Ștefan Mandachi, întrebare directă pentru premierul Ludovic Orban: Când începe și când se finalizează Autostrada Moldovei? Anul, luna, ziua! Va ajunge această autostradă și la Suceava? Da sau ba?

Omul de afaceri sucevean Ștefan Mandachi a solicitat, public, premierului Ludovic Orban să facă precizări privind construcția autostrăzii care să treacă prin Suceava.

El explică într-o postare pe pagina sa de socializare că a făcut recensământul la „followerșii” pe care-i are și a constatat că nu stă rău deloc.

„Total, adunați de pe toate coclaurile, (facebook + Șîeu, instagram) sar de 170.000. Mii de Mulțumesc! Cine nu vrea să aibă fani? (Doar ipocriții cică n-ar vrea). Dar de unde-au răsărit ei, oare? Că eu aveam vreo 3000 anul trecut pe vremea asta… Doar nu-s Făt Frumos, să cresc într-o zi cât alții într-un an”, a arătat Mandachi.

El crede că oamenii îl urmăresc ca să afle care-o fi secretul minții de „bogătaș cu Porsche” dar și că  românii care vor autostrăzi au crezut în protestul meu, îndreptat împotriva TUTUROR politicienilor care au lăsat România fără autostrăzi în 30 ani.

„”Followerșii” nu mă susțin doar pe mine, ca specimen înalt, cu geacă de piele și căciulă de oaie, ci își apără o aspirație. Ei și-au pus nădejdea că nu abandonez idealul de a avea autostrăzi, indiferent care partid sau politician ne tratează ca pe niște naivi. Ei bine, pentru comunitatea mea, pentru acest trib al meu, pentru ultimul ”falăuăr”, am un soi de motivație. N-am nicio obligație față de nimeni, nu sunt grevist de serviciu, am și treabă, am și viață privată, am și job, dar ca idee, obișnuiesc să cer scurte precizări când se îngroașă glumele. De pildă:
De când a plecat acasă guvernul praf al duamnei Dăncilă, a trecut un sfert de an (era să zic de veac). M-am uitat la ceas, dacă vine vreo lămurire (cât de cât oficială) cu privire la problema mea (și a comunității mele): exact, faza aia, cu autostrăzile. N-am fost absurd să cer minuni la o lună după înscăunare, dar au trecut mai multe luni și în afară de câteva scuze ciudate și fumate, nimic. Măcar… să vorbim”, a mai scris Mandachi.

El arată că dacă într-un sfert de an nu s-a ROSTIT nicio propoziție clară despre autostrăzi,se întreabă când se vor FACE EFECTIV, când se vor CONSTRUI.

„Dacă n-avem nici scenariul, ce ne facem cu regia? A fost Revelionul, Boboteaza, am înțeles, dar totuși suntem în 2020. (Sau rămâne valabil cum am stabilit în 2019, după Revelion?) Sper că nu. Începe clasicul bâlci al scuzelor?
Așa că, m-am gândit să adresez cârmuitorilor țării o întrebare logică și de bun simț, ca să-mi fac șî eu planul de afaceri pe anul 2020. (Da, le scriu Eu personal, fără vreo agenție de PR care să-mi sufle textele).  Deja a trecut jumătate de lună din 2020 și nu-mi pot începe planul, pentru că nu pot să fac o strategie legat la ochi și cu dopuri în urechi.
Cât despre degustătorii de nutella, care m-au găsit pe mine vinovatul de serviciu că nu-mi cheltui nervii și viața urlând zilnic ”vreau autostrăzi” (timp în care ei stau la căldurică pe facebook și judecă mâncând semințe) vă spun doar atât: așa băieți, fiți pe fază, nu vă lăsați! Urmăriți-mă în continuare!”, a transmis Mandachi.

El prezintă și cererea transmisă premierului Ludovic Orban:

DOMNULE PRIM-MINISTRU LUDOVIC ORBAN

            Subsemnatul, Ștefan Mandachi,  în calitate de om de afaceri român, investitor local, contributor la Bugetul de stat al României, plătitor de impozite și taxe, înțeleg să formulez prezenta:

CERERE URGENTĂ DE CLARIFICARE

            Îmi motivez cererea cu un singur argument. Pe cât de simplu, pe atât de necesar și firesc într-o Românie normală: SĂ ÎMI FAC PLANUL DE AFACERI LA ÎNCEPUT DE AN.
           După cum bine știți, ca să îți faci un plan de afaceri, ai nevoie de date concrete. Doar cu gândire pozitivă și cu vorbe, nu rezistă în timp nicio afacere. Orice plan are un termen limită, nu se fac planuri cu scadența la veșnicie. Nu putem să întocmim o strategie pe termen lung, fără să ne bazăm pe date precise și reale. Ar fi o înșelătorie la adresa salariaților și colaboratorilor noștri, o iluzie antreprenorială, un proiect mincinos și fantezist.
           Există plan pentru o zi sau pentru o lună – pe acestea deja le-am terminat. Dar cel mai important pentru afacerea mea este planul pe un an, trei, cinci sau zece ani. Cel puțin, așa înțeleg eu că se scrie viitorul sănătos al unei companii. În funcție de termen, se trasează investițiile, se gândește marketingul, se estimează vânzările, se angajează managerii etc. O țară se poate conduce fără plan? Fără strategie? Imposibil! Prin urmare, cunoașteți importanța planificării. Noi nu am intrat în N.A.T.O și U.E. fără un plan solid. La un alt nivel, desigur, și companiile au nevoie de această unealtă de orientare în viitor.
          La început de an, mă întreabă partenerii de afaceri și contabilii ce strategie de dezvoltare vom aborda, pe termen scurt, mediu și lung. Nu știu ce să le răspund, de aceea vă solicit ajutorul. Am sentimentul că suntem în ianuarie 2019, nu în 2020. Efectiv stau confuz cu pixul în mână și hârtia în față.
           În ceea ce mă privește, mi-am propus să achiziționez un teren în vederea construirii unor fabrici de producție la Suceava, pentru a aproviziona rețeaua de francize și ca să-mi coordonez mai bine afacerea. Momentan, am fabrici partenere în țară, dar niciuna în Moldova și nu reușesc să le monitorizez eficient, pentru că locuiesc la Sfântu Ilie, Suceava.
          Vreau să dezvolt aprox. 20 restaurante noi în Moldova în următorii ani. De asemenea, intenționez să construiesc un nou complex hotelier în Bucovina (unde am construit unul deja). Nădăjduiesc să atrag investitori și colaboratori și să dezvolt noi francize, aici, la mine acasă. Totul cu capital autohton 100% românesc, cu banii câștigați prin muncă fiscalizată. Întrebare: are sens? Trec asta pe plan?
         Moldova este cea mai săracă regiune din România și din Uniunea Europeană. Trebuie să beneficiem de investiții mult superioare pentru a recupera decalajele de dezvoltare. Avem cele mai mici exporturi din toată România și cel mai mic PIB pe cap de locuitor din țară. În cinci ani, în șoselele Moldovei s-au investit de 15 ori mai puțin decât în Banat și Ardeal. Mă simt izolat în țara mea.

         Una e să faci trei ore de la Suceava la București (pe autostradă) și alta e să faci opt ore (prin sute de sate). Pentru diferența de cinci, șoferii sunt plătiți la oră, iar mașinile reparate la săptămână. Cinci ore înmulțit cu vreo cinci-șase ani, rezultă milioane de euro, diferențe care se trec în tabel, la secțiunea cheltuieli. Ce notez în plan? Inclusiv eu, investitorul român, ca să-mi verific prăvăliile din Târgu Jiu sau Timișoara, ”consum” 12-15 ore în loc de 4-5. Diferențele ar trebui trecute într-o coloană în excel, la capitolul ”cheltuieli” psihice/ stres/ nervi/ pericole/ riscuri/ absurdități.
          Statul nu îmi dă bani de pomană ca să mă dezvolt, ci contractez creditele de investiții la bănci. Mă îndatorez cu dobânzdă pe cinci, zece, poate chiar douăzeci de ani, nu pe câteva luni. Trebuie să știu și eu în ce mă bag în anii ăștia. E firesc să vă întreb, am nevoie de o elucidare acum la început de an. Anii trec, guvernele se schimbă, dar Banca nu uită și nu iartă. Întrebare 1: are sens să continui planul de investiții în Moldova, România? Întrebare 2: ce scriu în plan pentru următorii ani: trei ore sau opt ore?
           Încet dar sigur, reîncep scuzele, acuzele și pildele clasice, că nu sunt bani, că s-au lăsat găuri în buget și alte motive vechi și noi, care pot îmbolnăvi de nervi un om sănătos. Toate vin dinspre guvernul dvs. Până nu demult, erați convins că dacă dispare din peisaj inaptul vechi guvern, se va face autostradă. Dar când, mai exact? Incertitudinea ne falimentează psihic și practic.
          Știm cu toții că Dăncilă & co au administrat catastrofal construcția autostrăzilor, nu mai e nevoie să ne reamintească zilnic câte un ministru. Scuzele lor de atunci sunt identice cu cele de acum. Ba nu, cele de acum, par mai hilare având în vedere că nu le-ați pomenit nici ipotetic atunci când ați contestat vechea orânduire. Parcă n-aș vrea să treacă un an până ce vă instalați, încă unul până ce vă faceți încălzirea și peste doi-trei ani să ne victimizăm pentru trăznăile PSD, PDL, USL, CDR, FSN ETC. Am așteptat cu nerăbdare o clarificare la început de ianuarie 2020. Nimic!
        Ajunge! Este timpul să știm una și bună: vă rog în mod respectuos să ne clarificați cu subiect și predicat, pe românește, cu date fixe și cifre concrete:
1. CÂND ÎNCEPE ȘI CÂND SE FINALIZEAZĂ AUTOSTRADA MOLDOVEI? Anul, luna, ziua! VA AJUNGE ACEASTĂ AUTOSTRADĂ ȘI LA SUCEAVA? Da sau ba?

           Dacă nu îmi furnizați aceste detalii imediat, efectiv nu pot să încep planul de afaceri. Și precum probabil știți, fără strategie, mă paște falimentul! Nu doar pe mine, ci pe toți oamenii de afaceri din zonă. Chiar și pe aceia care tac. Dacă îmi veți răspunde cu orice alte eschive frazeologice în afară de cifre și date, eu personal consider că răspunsul nu există. Anul, ziua, luna! Aproximări tot am avut.
           Măcar să știm o treabă: se face autostradă peste 50 ani. Foarte bine! Dar măcar să nu o mai bâjbâim. Și cu asta basta, ne vedem de treabă. Ce-i așa mare șoc într-un astfel de răspuns? De 30 ani ne-am obișnuit. Nu suntem virgini la primirea unor astfel de vești.  Ne luăm de-o grijă și ne alcătuim și noi planul de afaceri. Mai bine așa decât să reînceapă incertitudinea, camuflarea realității, scuzele.
           Alături de mine, înțeleg că ar mai fi solidar un grup de antreprenori (cu cifre cumulate de aprox. 1 miliard euro), care ar avea nevoie de același tip de răspuns din partea dvs. Și ei vor să știe dacă mai cumpără camioane,  terenuri agricole, flote auto, dacă fac fabrici, ferme, uzine, școli private, pensiuni, centre de fitness, papuci, mobilă, magazine de bricolaj, cafenele și alte prăvălii, la noi în Moldova. Cu toții stăm cu pixul în mână și hârtia albă în față, ca să începem strategia. Deci?

15 ianuarie 2020, Sfântu Ilie, Suceava, Moldova, România                    avocat Ștefan Mandachi