moment ce îi cunoasteti bine pe toti acestia ati putea primi anumite „ajutoare”…

   – Pai, cu ce ne poate ajuta un inspectorat? Secventa de CSS însemna cam o treime din banii pe care îi primim de la primarie.

   E bun atât cât este. Înca în 2006 am primit o adevarata „gura de oxigen”. Inspectoratul ne-a dat 3 miliarde pentru materiale si echipamente si ne-au prins foarte bine, pentru ca atunci eram la limita. Sectia de atletism nu a avut garduri cumparate din 1974 si am cumparat acum 12 bucati. De la primarie nu ne puteam permite 3 miliarde. Dupa infuzia din 2006, în 2007 a fost mai putintel, am avut cam 240 de milioane, dar… buni si acestia! Oricum, nu ne ajung banii  pentru a multumi toate sectiile.

   – Si atunci care este criteriul dupa care acoperiti nevoile?

   – Încercam sa gasim un echilibru. Nu putem da numai celor mai buni, pentru ca ar însemna sa-i „omorâm” pe ceilalti. Anul acesta, de exemplu, trebuie investit în rugbi, ca, daca ar fi doar pe criterii valorice, atunci ar însemna sa dam tot la lupte.

   – Cum decurge colaborarea cu Universitatea „Stefan cel Mare”, si ma refer în principal la echipa locala de handbal care îsi disputa meciurile în sala LPS?

   – Pai, 75% e aportul liceului. Ca sa nu spun ca, din 18 jucatori, 12 sau 13 sunt ai nostri. Nu mai spun despre partea bazei materiale. 

   – Adica?

   – Pai, ei ne ocupa sala, o medie de 3 ore pe zi si uneori 4 ore.

   – Va afecteaza asta?

   – Cum sa nu! Pai, noi, grupele noastre, le strângem. În loc sa lucram doi în sala lucram câte 3 sau chiar câte 4, la grupe mai mici, si de bunaseama ca ei doresc pozitiile cele mai convenabile, care si noua ne sunt convenabile, si parintilor, de asemenea. 

   – Dar este spre beneficiul sportului sucevean pâna la urma…

   – Sigur ca da, nu e o problema, dar noi, ca sa putem sa mai promovam acolo jucatori, trebuie sa avem conditii, nu? Ori, elevii nostri termina antrenamentele la ora 21!

   – Ce beneficii aveti de pe urma colaborarii cu Universitatea?

   – Niciun beneficiu. Noi suntem cu femeile de serviciu, cu totul…

   – Atunci înseamna ca sunteti în pierdere?

   – Nu e nicio pierdere!… Eu nu m-am plâns niciodata. Chiar am avut recent o discutie cu dl Ghervan, care era nemultumit vizavi de diferite aspecte… de curatenie.

   – Apropo de asta, au existat câteva discutii referitoare la faptul ca nu se face curatenia asa cum trebuie în sala…

   – În sala? Exclus! Sub tribuna poate. Dar cine face mizerie? Tot spectatorii, unii dintre ei fiind oameni în toata puterea vârstei si vin si manânca seminte. Va invit dupa un meci sa vedeti cum arata sala. Tine si de educatia unora. De fapt, ce se întâmpla? Aceasta sala este o sala didactica, deci nu a fost prevazuta ca sa joace în ea o echipa de Liga Nationala. Întâmplarea a facut ca echipa noastra a promovat, ceea ce este minunat. Tribunele ar fi avut alta structura daca era o sala pentru asemenea meciuri. În aceasta vara sper sa reusim sa modernizam tribunele.

   – Au fost probleme si cu coordonarea intrare-iesire a spectatorilor…

   – Nu e treaba mea! Noi punem personalul la dispozitie. Dimineata vin doua femei de serviciu care fac o curatenie de nota 20, dupa care doamnele se retrag si revin dupa meci. Acolo vin gardienii publici. Ei coordoneaza, ei au ordin de la comandantul lor. Nu e treaba noastra. Revenind la femeile de serviciu, am avut chiar o discutie la dl primar Lungu în birou, la care a participat si dl Ghervan. Sâmbata si duminica, doamnele ar trebui sa fie libere, numai eu stiu cum fac, nu le platesc, le mai dau o zi libera, le pacalesc, mi-e rusine sa o spun dar asta-i treaba. Noi avem 37000 de metri patrati de curatat – sala de sport, anexe care înseamna hol, subsol, vestiare, camere, toalete, bucatarie, sala de mese, birouri, scoala, curtea interioara, stadionul de fotbal si nu mai pun la socoteala aleile si caile de acces. Ori, eu am 7 femei de serviciu, ca nu sunt fonduri. Un om de serviciu ar trebui sa aiba 700 metri patrati, conform normativelor. Pai, LPS Roman, are 11 oameni pe aceeasi suprafata!

   – De ce nu mai angajati personal?

   – Daca ar fi dupa mine… dar nu ne da voie ministerul. Anul trecut aveam chiar o femeie mai putin.

   – Cu aerisirea din sala de sport au fost probleme la câteva meciuri….

   – Nu a fost nicio problema. Ce problema a fost?

   E meciul meu?

   – Îmi aduc aminte de partida Universitatii Suceava contra Stelei în care s-au sters podelele din 5 în 5 minute…

   – Pai, e treaba mea? E meciul meu? Atunci trebuia anuntata persoana care se ocupa de asta. Se învârt în jurul echipei Universitatea o groaza de oameni, dar nu s-a gasit cineva care sa anunte? Aerisirea functioneaza foarte bine. Este un cetatean, pe care nu stiu cum îl cheama, care vine, aduce bannere, verifica portile, trebuia sa anunte el si în legatura cu aerisirea la acel meci. Ei trebuiau sa intuiasca câti spectatori vin. Sa fim seriosi! Eu am asistat la meciul România-Ucraina în sala de la Focsani, România-Ucraina repet, nu Buzau-Dinamo sau Steaua-Suceava. Sa fim seriosi! Deci meci inter-tari. Care-i problema daca au curs câteva picaturi? Da’ acolo, nu asa, picura ca lumea, ploua chiar. Au dat cu mopu’, asta e situatia. La urmatoarele meciuri nu au mai fost probleme. Consuma aceste instalatii foarte multa energie si nu le pornim permanent. Le dam drumul doar când este un eveniment. Este un singur om care se ocupa de partea electronica, care este foarte sensibila, el a facut un instructaj la Bucuresti si se pricepe. El, daca era anuntat, nu existau probleme.

   – La grupurile sanitare am înteles ca sunt probleme, iar în unele locuri faianta a început sa cada… 

   – Eiii, nu! Exclus! Nu a picat nicio faianta!

   -Dl Ghervan spunea ca nu poate sa înteleaga cum o sala care este construita de putin timp se confrunta deja cu asemenea probleme…

   – Domnul decan nu cunoaste multe aspecte ale activitatii noastre, mai ales ca 10 ani a functionat la noi, la plata cu ora, si sotia lui a fost contabil-sef aici. Aceasta sala are o istorie întreaga. Pai, eu în scoala nu am asemenea infiltratii, asemenea mucegai, asemenea miros. Repet, în scoala, care are 21 de ani!  

   – Sa înteleg ca aveti destule motive pentru care va doriti ca Sala Polivalenta sa fie construita cât mai repede la Suceava? Asa este?

   – Abia astept! As fi cel mai bucuros. Apropo de asta, vreau sa spun ca, daca aveam o Sala Polivalenta la Suceava, puteam gazdui meciuri de la Campionatul European de tineret-fete. 

   – Fiul dv.,  Andrei Bernicu, ce mai face?

   – E în Franta la o echipa din al patrulea esalon valoric, HBBC Champcevinel, unde este antrenor-jucator. El a mai jucat în Franta, iar de când a ajuns la aceasta echipa oamenii l-au asimilat si este foarte iubit.

   – Câstiga bine?

   – Primeste 1100 de euro impozabili, casa gratis si o masa la prânz. Dar este greu, oricum. Când juca înainte în Franta, la Villeneuve Loubet, îmi spunea mereu ca vine acasa. 

   – Din câte stiu, a mai fost pe la Minaur Baia Mare. CS Universitatea Suceava nu era o varianta buna pentru el?

   – Nu a mai fost dorit. Dl Ghervan i-a spus ca l-a lasat la greu…

   – Ce proiecte aveti pentru acest an si care este cea mai mare dorinta a dv. pentru 2008?

   – Îmi doresc sa finalizam lucrarile la noul campus. Costul acestora se ridica la 6 milioane de euro,  dar obiectivul va fi unul modern, cu camere dotate cu toaleta, dus si spatiu pentru studiu. De asemenea, de luni vom demara lucrarea de schimbare a instalatiei de apa si canalizare. Sper ca pâna în toamna sa se finalizeze. Dupa aceea pot iesi la pensie linistit.

   – Veti iesi la pensie din functia de director al LPS Suceava?

   – Voi ramâne în functie atât timp cât voi considera ca sunt eficient, bineînteles daca voi câstiga concursul pentru acest post!