Intră acum și în grupul de
Sfântul Grigorie Teologul mai este numit și Grigorie de Nazianz. A păstorit pentru o perioadă scurtă de timp Nazianz, o localitate în apropiere de locul nașterii sale, Arianz, în Asia Mică, Turcia de azi.
La data de 25 Ianuarie, Teologul sfânt Grigorie este sărbătorit de Biserica noastră. Tot acum este cinstit și Sfântul Ierarh Bretanion, episcopul Tomisului.
Alături de Sfantul Ioan Gură de Aur, patriarhul Constantinopolului și de Sfântul Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei, Sfântul Grigorie Teologul este sărbătorit la data de 30 Ianuarie. Sunt numiți ei cei Trei Ierahi, trăitori în veacul al IV-lea, numit „veacul de aur” al Bisericii pentru libertatea acordată creștinismului, dezvoltarea Bisericii și clarificarea învățăturii drepte de credință de către marii ierarhi teologi creștini.
Sfântul Grigorie este numit Teologul pentru ale lui nestemate, „Cele cinci cuvântări teologice”, rostite în anul 380 la Constantinopol, când se afla în nobila vrednicie de patriarh. În Biserica „Anastasia”, a Învierii, Sfântul Grigorie cuvânta zilnic la Sfânta Liturghie. Asistau la slujbele sale ortodocșii, dar și ereticii arieni, care primejduiau tare mult unitatea și liniștea Bisericii în acele timpuri.
Mare apărător al Ortodoxiei, Sfântul Grigorie a fost și președinte al Sinodului al II-lea Ecumenic de la Constantinopol, din anul 381. Prin cuvântările și discursurile sale, trezea conștiințele și îmbărbăta pe creștini la lupta cea dreaptă. Curajul său a străbătut veacurile, fiind următor al martirilor creștini. În ultimii ani ai vieții, grav bolnav cu picioarele, nemaiputând merge, Sfântul Grigorie a fost transportat cu targa de la Arianz până în satele din apropiere pentru a predica adevărul și a contracara ofensiva ereticilor.
Fericirea a VIII-a : „Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este Împărăția Cerurilor” a fost motto-ul lui în viața sa închinată slujirii lui Dumnezeu și oamenilor. A fost chinuit, umilit, batjocorit și hăituit de ereticii arieni. Din cauza unor cuvinte nedrepte și a unor acuzații false a unor oameni răutăcioși, Sfântul Grigorie a fost izgonit din Cetatea Împărătească. S-a retras apărătorul Sfintei Treimi la Arianz, satul său natal. A trăit ultimii ani ai vieții într-o colibă, în liniște, rugându-se ca Biserica toată să fie ocrotită de neunire și vrăjmășii.
Sfântul Grigorie a fost și un mare milostiv. Se cunosc atâtea relatări cu săracii care erau miluiți și cum dăruia Sfântul tot ce primea la biserică celor năpăstuiți. Vreme de 60 de ani, din 330 până în 390, s-a străduit să ajute și să dăruiască iubire. Chiar în Testamentul său, el scrie că lasă toată averea pe seama Bisericii din Nazianz, spre a fi întrebuințată în folosul săracilor.
Nu doar cuvântări, scrisori, predici și explicări ale cărților Sfintei Scripturi, ci și poeziii și poeme a scris Sfântul Grigorie Teologul. Este un mare poet al Bisericii și al creștinismului. Opera care este sublimă și arată că slujirea la Sfântul Altar a lui Dumnezeu este „arta artelor și știința științelor” se numește „Despre preoție”. Preoția este socotită de Sfântul Grigorie „chemare de sus”.
Sfântul Grigorie de Nazianz sau Teologul strălucește puternic pe cerul Ortodoxiei universale, miluind pe toți cei care cheamă în rugăciuni și ajutorul său către Bunul Dumnezeu. (pr. prof. Justinian-Remus A. Cojocar)
Intră acum și în grupul de
