Intră acum și în grupul de
Hotărârea CJUE în cauza C-263/10, Nisipeanu desfiinţează taxa de poluare.
Av. Cosmin Costaş, Baroul Arad
Av. dr. Răzvan Viorescu, Baroul Suceava
Pe 7 iulie 2011, la trei luni de la hotărârea pronunţată în cauza C-402/09, Tatu, precum şi Ordonanţa pronunţată în cauzele conexate C-29/11, Sfichi şi C-30/11, Ilaş, (Tribunalul Suceava, instanţă de trimitere), Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a desfiinţat şi ultimele speranţe ale celor care sperau ca variantele taxei de poluare ulterioare datei de 15.12.2008 să nu fie declarate incompatibile cu dreptul european.
Prin hotărârea pronunţată în cauza Iulian Nisipeanu vs. D.G.F.P. Gorj, A.F.P. Târgu Cărbuneşti şi Administraţia Fondului pentru Mediu, răspunzând unor întrebări preliminare transmise de Tribunalul Gorj, Curtea a decis astfel:
„Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Spre deosebire de cauzele C-402/09, Tatu, C-29/11, Sfichi şi C-30/11, Ilaş, în cauza Nisipeanu s-au pus în discuţie variantele taxei de poluare aplicabile în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2010.
Dintre argumente judecătorilor de la Luxemburg, merită menţionate două elemente extrem de importante:
a. Curtea a reţinut că, subsecvent pronunţării hotărârii în afacerea Tatu, Guvernul român nu a susţinut că ar exista o diferenţă relevantă între varianta iniţială a taxei de poluare reglementate de O.U.G. nr. 50/2008 şi variantele ulterioare (par. 27). Această concluzie contrazice poziţiile iraţionale constant exprimate de Guvern, de ministrul mediului, de şeful Fiscului şi de toate administraţiile fiscale din România, în contradicţie chiar şi cu avertismentele legale ale Ministerului de Justiţie, care la nivel naţional pretindeau şi pretind în continuare faptul că variantele ulterioare datei de 15 decembrie 2008 sunt conforme cu dreptul european. Unele dintre aceste declaraţii i-au convins chiar şi pe unii judecători, care prin metoda ştiinţifică copy – paste au reţinut în motivare argumentele fiscului sau ale Administraţiei Fondului pentru Mediu.
b. Pe de altă parte, în par. 28 al hotărârii Curtea a reiterat faptul că taxa de poluare nu este compatibilă cu principiul “poluatorul plăteşte” şi a sugerat din nou Guvernului român că taxa percepută cu ocazia primei înmatriculări trebuie eliminată, ea putând fi eventual înlocuită cu o taxă anuală de poluare, aplicabilă tuturor autoturismelor care circulă pe teritoriul naţional. Se pare că aceasta este în prezent şi varianta spre care se orientează Guvernul.
Extrem de important este faptul că s-a respins cererea Statului Român de limitare a efectelor în timp a hotărârii Curţii, ceea ce înseamnă că hotărârea Nisipeanu (ca de altfel şi hotărârea Tatu) se aplică retroactiv şi lipsesc de temei juridic prelevarea taxei de poluare în perioada 1 iulie 2008 – 31 decembrie 2010. Curtea a remarcat, spre deosebire de oficialii români, că nu s-a probat faptul că restituirea taxelor de poluare – inevitabilă raportat la soluţia incompatibilităţii O.U.G. nr. 50/2008 cu taxa de poluare – ar avea efecte negative asupra economiei naţionale.
Hotărârea din 7 iulie 2011 în afacerea Nisipeanu confirmă ceea ce ştiam deja: toate variantele taxei de poluare sunt incompatibile cu art. 110 TFUE. A mai rămas în discuţie doar taxa aplicabilă după data de 1 ianuarie 2011, însă în opinia noastră această taxă nu poate fi considerată compatibilă cu dreptul european din moment ce ea se bazează pe acelaşi mecanism de aplicare ca şi variantele anterioare. Nu există astfel, cum ar zice Curtea, o diferenţă relevantă faţă de variantele anterioare.
La nivel de principiu, rezolvarea afacerii Nisipeanu nu va schimba nimic în practica instanţelor de contencios fiscal, în condiţiile în care toate Curţile de Apel au deja o jurisprudenţă constantă în sensul că variantele ulterioare datei de 15 decembrie 2008 sunt incompatibile cu art. 110 TFUE. Prin urmare, aşa cum s-a întâmplat şi până acum, aceste instanţe vor continua să admită cererile de restituire integrală a taxelor de poluare achitate pentru autoturisme second-hand în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2010. Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene va constitui doar un argument suplimentar pentru aceste instanţe şi o confirmare a raţionamentului lor anterior.
Precizăm că pe rolul instanţelor Curţii de Apel Suceava, au fost deja soluţionate favorabil, pe fond, în luna iunie 2011, dosarele nr. 2957/86/2010 şi nr. 2958/86/2010, ale căror petenţi au formulat cereri preliminare de interpretare de către CJUE a incompatibilităţii O.U.G. nr.50/2008 cu dreptul comunitar, în cauzele C-29/11, Sfichi şi C-30/11, Ilaş, înregistrate la instanţa europeană.
Mai mult decât atât, Curtea de Apel şi Tribunalul Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, în raport de interpretarea dată de CJUE în soluţionarea cauzelor cauzele C-402/09, Tatu, C-29/11, Sfichi şi C-30/11, Ilaş, a admis cererile de revizuire în toate dosarele având ca obiect „pretenţii- restituirea taxei de poluare (achitate în perioada 1.07.2008 – 15.12.2008, 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2010)”.
În mod similar, soluţiile care urmează să fie pronunţate în alte dosare având ca obiect „pretenţii- restituirea taxei de poluare (achitate în perioada de după 1.01.2011 şi până în prezent) nu pot avea o altă finalitate decât de admitere a acţiunilor, în semsul restituirii taxei de poluare prelevate în mod ilegal.
Guvernul român ar trebui să reflecteze însă foarte serios la cele două hotărâri şi să înţeleagă două lucruri:
– Pe de-o parte, trebuie să se renunţe la “taxa de poluare” prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008.
– Pe de altă parte, taxele de poluare achitate după data de 1 iulie 2008 trebuie restituite integral (ca de altfel şi taxele de primă înmatriculare achitate în perioada 1 ianuarie 2007 – 30 iunie 2008). Prin urmare, variantele stupide de tipul restituim 20 – 30% trebuie abandonate. Ca urmare a pronunţării hotărârilor în cauzele Tatu şi Nisipeanu, nu mai există niciun temei legal pentru prelevarea taxelor de poluare, motiv pentru care Statul Român nu poate reţine nicio taxă prelevată în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 şi nicio fracţiune dintre-o asemenea taxă.
Intră acum și în grupul de