PS Iosif Păuleț, episcop romano-catolic de Iași, mesaj de Paști: Vom reveni după această perioadă grea profund transformați în oameni mai buni, mai iubitori unii față de alții

PS Iosif Păuleț, episcopul romano-catolic de Iași, a transmis cu ocazia Sfintelor Paști 2020 un mesaj către credincioși în care și-a exprimat convingerea că după aceste Sărbători Pascale, sărbătorite acum într-un mod neobișnuit, în care credincioșii sunt nevoiți să stea izolați, că perioada grea va trece și oamenii vor fi apoi mult transfromați.

„Sunt convins că vom reveni după această perioadă grea profund transformați în oameni mai buni, mai iubitori unii față de alții, oameni care vom ști să prețuim mai mult darurile lui Dumnezeu, natura, creația întreagă”, a spus PS Iosif Păuleț

Episcopul de Iași a transmis și o Scrisoare Pastorală de Paști:

Învierea Domnului – o zi de bucurie, pace şi speranţă

În seara aceleiaşi zile, prima a săptămânii, deşi uşile locului în care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” (In 20,19)

Sfinţiile voastre, dragi persoane consacrate, iubiţi credincioşi,

Am ales ca moto al acestei scrisori pastorale un pasaj din Evanghelia după sfântul Ioan, care ilustrează în mare măsură realitatea pe care noi, creştinii, o trăim în această perioadă. Asemenea discipolilor Domnului din acest pasaj biblic, şi noi ne vedem nevoiţi, în aceste timpuri, să rămânem în case, cu „uşile încuiate”. Cine dintre noi şi-ar fi putut imagina anul trecut, de sărbătoarea Învierii Domnului, că anul acesta vom avea un Paşte cum n-a mai fost niciodată? Teama de a fi afectaţi de acest virus şi preocuparea de a nu-l transmite altora ne pun în condiţia inconfortabilă şi nefericită de a menţine unii faţă de alţii o circumspectă distanţare. La această povară a separării dintre noi se adaugă o alta: aceea de a nu putea participa la celebrările care se desfăşoară în bisericile noastre dragi. Orice creştin adevărat resimte în adâncul sufletului durerea de a nu putea frecventa „casa Domnului”. Sufletul creştin trăieşte în acest timp mâhnirea psalmistului, care se plânge că este constrâns, cel puţin pentru moment, să rămână departe de templu: „E mâhnit în mine sufletul, de aceea, îmi amintesc de tine din ţara Iordanului şi din Hermon, de pe Muntele Misar” (Ps 42,7). Când se va sfârşi oare această chinuitoare despărţire?

Iubiţi fraţi şi surori,

În ciuda situaţiei delicate pe care o traversăm, acum este Paştele, este Învierea, iar Domnul vrea să vină la noi. Cine oare îl va putea împiedica? În pasajul evanghelic despre care aminteam la început am putut observa că, „deşi uşile locului în care se aflau discipolii erau încuiate, Isus a venit în mijlocul lor şi le-a zis: «Pace vouă!»” (In 20,19). Acelaşi Isus, „cel care a fost mort şi este viu” (Ap 2,8), care a apărut în mijlocul ucenicilor săi, vrea să vină şi în casele noastre de sărbătoarea acestui Paşte, chiar dacă uşile caselor noastre rămân încă pentru o vreme „ferecate”. Mesajul sfânt şi eliberator al învierii vrea să ajungă la fiecare dintre noi, iar lumina ei lină vrea să inunde casele şi, mai ales, inimile noastre. Aşadar, să-l primim cu încredere pe Cristos cel viu în casele şi în inimile noastre.

Vă invit pe toţi să aprindeţi o lumânare în noaptea de Paşte, dar şi pe durata întregii octave Pascale. Să aveţi alături şi Sfânta Scriptură! Acea lumină aprinsă în casele voastre, la vremea când episcopul şi preoţii vor celebra liturghiile în biserici, vă va face să simţiţi că Isus cel înviat este prezent şi în casa voastră şi, mai ales, în inima voastră. El este „lumina care străluceşte în loc întunecos, până când se va lumina de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre” (2Pt 1,19).

Această sfântă solemnitate a Paştelui ne aduce şi o altă fericită certitudine. Aşa cum Cristos a învins moartea şi răul, şi noi, la rândul nostru, prin el şi împreună cu el, vom învinge greutăţile prin care trecem în aceste vremuri. Fiţi siguri, această criză va trece, iar Biserica va ieşi din nou la lumină! Asemenea Mântuitorului care a rămas trei zile în mormânt, la fel şi noi suntem constrânşi să rămânem o vreme în perimetrul locuinţelor noastre, dar vom ieşi în curând din nou la lumină. Aceeaşi încredere o avea şi psalmistul de care aminteam înainte. Deşi era copleşit de o tulburătoare nelinişte, păstra vie în sufletul lui acea tensiune înnăscută spre Dumnezeu şi speranţa de a-l regăsi în templu. De aceea, putea exclama şi ne invită şi pe noi să rostim aceleaşi cuvinte: „Încrede-te în Dumnezeu, căci iarăşi îl voi lăuda pe el, care este mântuirea mea şi Dumnezeul meu” (Ps 42,7).

Iubiţi fraţi şi surori,

Chiar dacă ne aflăm temporar în condiţia incomodă de a rămâne acasă, noi nu suntem „întristaţi precum ceilalţi, care nu au speranţă” (1Tes 4,13), ci continuăm să ne comportăm ca nişte creştini autentici, ca oameni ai speranţei şi ai bucuriei. Să fim, aşadar, martori neşovăielnici ai Celui Înviat! În aceste momente, mărturia noastră trebuie să se exprime printr-un acut simţ de răspundere pentru viaţa celorlalţi şi pentru viaţa proprie şi, mai ales, prin solidaritate trupească şi sufletească cu cei ce trec prin momente grele de încercare. Vă invit ca, asemenea creştinilor de la începuturi, care erau animaţi de puterea şi bucuria Duhului Sfânt, să fim şi noi toţi o inimă şi un suflet (cf. Fap 2,42-45). Fie ca această distanţare, conştient asumată, să ne apropie mai mult unii de alţii! Contactaţi-i pe cei dragi, prin mijloacele de comunicare moderne, şi salutaţi-i cu minunatele cuvinte: „Cristos a înviat!” Fiţi mesageri ai învierii şi ai speranţei!

În sfârşit, vă invit să ne îndreptăm gândul spre mesajul pe care Domnul înviat îl transmite discipolilor care stăteau cu uşile încuiate. Domnul „a venit, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: «Pace vouă!»” (In 20,19). Acesta este mesajul de care avem acum cea mai mare nevoie, mai ales în contextul în care panica pune stăpânire pe foarte mulţi oameni. Primul lucru de care ar trebui să ne temem este chiar „frica”. Păstraţi-vă calmul şi pacea interioară! Adoptaţi o atitudine pozitivă! Vegheaţi ca, în sufletele şi minţile voastre, să pătrundă doar gânduri şi lucruri frumoase! Iar cel mai frumos dintre toate gândurile este gândul la Dumnezeu. Nu vă lăsaţi copleşiţi de mesajele care vă inspiră agitaţie şi spaimă! Păstraţi-vă luciditatea! Aceasta este atitudinea cea mai înţeleaptă în astfel de momente. Aceasta este înţelepciunea creştinului adevărat care crede în Dumnezeu şi înţelege că destinul lumii se află în mâinile Domnului. Chiar şi atunci când oamenii dau lucrurilor un curs nefericit, Dumnezeu este capabil să „îndrepte toate spre binele celor care îl iubesc” (Rom 8,28). Aşadar, aveţi încredere! Domnul Cristos a învins moartea şi ne-a redat speranţa vieţii. Intonaţi în familiile voastre cântarea de Paşte: „Cristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!” Cu Cristos vom învinge toate. Bucuria Paştelui să fie în casele voastre şi în inimile voastre în orice timp!

Cristos a înviat!