IPS Calinic rămâne ferm în privința Bisericii Sf. Treime din Suceava: Deocamdată, preotul Sidoriuc Viorel Ionel este preotul privat al tatălui său, nu al Bisericii Ortodoxe Române

Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților a emis un drept la replică în urma unui reportaj publicat de NewsBucovina.ro, în legătură cu situația Bisericii „Sfânta Treime” din Suceava.

Arhiepiscopia clarifică faptul că nu a interzis slujbele în această biserică, dar a restricționat accesul preoților din cadrul său, deoarece preotul Sidoriuc Viorel Ionel ar fi transformat parohia într-o entitate privată, nesubordonată Bisericii Ortodoxe Române. De asemenea, Arhiepiscopia respinge orice acuzații privind o presupusă înțelegere legală care să fi permis transferul proprietății asupra bisericii către familia Sidoriuc. În plus, subliniază că s-au inițiat proceduri judiciare în cazul preotului Sidoriuc, iar implicarea acestuia în litigiu împiedică o soluționare amiabilă.

Arhiepiscopia reiterează că Biserica „Sfânta Treime” este un bun sacru, inalienabil, care aparține exclusiv parohiei, iar preotul Sidoriuc ar fi trebuit să respecte statutul Bisericii Ortodoxe Române. De asemenea, îi solicită acestuia să recunoască legal proprietatea parohiei asupra bisericii, în conformitate cu procedurile legale.

Vă prezentăm integral dreptul la replică al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților:

Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților a luat act cu îngrijorare de noua încercare de intoxicare și manipulare a ascultătorilor și cititorilor, și poate și a credincioșilor, prin intermediul reportajului realizat de NewsBucovina.ro și publicat sub titlul „Sfânta Treime” ruptă în două – IPS Calinic a interzis slujbele.

Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților înțelege interesul unei anumite părți a presei privind subiectul reprezentat de litigiile dintre Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și preotul Sidoriuc Viorel Ionel, respectiv familia acestuia, legate de Biserica „Sfânta Treime”, de pe Str. Oituz f.n., dar cerem înțelegere în legătură cu acest subiect, întrucât există un dosar penal pe rol aflat în faza nepublică, există dosare civile cu mai multe capete de cerere și nu dorim să influențăm în niciun fel derularea procedurilor judiciare deja începute.

Pe de altă parte, nu dorim să se ajungă la escaladarea conflictului prin polemici purtate în spațiul public, ori prin intermediul presei, cu preotul Sidoriuc Viorel Ionel, cu familia acestuia sau cu apărătorii lor, pentru ca derularea procedurilor speciale ale Consistoriului Bisericesc de la nivelul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților să nu fie influențate în vreun fel.

Biserica Ortodoxă Română nu și-a rezolvat niciodată problemele în piața publică sau prin intermediul presei.

Din grijă pentru credincioșii Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, subliniem încă o dată că nici Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, nici Înaltpreasfințitul Părinte Calinic nu a rupt Biserica „Sfânta Treime” de pe Strada Oituz în două și nici nu a interzis oficierea slujbelor.

1. Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților a interzis propriului său cler, preoților și diaconilor care își desfășoară activitatea în cadrul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, de a mai sluji în Biserica Ortodoxă „Sfânta Treime” de pe strada Oituz, întrucât biserica Parohiei „Sfânta Treime” a fost însușită de preotul slujitor Sidoriuc Viorel Ionel în timp ce era paroh al Parohiei „Sfânta Treime” și angajat al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, fiind transformată astfel în biserica sa privată.

– Entitatea „Asociația pentru construirea Parohiei Sfânta Treime”, la care face referire dl Sidoriuc Aurelian și la care este angajat preotul slujitor Sidoriuc Viorel Ionel, nu este afiliată Bisericii Ortodoxe Române și nu poate racola clerici din cadrul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.

• Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților nu a avut și nu are niciun raport juridic cu „Asociația pentru construirea Parohiei Sfânta Treime”.
• Art. 123, alin. (7), din Statutul Bisericii Ortodoxe Române stabilește că „raportul între personalul clerical şi Centrul Eparhial este unul de slujire şi misiune liber asumată, conform mărturisirii (declaraţiei) solemne publice rostite şi semnate de către fiecare candidat înaintea hirotoniei întru preot. La începerea activităţii pastorale în unitatea pentru care a fost numit, personalul bisericesc primeşte din partea chiriarhului o decizie prin care se reglementează drepturile şi îndatoririle ce-i vor reveni”.

Ceea ce rezultă cu claritate din art. 123, alin. (7), teza a doua, este că drepturile şi obligaţiile preoţilor, ale diaconilor și ale cântăreţilor se stabilesc prin decizia unilaterală a chiriarhului, iar aceştia rostesc şi semnează Mărturisirea de credinţă.

Conform art. 52, alin. (3), din Statutul Bisericii Ortodoxe Române, „Preoţii, diaconii şi cântăreţii bisericeşti au drepturile şi îndatoririle prevăzute de Sfintele Canoane, prezentul statut, regulamentele bisericeşti şi hotărârile Centrului Eparhial”.

În baza Temeiului nr. 2687/20.12.2017 emis de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților sub semnătura vrednicului de pomenire Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Pimen, după ce pr. Sidoriuc Viorel Ionel și-a dat demisia din funcția de preot paroh al Parohiei „Sfânta Treime”, în condițiile în care împotriva acestuia nu era pronunțată încă vreo hotărâre de caterisire a sa, i s-a permis totuși acestuia să rămână în ascultarea ierarhului locului care l-a hirotonit, considerându-se atunci că are preoție lucrătoare și poate sluji cele sfinte.

– Este lipsit de temei ceea ce este redat în reportaj, și anume că a existat o înțelegere, un pact, o convenție încheiată între Înaltpreasfințitul Pimen și preotul slujitor Sidoriuc Viorel Ionel ori între Înaltpreasfințitul Pimen și familia/părinții preotului slujitor Sidoriuc Viorel Ionel, între Înaltpreasfințitul Pimen și „Asociația pentru construirea Parohiei Sfânta Treime”, care să fi permis în anul 2004 aducerea Bisericii „Sfânta Treime”, bun sacru, ca aport în natură la constituirea asociației lor. Nici nu era posibil acest lucru din punct de vedere legal.

Preotul slujitor Sidoriuc Viorel Ionel, având în vedere calitatea pe care a avut-o în cadrul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, conform obligațiilor pe care le avea, în virtutea fișei postului, dar și a jurământului de preot și mărturisirii publice de la hirotonie, ar fi trebuit să respecte întru totul Statutul Bisericii Ortodoxe Române și Regulamentele de Funcționare ale Bisericii Ortodoxe Române.

Art. 169 din Statutul Bisericii Ortodoxe Române, valabil la data la care se construia biserica parohială, prevede: Din punct de vedere al destinației sale, averea bisericească cuprinde bunuri sacre și bunuri comune. Bunurile sacre sunt cele destinate prin sfințire sau binecuvântare cultului divin. Ele nu pot fi înstrăinate și nici urmărite.

Bunurile comune sunt cele afectate întreținerii bisericilor, slujitorilor ei, operelor culturale și de caritate și îndeplinirii celorlalte scopuri ale Bisericii.

Art. 171 din Statutul Bisericii Ortodoxe Române, valabil la data la care se construia biserica parohială, prevede: Dobândirea, înstrăinarea, grevarea și administrarea averii bisericești, precum si controlul ierarhic și verificarea gestionară se vor face după normele ce se vor stabili printr-un regulament special, întocmit de Adunarea Națională Bisericească.

Din acest Regulament rezultă următoarele:

Art. 1: Bunurile care aparțin Patriarhiei, eparhiilor (episcopii și arhiepiscopii), protopopiatelor, parohiilor, mănăstirilor și celorlalte instituții, persoane juridice ale Bisericii Ortodoxe Române, constituie averea bisericească.

Art. 2: Din punct de vedere al destinației sale, averea bisericeasca cuprinde bunuri sacre și bunuri comune.

Sunt bunuri sacre cele care prin sfințire sau binecuvântare sunt destinate cultului divin, cum sunt: lăcașurile de cult (catedrale, biserici, paraclise, capele etc.), odoarele și veșmintele bisericești, cărțile de ritual, cimitirele etc.

La art. 29 din Regulamentul de Administrare a bunurilor bisericești, care îi era cunoscut sau ar fi trebuit să îi fie cunoscut preotului slujitor Sidoriuc Viorel Ionel și pe care trebuia să îl respecte cu strictețe, se stipulează: Bunurile sacre și prețioase, oricăror instituții bisericești ar aparține, sunt inalienabile și imprescriptibile și ca atare nu pot fi grevate, înstrăinate, urmărite sau sechestrate.

Numai în ceea ce privește bunurile comune Statutul Bisericii Ortodoxe Române și art. 30 din Regulamentul de Administrare a bunurilor bisericești stipulează modul și procedura de schimbare, de grevare sau înstrăinare a averii bisericești cu caracter comun.

Bunurile comune, conform art. 169, alin. (2), din vechiul Statut al Bisericii Ortodoxe Române, valabil la data de 26.04.2004, sunt enumerate astfel: Bunurile comune sunt cele afectate întreținerii bisericilor, slujitorilor ei, operelor culturale și de caritate și îndeplinirii celorlalte scopuri ale Bisericii.

În art. 2, alin. (4), din Regulamentul de Administrare a bunurilor bisericești, sunt enumerate fără caracter limitativ: Sunt bunuri comune cele afectate bisericilor,  slujitorilor ei, operei culturale și de caritate și îndeplinirii celorlalte scopuri ale Bisericii, cum sunt: casele parohiale, reședințele chiriarhilor, chiliile mănăstirilor, edificiile școlilor bisericești, edificiile administrațiilor bisericești, muzeele religioase, așezămintele și instituțiile culturale, filantropice și economice, terenurile agricole, pășunile , viile, livezile, grădinile, drepturile patrimoniale, creanțele, fondurile, hârtiile de valoare, averea în numerar etc.

Articolele 31, 32 și 41 din Regulamentul de Administrare a bunurilor bisericești stabilesc procedura de urmat, pentru cazul în care o parohie vinde un imobil care conform destinației este comun, îl schimbă sau îl grevează de sarcini.

Biserica „Sfânta Treime” a Parohiei „Sfânta Treime” făcea și face parte din bunurile sacre care nu puteau și nu pot fi înstrăinate, grevate de sarcini, în legătură cu care nu se poate dispune.

Aceleași dispoziții sunt prevăzute și de actualul Statut al Bisericii Ortodoxe Române, valabil din 2008.

Așadar, Înaltpreasfințitul Pimen știa foarte bine că nu are competența necesară pentru a încheia cine știe ce convenții cu fostul angajat al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților și fostul preot paroh al Parohiei „Sfânta Treime” sau cu familia acestuia cu privire la locașul de cult, Biserica parohială „Sfânta Treime”, și că îi erau interzise încheierea unor asemenea acte sau fapte prin care să fi înstrăinat sub orice formă locașul de cult; subliniem, nu a încheiat asemenea convenții.

Actele la care se referă dl Sidoriuc Aurelian în reportaj, pe care să le fi semnat sau emis Înaltpreasfințitul Pimen, nu privesc în niciun fel proprietatea, transferul de proprietate sau vreun act de dispoziție în ceea ce privește Biserica „Sfânta Treime” a Parohiei „Sfânta Treime”.

Dacă le-ar fi emis, ar fi ajuns în fața Consistoriului competent pentru calitatea sa.

Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților nu este responsabilă pentru modul deficitar, părtinitor și pur subiectiv în care interpretează în favoarea lor preotul slujitor Sidoriuc Viorel Ionel și familia lui acte fără nicio relevanță juridică cu privire la „transferul” către ei a dreptului de proprietate asupra bunului sacru, Biserica ortodoxă parohială „Sfânta Treime”.

Dacă Înaltpreasfințitul Pimen, cu încălcarea Statutului Bisericii Ortodoxe Române, i-ar fi acordat preotului slujitor Sidoriuc Viorel Ionel vreun drept de proprietate asupra locașului de cult, ar fi recurs și la sfințirea bisericii. Singurul loc sfințit din întreaga construcție e doar locul ales pentru altarul de la demisolul clădirii; acest spațiu este singurul loc în care se pot oficia slujbe religioase conform canoanelor.

2. Cu referire la aspectul rezultat din reportaj de a se găsi o cale de rezolvare pe cale amiabilă a situației litigioase, pe care însă nu Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților ori Înaltpreasfințitul Calinic au creat-o, ci doar încearcă să o rezolve legal și statutar, reamintim că după ce actualul chiriarh, Înaltpreasfințitul Calinic, a fost ales de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și întronizat ca Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a fost trimis, conform canoanelor Bisericii Ortodoxe Române, inclusiv la Biserica „Sfânta Treime” – Oituz, antimisul noului întâistătător al eparhiei, întrucât nu se poate săvârși Sfânta Liturghie pe antimisul unui chiriarh care între timp a trecut la cele veșnice. Preotul Sidoriuc Viorel Ionel, într-un act de vădită neascultare față de noul ierarh, a refuzat primirea antimisului și astfel a săvârșit și încă săvârșește Sfânta Liturghie pe antimisul unui arhiepiscop trecut acum mai bine de patru ani la Domnul.

Prin jurământul preoțesc și mărturisirea publică pe care le-a făcut la hirotonie, preotul Sidoriuc Viorel Ionel s-a angajat să fie în ascultarea nu doar a ierarhului care l-a hirotonit, ci și în ascultarea ierarhului care i-ar succeda, indiferent cine ar fi acesta.

Bineînțeles că s-a încercat în acest răstimp, cu răbdare, aducerea preotului Sidoriuc în rânduiala Bisericii: Hristos îi așteaptă mereu pe cei care își doresc din suflet reintrarea în ascultarea și disciplina Bisericii.

Nu putem, de altfel, urma o altă învățătură în cadrul Bisericii Ortodoxe Române. Nu putem adăuga noi la Statutul Bisericii Ortodoxe Române ce vrem, când vrem, cum vrem, după cum ne dictează interesele într-un moment sau altul.

Creştinii nu se reunesc în Biserică pentru un scop lumesc, asemănător cu cel al organizaţiilor constituite conform dreptului comun. Biserica nu este o asociaţie a credincioşilor, ci este un cadru de manifestare a comuniunii lor. Toate acțiunile Bisericii trebuie să aibă drept scop mântuirea credincioşilor.

Hirotonia pe care a cerut-o și a primit-o în cadrul Bisericii Ortodoxe Române nu aducea cu sine numai drepturi, ci în primul rând obligații, asumări, jertfă și restricții ale voinței personale.

Nu cunoaștem niciun caz în lumea creștină în care enoriașii unei parohii să fie afiliați unui ONG. Deocamdată, preotul Sidoriuc Viorel Ionel este preotul privat al tatălui său, nu al Bisericii Ortodoxe Române.

3. De curând preotul slujitor Sidoriuc Viorel Ionel a propus un protocol de colaborare cu mai multe clauze, prin care a încercat de fapt să impună ridicarea la rang de adevăr a neadevărurilor sale, un fel de acoperire de către domnia sa în acest fel a tot ceea ce a făcut pentru a-și însuși pe persoană fizică Biserica „Sfânta Treime”, cu riscul încălcării de către noi a Statutului Bisericii Ortodoxe Române și a legiuirilor Bisericii Ortodoxe Române.

Răspunsul nostru, în consens cu Statutul Bisericii Ortodoxe Române și celelalte legiuiri, a fost acela că nu putem interfera cu procedurile civile și penale în curs, respectiv cu procedurile ce au fost demarate pentru cercetarea disciplinară a preotului slujitor Sidoriuc Viorel Ionel. Actul de recunoaștere a greșelii și parcurgerea primilor pași de intrare cu adevărat în ascultarea Bisericii Ortodoxe Române ar fi reprezentat, până la acel moment, un semn manifest de pocăință din partea sfinției sale și de dorință de împăcare cu Dumnezeu și cu Biserica Ortodoxă Română, în interiorul căreia a produs tulburări prin alegerile, actele și faptele la care a recurs pentru a-și însuși Biserica „Sfânta Treime”.

Simultan, în ceea ce privește dreptul de proprietate asupra Bisericii „Sfânta Treime” a Parohiei „Sfânta Treime” ce aparține Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, ar fi trebuit să recurgă la procedura instituită de art. 907 din Noul Cod de Procedură Civilă în ceea ce privește mențiunile necorespunzătoare adevărului pe care le-a făcut în timp în Cartea Funciară cu privire la dreptul de proprietate asupra Bisericii „Sfânta Treime”.

Aceasta ar fi presupus și ar presupune ca preotul Sidoriuc Viorel Ionel să dea o declarație autentică, prin care să recunoască situația reală a Bisericii „Sfânta Treime”, și anume că adevăratul proprietar legal al ei este Parohia „Sfânta Treime”, înființată de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și care aparține acestei eparhii, să înscrie această declarație în Cartea Funciară și același lucru să îl facă și în legătură cu punerea pe rol a Parohiei „Sfânta Treime ” cu proprietatea asupra Bisericii „Sfânta Treime” – Oituz.

4. În legătură cu cele susținute în reportaj de către dl Sidoriuc Aurelian și preluate ca atare de reporter cu privire la adăpostul de protecție civilă de la demisolul clădirii, precizăm următoarele:

Conform Autorizației de Construire nr. 58/1999 emisă la solicitarea preotului paroh Sidoriuc Viorel Ionel, în numele și pe seama Parohiei „Sfânta Treime”, demisolul a fost autorizat ca Adăpost de Protecție Civilă.

După ce în luna iulie 2024 am intrat în posesia unui înscris emis în anul 2002 sub nr. 21526/31.07.2002 către S.C. A.C.E.T Suceava de către Primăria Suceava, înscris acord prin care Primăria Suceava îl înștiința deopotrivă și pe pârâtul Sidoriuc Viorel Ionel în calitate de preot paroh al Bisericii „Sfânta Treime” că permite bisericii să beneficieze de instalația de apă rece ce alimentează adăpostul de protecție civilă, situat la demisolul clădirii, adăpost „al cărui proprietar este Primăria Municipiului Suceava”, am solicitat Primăriei Suceava să ne dea lămuriri în legătură cu acest aspect.

Acest lucru este știut de preotul Sidoriuc Viorel Ionel cel puțin din anul 2002, fără ca Arhiepiscopia să fi fost înștiințată în legătură cu acest lucru, deși era obligat să facă această înștiințare, căci era vorba despre patrimoniul Bisericii Ortodoxe Române.

La data de 9 august 2024 am primit de la Primăria Municipiului Suceava răspunsul nr. 28.401 din care rezultă, în baza mai multor acte normative pe care le enumeră (H.G 1357/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Suceava, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Suceava, cu modificările și completările ulterioare, H.G 548/1999 privind normele tehnice pentru întocmirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public, H.C.L 153/1999, H.C.L. 157/2000, H.C.L. 88/2001), că în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Municipiului Suceava la poziția 774 figurează bunul imobil Adăpost ALA, situat în str. Oituz f.n. , Biserica „Sfânta Treime”, în suprafață de 207 mp.

Pentru tot ceea ce trebuia să fie făcut legal și cu respectarea Statului Bisericii Ortodoxe Române, a Regulamentelor și legiuirilor Bisericii Ortodoxe Române și nu s-a făcut de către Sidoriuc Viorel Ionel, în calitatea pe care o avea de preot paroh al Parohiei „Sfânta Treime”, răspunzător este fostul preot paroh al Parohiei „Sfânta Treime”, Sidoriuc Viorel Ionel.

Art. 47 din vechiul Statut al Bisericii Ortodoxe Române, valabil la data la care se construia biserica parohială, prevede: Parohul, ca împuternicit al episcopului, este conducătorul sufletesc al credincioșilor din parohie, iar în orânduirea administrativă este conducătorul administrației parohiale și organ executiv al adunării parohiale și al consiliului parohial.

Potrivit art. 48 din vechiul Statut al Bisericii Ortodoxe Române, valabil la data la care se construia biserica parohială, Atribuțiunile și obligațiunile parohului, în afara de cele harismatice, didactice și de conducere spirituală a parohiei, sunt următoarele:

a) Aduce la îndeplinire toate dispozițiunile Statutului și regulamentelor în ceea ce privește parohia (…).

Art. 64 din noul Statut al Bisericii Ortodoxe Române prevede:

Parohul este administratorul întregii averi parohiale mobile şi imobile împreună cu Consiliul Parohial, sub controlul Centrului Eparhial, şi răspunde canonic-disciplinar şi administrativ-bisericesc în faţa acestuia, iar pentru administrarea şi gestionarea defectuoasă a averii bisericeşti răspunde în faţa instanţelor civile, în baza legislaţiei civile şi penale.

În baza art. 65, Preotul paroh, ca administrator al bunurilor parohiale, are următoarele îndatoriri, printre altele:

a) să administreze corect bunurile mobile şi imobile ale parohiei, instituţiilor culturale, sociale şi fundaţionale, precum şi fondurile parohiale, pe baza registrelor de evidenţă financiar-contabilă, de gestiune şi inventar.

Ce acțiuni, ce controale, ce sancțiuni aplică Inspectoratul pentru Situații de Urgență, la care se referă în reportaj dl. Sidoriuc Aurelian, pentru că au desființat în mod nelegal Adăpostul de Protecție Civilă, nu reprezintă problema noastră. Sunt aspecte cunoscute de către preotul slujitor Sidoriuc Viorel Ionel de la data emiterii Autorizației de Construire 58/1999 pe care trebuia să o respecte întru totul pentru a obține autorizațiile de funcționare necesare. Asta face un preot paroh din cadrul Bisericii Ortodoxe Române.