Precizări importante ale Prefecturii Suceava privind neclaritățile sesizate la întocmirea de procuri speciale pentru pașapoarte pentru minori

Prefectura Suceava a prezentat, joi, mai multe precizări privind întocmirea de procuri speciale pentru eliberarea de pașapoarte pentru minori în condițiile în care au fost depistate mai multe neclarități.

Vă prezentăm integral comunicatul Prefecturii Suceava:

Din analiza activității pe linie de pașapoarte din ultima perioadă au fost identificate o serie de neclarități în ceea ce privește întocmirea în țară sau în străinătate a procurilor speciale, în baza cărora se solicită eliberarea pașapoartelor pentru minori.

Pentru clarificări, prezentăm următoarele aspecte:

– ridicarea paşaportului pentru un MINOR sub 14 ANI în baza procurii speciale prin care numai unul dintre părinţi mandatează o terţă persoană în vederea ridicării documentului de călătorie, în condiţiile în care ambii părinţi au solicitat, în prealabil, emiterea.

Potrivit art. 14 alin. (4) din Hotărârea Guvernului  nr. 94/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cu modificările şi completările ulterioare, „paşaportul simplu electronic şi paşaportul simplu temporar se ridică de titular sau de persoana care a formulat cererea ori de persoana împuternicită de acesta/aceasta printr-o procură specială care respectă condiţiile prevăzute la art. 9”.

Prin urmare, coroborând acest text legal cu celelalte dispoziţii ale actului normativ mai sus invocat, potrivit cărora pentru minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani, ai cărui părinţi sunt în viaţă şi exercită împreună prerogativele autorităţii părinteşti, cererea de eliberare a paşaportului simplu românesc este formulată de ambii părinţi/părintele împuternicit sau care are acordul expres al celuilalt părinte/persoana împuternicită printr-o procură specială de ambii părinţi, considerăm că, interpretând logico-juridic cadrul normativ incident, procura specială prin care o terţă persoană este mandatată să ridice documentul de călătorie al minorului trebuie să cuprindă manifestarea de voinţă a ambilor părinţi.

Totodată, dacă în situaţia prezentării numai a unuia dintre părinţi, în vederea ridicării documentului de călătorie al copilului (după ce ambii au solicitat în prealabil eliberarea paşaportului), exerciţiul comun al autorităţii părinteşti fundamentează prezumţia mandatului tacit reciproc între părinţi (prezumţie reglementată de art. 503 alin. (2) Cod civil ), în cazul prezentării unui terţ împuternicit doar de una dintre persoanele ce au formulat cererea de eliberare (respectiv, numai de unul dintre părinţi), apreciem că nu sunt întrunite condiţiile legale pentru ridicarea documentului. Prezumţia sus-menţionată nu ar mai putea fi practic luată în calcul în acest caz, din moment ce părintele nu ar mai îndeplini „singur” acel act, ci printr-un intermediar (mandatar).

______________________________________________________________________________

Art. 503 alin. (2) Cod civil („Modul de exercitare a autorităţii părinteşti”): „Faţă de terţii de bună-credinţă, oricare dintre părinţi, care îndeplineşte singur un act curent pentru exercitarea drepturilor şi îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, este prezumat că are şi consimţământul celuilalt părinte”.

– ridicarea paşaportului emis pe numele unei persoane, care avea capacitate restrânsă de exerciţiu la data formulării cererii (14-18 ani), în situaţia în care pentru ridicare se prezintă o persoană împuternicită de părinţii titularului, printr-o procură specială autentificată.

Potrivit art. 14 alin. (4) din H.G. nr. 94/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 248/2005, „ paşaportul simplu electronic şi paşaportul simplu temporar se ridică de titular sau de persoana care a formulat cererea ori de persoana împuternicită de acesta/aceasta printr-o procură specială care respectă condiţiile prevăzute la art. 9”.

Aşadar, documentul de călătorie va putea fi ridicat fie de către titular, care a formulat  cererea de eliberare, fie de către persoana împuternicită de acesta printr-o procură specială, care respectă condiţiile legale stabilite la art. 9 din H.G. nr. 94/2006.

 Observăm că textul art. 14 alin. (4) din H.G. nr. 94/2006 stabileşte în mod clar cine anume trebuie să acorde împuternicirea: titularul sau persoana care a formulat cererea de eliberare a paşaportului, părinţii neacţionând însă în niciuna din aceste situaţii la momentul încheierii procurii.

Pe de altă parte, împuternicirea pe care mandanţii (părinţii) i-au acordat-o mandatarului cu privire la ridicarea paşaportului fiului/fiicei acestora, nu poate produce efecte juridice, întrucât, la data încheierii actului (procurii), acesta din urmă era minor cu capacitate de exerciţiu restrânsă , iar potrivit art. 41 alin. (2) Cod civil, actele juridice ale minorului cu capacitate de exerciţiu restrânsă se încheie de către acesta, cu încuviinţarea părinţilor (…) Încuviinţarea poate fi dată, cel mai târziu, în momentul încheierii actului  .

–              procuri speciale și declarații ale părinților autentificate în străinătate.

Potrivit art. 9 alin (4) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 248/2005 aprobate prin H.G. nr. 94/2006, cu modificările şi completările ulterioare, „declaraţiile privind acordul de eliberare a paşaportului simplu electronic şi a paşaportului simplu temporar pentru minor, date în alte condiţii decât în faţa funcţionarului care primeşte cererea, precum şi procura specială trebuie să fie AUTENTIFICATE, în ţară de notarul public, iar în străinătate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României ori de autorităţile străine competente”.

               În conformitate cu dispoziţiile Legii nr.36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, republicată, AUTENTIFICAREA unui înscris presupune parcurgerea unei anumite proceduri, constând în: verificarea  şi stabilirea identităţii părţilor, citirea înscrisului, exprimarea consimţământului acestora cu privire la conţinutul actului, semnătura şi data actului, elemente ce trebuie să se regăsească, potrivit legii române, în cuprinsul încheierii de autentificare şi care fac deosebirea între autentificarea înscrisurilor şi autentificarea/ legalizarea semnăturii.