Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților explică de ce renunță la titulatura de „Cazinoul Băilor”: „Palatul Dornelor” onorează adevărul istoric și cultural al clădirii

Pr. Prof. Dr. Docent Mihai Valică, reprezentant al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a transmis duminică un drept la replică după sfințirea „Palatului Dornelor” prin care dorește să demonteze neadevărurile colportate în spațiul public.

Argumentând că istoria este „învățătorul vieții,” pr. Valică atrage atenția asupra consecințelor negative ale falsificării și distorsionării istoriei, subliniind că Dumnezeu face parte din istorie și se revelează prin aceasta.

Prin analiza istorică, acesta evidențiază în acest drept la replică lupta elitelor modernizatoare împotriva Bisericii, subliniind secularizarea vieții românești și restricțiile impuse de autorități în secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.

Pr. Valică spune că în sprijinul afirmațiilor sale aduce argumente solide în privința denumirii „Cazinou” atribuită „Palatului Dornelor,” demontând miturile legate de inițiatori și contribuind la îndreptarea unor informații incorecte și subliniază că se propune revenirea la denumirea „Palatul Dornelor,” argumentând că aceasta onorează adevărul istoric și cultural al clădirii, iar Biserica are autoritate morală și legală să ofere un nume care să reflecte esența spirituală a locului.

Pr. Prof. Dr. Docent Mihai Valică mai arată că promovarea adevărului istoric este esențială pentru restaurarea corectă a numelui și identității „Palatului Dornelor,” contracarând astfel influența negativă a dezinformărilor mediatice.

Vă prezentăm integral punctul de vedere exprimat de pr. Prof. dr. docent Mihai Valică:

Stimați reporteri și jurnaliști,

            Introducere

Vă mulțumesc pentru interesul și grija acordată evenimentului Sfințirii „Palatului Dornelor”.

Întrucât am studiat cu multă acribie arhivele naționale și cele vieneze privind istoria Fundației Fondului Bisericesc religionar greco-ortodox, am sesizat câteva inadvertențe în luările de cuvânt ale unor invitați la evenimentul amintit, precum și în spațiul virtual al internetului.

De dragul Adevărului și al corectitudinii istorice, voi arăta „sine ira et studio (fără ură și părtinire), doar câteva dintre neadevărurile colportate voit sau nevoit despre „Palatul Dornelor”.

1. 1. Istorie și revelație divină

Cicero spune: „Historia magistra vitae” (est) – Istoria este învățătorul vieții. Dacă istoria este falsificată sau „cosmetizată”, atunci ea devine sursa tuturor relelor, a erorilor și a disputelor sterile, atacând Adevărul, care nu este ceva, ci Cineva, însuși Mântuitorul Iisus Hristos, Cel care se identifică cu  „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 16), întrucât Dumnezeu face parte din Istorie și se revelează în Istorie, ca timp al cercetării noastre (Luca 19, 44).

2. Lupta elitelor vremii pentru a-L scoate pe Dumnezeu și Biserica Sa și din Istorie

Cu scopul de a-L pune pe Dumnezeu „la colț”, s-a creat în decursul veacurilor o cenzură și o persecuție a elitelor modernizatoare ale Istoriei.

De exemplu, în sec. al XIX – lea și începutul sec. al XX – lea, secularizarea vieții românești s-a făcut cu scopul de marginalizare și transformare a Ortodoxiei într-o religie cel mult tolerată. Pentru aceasta „au modernizat” Biserica confiscându-i proprietățile^[1], au restricționat accesul la monahism^[2], au aruncat elita civilă și eclezială în închisorile comuniste și la canal, etc.

Secularizarea era gândită ca o aplicare a unui întreg mecanism de colonizare culturală și  ideologică occidentală sau bolșevică răsăriteană a românilor, „menit, pe de o parte, smulgerii deprinderilor, concepțiilor și chiar a limbajului vechi specific unui popor răsăritean și ortodox și, pe de altă parte, a înlocuirii tuturor acestora cu deprinderi, concepții și limbaj noi, modern, a omului nou, care să corespundă unei nații, așa cum o concepeau elitele modernizatoare ale României”^[3] și elitele unui regim ateu represiv^[4], care doreau „să salveze” România de Dumnezeu și de Biserica Sa!

În directiva nr. 34 a lui Beria se precizează: „trebuie acordată o atenție deosebită bisericilor. Activitatea cultural-educativă trebuie astfel dirijată ca să rezulte o antipatie generală împotriva acestora. E necesar să fie puse sub observație tipografiile bisericești, arhivele, (muzeele n.m), conținutul predicilor, cântecelor, al educației religioase, dar și cel al ceremoniilor de înmormântare”^[5].

Aceste persecuții și experimente ale elitelor modernizatoare, asupra Bisericii Ortodoxe, continuă și azi cu mai multă agresivitate și viclenie, așa cum constatăm în unele articole scrise cu ocazia sfințirii Palatului Dornelor, precum și de unii specialiști în arta manipulării și a dezinformării  mediatice (https://www.radiotop.ro/tableta-zilei/cuvintul-doctorului-in-istorie-emil-ursu-mai-greu-decit-cel-al-habarnistilor-comentatori.html).

3. Câteva precizări pentru D-l Doctor în istorie Constantin-Emil URSU

Cu tot respectul cuvenit, mult stimate D-le Dr. URSU, știu că fără voie, ați preluat informații din „massa – media” (e bine scris „massa”), ca fiind credibile. Nu este grav, dacă este dorință de îndreptare și cunoaștere sinceră, întrucât „errare humanum est”.

Având în vedere profesionalismul și notorietatea Dv, cred că am face o echipă cu adevărat profesionistă,  pentru a identifica numărul monumentele istorice din lista celor 1571 de clădiri neretrocedate, care au aparținut Fondului Bisericesc, vândute și re-vândute de samsarii postdecembriști. Menționez doar câteva din Vatra Dornei: vechea policlinică balneară, cumpărată la preț de casare de D-l Ilie CUTE și de familia CRĂCIUN, hotelul Carol, și toate vilele balneare din parc și din oraș etc, fenomen extins în toată Țara de Sus a Moldovei!

În schimb, D-le Dr. în istorie Emil URSU sunteți foarte preocupat de a păstra cu orice preț, numele de „Cazinou”, pentru a nu „mutila” istoria celor ca au făcut rapturi și naționalizări abuzive cu averea Bisericii!

Următoarele precizări istorice, luate din surse autentice, ar putea să vă ajute spre clarificare, iar eu, personal, aș avea speranțe mari într-o colaborare științifică și prolifică cu Domnia Voastră:

a. medicul vienez, șef balneolog al Stațiunii balneare, Arthur Löbel, în renumita sa lucrare  despre „Evoluția istorică a băilor feroase Dorna”^[6] nu a folosit niciodată denumirea de „Cazinou”, pentru sediul  „Pavilionul central al Băilor”, numit mai târziu „Cazinou”, în mod peiorativ de secularizații  vremurilor;

b. nici arhitectul vienez Peter Paul von Brang nu a folosit denumirea de „Cazinou”, întrucât nu a fost proiectat cu această destinație, așa cum se vede din schița de mai jos, aflată în Arhivele Naționale Suceava, Fond Inspectoratul Cadastral Bucovina, mapa 282, original;

c. nu primarul Vasile DEAC a fost cel care a inițiat construirea acestui edificiu, ci pe 3 August 1883, la solicitarea ministrului agriculturii, Julius conte de Falkenhayn, adreseazăÎmpăratului Franz Joseph, un memoriu, cu rugămintea de a construi un nou stabiliment balnear în Vatra Dornei, peste cel vechi și primitiv, care este în pericol de prăbușire, „apreciind costul clădirii, inclusiv amenajarea interioară completă, mașinile și cazanele la 106.000 guldeni, din veniturile domeniilor și pădurilor Fondului Bisericesc greco-oriental al Bucovinei”[7]: „[…] Majestatea Voastră solicităm construirea unui nou stabiliment balnear pe domeniul Fondului Bisericesc greco-oriental din Vatra Dornei și vă rugăm, să binevoiți a aproba cele solicitate […]”.

La acest memoriu Împăratul Franz Joseph răspunde prompt și pozitiv, pe data de 11 August 1883, dând rezoluția imperială prin care aprobă construirea unei unități balneare în Vatra Dornei: „Eu aprob construirea unei noi instalații balneare în Vatra Dornei din veniturile domeniilor și pădurilor Fondului Bisericesc greco-oriental al Bucovinei, în maniera solicitată”^[8];

d. mitul că Împăratul a donat bani rămâne legendă, propagandă habzburgică și proletară, întrucât, Stațiunea balneară Vatra Dornei, conform actelor contabile, a fost construită exclusiv din veniturile Fondului, fără subscripție publică sau alte donații, întrucât dreptul civil austriac era foarte restrictiv în acest sens.

Urmare rezoluției pozitive a Împăratului, Ministerul de Interne informează despre aprobarea proiectului întocmit de arhitectul vienez Peter Paul Brang, privind construirea unei baze de tratament balnear în Vatra Dornei, pe proprietatea Fondului Bisericesc Ortodox, cumpărată în anul 1780, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 55, din 13 Iulie, Viena. În 1898 se prezintă un raport privind costurile acestui stabiliment, care „ar putea cu ușurință să intre în concurență cu instituțiile occidentale […] și că fiecare unitate construită a fost realizată într-o manieră plină de bun gust și că toate amenajările au fost făcute prin mâinile experților locali […], iar banii folosiți pentru toate acestea au fost judicios utilizați”^[9].

Raportul din 9 noiembrie 1898, Nr. 13.567, al Direcției Proprietăților menționează că toate costurile noilor instalații balneare din Vatra Dornei se ridică la aproximativ 446.000 de guldeni, din creditul aprobat de (111.000 și 178.000), în total 289.000 de guldeni, partea din costurile totale care nu sunt acoperite, reprezintă aproximativ 157.000 de guldeni[10].

Consistoriul arhiepiscopal greco-oriental al Bucovinei se obligă să achite suma restantă din activele Fondului Bisericesc, cu condiția ca prin această acțiune „să nu se împiedice creșterea remunerării pentru clerul greco-oriental din Bucovina și nici reglementarea prestațiilor pentru văduve și orfanii lor”^[11].

Deducem din acest document contabil, precum și din Regulamentul Duhovnicesc din 1786,  că Fondul Bisericesc Ortodox era singura instituție ortodoxă din Imperiu, recunoscută ca persoană juridică de drept public, (eine juristische Person und  öffentlichen Rechts),  care se ocupa de plata clerului și de grija față de văduve și orfani, asigurând un trai decent și o  protecție diaconal – filantropică   corespunzătoare, în Țara de sus a Moldovei.

4. Centrul Muzeal, Multicultural, Educativ și Spiritual – „Palatul Dornelor”, sau întoarcerea la denumirea seculară de „Cazinou”, dată tocmai de secularizații vremii?

Stimate Domnule Doctor în istorie Emil URSU, a purta denumirea de „Palatul Dornelor”, nu este „o nedreptate pentru istoria Bucovinei”, cum afirmați, ci renovând edificiul, se repară și numele, care a fost rebotezat „Cazinou”, tocmai de răpitorii Fondului Bisericesc și de „deontologii” vremurilor.

În plus, Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, proprietara de drept, are îndreptățirea morală și legală, să dea numele cel mai potrivit, conform moralei creștine, întrucât numele reprezintă „ADN-ul” unei persoane fizice sau juridice, respectiv a unui obiectiv cultural-spiritual, în cazul de față, care poate să sugereze ascensiunea spirituală și dinamismul spre „Palatul cel Ceresc”.

Astfel, Biserica se dezice de denumirea de „Cazinou”, nume dat în mod ironic și batjocoritor, tocmai de persecutorii ei, întrucât în Biserică nu se joacă nici ruletă, nici biliard și nici păcănele!

Sufletul Culturii este Cultura sufletului, care împreună cu activitatea liturgică și diaconal – filantropică a Bisericii vor duce nația română spre înviere, cu „cinstea și slava neamului său” (Apocalipsa 21, 26).

Pr. Prof. Dr. Docent Mihai VALICĂ

^[1]    http://www.referat.ro/referate/download/Secularizarea_averilor_manastiresti_e4cc5.html; Decretul 273 din 24

Iunie 1949 al prezidiului MAN a RPR.

^[2]    Decretul 410 din 19 noiembrie, 1959.

^[3]    Ioan BUCUR, „Colonizarea culturală a României (I): siluirea limbii”, în: Familia Ortodoxă, nr. 11 (46), București, noiembrie 2012, p. 37.

^[4]    Cele 45 de „Directive ale lui Beria”, din 2 Iunie 1947, NKVD, purtând indicativul „Moscova 2-6-1947 K-AA/CC113, indicaţia NK/003/47″: http://www.civicmedia.ro/directivele-nkvd-pentru-ocuparea-natiunilor-europei-de-est-si-intoxicarea-occidentului/.

^[5]    http://www.civicmedia.ro/directivele-nkvd-pentru-ocuparea-natiunilor-europei-de-est-si-intoxicarea-occidentului.

^[6]    Arthur LOEBEL, Evoluția istorică a băilor feroase Dorna, Ed. Terra Noastră, Iași, 2012, pp. 180-181.

^[7]    Memoriu din 3 August 1883, nr. 10286, apud, Prof. Aurelian COCOREANU, Întemeierea Stațiunii Balneare la Vatra Dornei între mit și realitatea istorică, în: Lucrările Simpozionului Național Bucovina- Tradiție și Modernitate, ediția a IV-a, 7 Noiembrie 2020, Vatra Dornei, coordonator științific Conf. Univ. Dr. Florin Pintescu, pp. 196-197.

^[8]    Idem, Ibidem, p. 197.

^[9]    Arthur LOEBEL, Evoluția istorică a băilor feroase Dorna, Ed. Terra Noastră, Iași, 2012, documentul nr. 16682 din 22 Octombrie, 1900, pp. 180-189.

^[10]   Arthur LOEBEL, Documente dornene din epoca francisco-iezofină, ediție bilingvă germano-română (editată sub egida Asociației „Pro Civis Dorna”),  trad. de Constantin Ungureanu, Ed. Studis, Iași 2001, pp. 238-248.

^[11]   Idem, Ibidem, p. 248.