Pro Agro militează ca în Politica Agricolă a UE după Brexit să fie menținută alocarea bugetară actuală și egalizarea nivelurilor plăților directe între statele membre. Vezi poziția privind implementarea agriculturii ecologice și alte propuneri ale Pro Agro

Prezentul document prezintă proiectul privind punctul de vedere comun al organizațiilor membre PRO AGRO privind viitorul politicii agricole a UE (PAC) după 2020.

Poziția este rezultatul unor analize și discuții comune desfășurate în perioada septembrie 2017- ianuarie 2018.

Sectorul agroalimentar românesc constituie un motor de creștere economică și furnizor de locuri de muncă, motiv pentru care este necesar ca, pentru viitorul PAC, România să aibă un punct de vedere important în contextul negocierilor bazat pe o sustenabilitate economică a Europei în raport cu concurența tot mai acerbă a țărilor terțe, să devină un sector competitiv și orientat spre piață, capabil pentru asigurarea securității alimentare prin furnizarea de alimente de calitate corespunzătoare la prețuri accesibile, precum și de a furniza bunuri și servicii publice și ecologice în favoarea societății.

Uniunea Europeană  se confruntă cu o serie de provocări, cea mai importantă fiind Brexitul care, în fapt, reprezintă o reducere a bugetului UE post 2020 și implicit bugetul viitoarei PAC.

Conform noului PAC, Uniunea Europeana va continua să rămână principalul furnizor mondial de produse agricole, cu toate garanțiile de securitate și de siguranță alimentară atât pentru consumul intern, cât și pentru export.

Cu toate acestea, Uniunea Europeana pe piața mondială este puternic concurată de producția agricolă extracomunitară, care nu respectă exigențele impuse privind securitatea, siguranța și calitatea alimentelor.

Uniunea Europeana – deși este lider privind diversitatea, calitatea și volumul exportat de produse agroalimentare, prin deficitul de produse proteice rămâne un mare importator de soia și derivate ale sale, cu toate că, unele țări din Uniunea Europeană, precum România, beneficiază de condiții favorabile și foarte favorabile pentru cultivarea de astfel de culturi cum ar fi lucerna, soia, mazărea, fasolea, etc.. Prin extinderea în cultură a acestora, s-ar putea asigura pe aceasta cale o contribuție semnificativă la reducerea importurilor Uniunii Europene de produse proteice, fapt foarte puțin stimulat astăzi.

Trebuie menționat totodată că aceste culturi sunt plante ameliorative pentru sol, contribuind astfel în mod direct la practicarea unei agriculturi durabile, în consens cu noua politică PAC, motiv pentru ca într-un program european de creștere a volumului de culturi proteice în Uniunea Europeana, să se acorde un sprijin suplimentar cultivatorilor implicați în acest program.

Un deziderat al noului PAC il reprezinta productia ecologică. Această noțiune presupune în general o abordare radicală, foarte greu de practicat, presupunând constrângeri cu reguli stricte și complicate pentru agricultorii care o practică.

Din acest motiv, credem că poate prezenta interes și abordarea parțială a acestui deziderat, contribuind fără echivoc într-o măsura mai mică la durabilitatea practicilor agricole, la siguranța alimentelor și la creșterea calității acestora.

Printre aceste măsuri parțiale, enumerăm:

– utilizarea unor tehnologii cu standarde reduse de poluare precum:

– doze reduse de pesticide;

– doze fracționate de azot;

– cultivarea plantelor fixatoare de azot pentru reducerea dozelor de îngrășăminte chimice cu azot;

– practicarea unei agriculturi de precizie prin aplicarea unor tratamente sau fertilizări variabile prin optimizarea nevoilor plantelor la nivel micro.

Pentru ameliorarea rentabilității fermelor, indiferent de dimensiunea acestora, este necesar un sprijin financiar compensatoriu pentru suprafețele la care se aplică astfel de măsuri.

Excluderea sau limitarea fermelor mari de la plățile directe reprezintă o adevărată inechitate, care poate avea urmări greu de imaginat. Cu siguranță că, în primul rând, s-ar produce mari dezechilibre în valorificarea capitalului uman din zonele agricole, prin reducerea locurilor de muncă pentru locuitorii care nu dețin pământ și trăiesc în mediul rural, fără șanse de subzitență dacă ei și familia lor n-ar primi un salariu de la aceste ferme așa zise mari.

În concluzie, printr-un sprijin financiar echitabil, fermele mari trebuie să primească în continuare același sprijin pe suprafață ca și celelalte exploatații sau o sumă apropiată ca valoare cu aceasta, în funcție de numărul de salariați, de suprafața minimă pe salariat sau de valoarea fondului de salarii utilizat.

În contextul în care în viziunea SM, care până acum au practicat o agricultură hiperintensivă și hiperchimizată, este de a reveni la agricultura tradițională, este oportun ca în România, care are la acest moment o mare parte din exploatații în acest sistem, să creăm posibilitatea de a le stimula prin plățile directe.

Astăzi țările din est, inclusiv România, din cauza migrației propriei forțe de muncă în vestul Europei, se confruntă cu o lipsă acută de forță de muncă calificată și numai o creștere substanțială a salariilor va putea asigura stabilizarea acesteia, motiv pentru care, prin asigurarea unor compensații financiare (sprijin pe unitatea de suprafață) se poate da viabilitate și echitate acestor ferme mari în care lucrează astăzi un numar foarte mare de salariați.

BREXIT ȘI INFLUENȚA FINANCIARĂ ÎN VIITORUL PAC

Contribuția netă a Regatului Unit este de aproximativ 10,2 miliarde de euro anual. Acest lucru este comparat cu cheltuielile bugetului UE, excluzând cheltuielile din Marea Britanie în valoare de 129 miliarde EUR în 2016 sau o diferență de 7,9%.

În momentul în care Marea Britanie va părăsi UE, va exista o creștere a ponderii cheltuielilor UE-27 față de VNB-ul UE-27 rămas, presupunând că cheltuielile sunt menținute neschimbate. Cheltuielile trebuie reduse cu echivalentul a 10,2 miliarde EUR (în prețurile din 2016), în cazul în care trebuie evitată o creștere a contribuțiilor brute ale statelor membre.

Pentru a evalua impactul Brexit, presupunem simplificarea conform căreia contribuția netă a UE de 10,2 miliarde EUR (în prețurile din 2016) ar crește în conformitate cu creșterea VNB UE în perioada 2016-2027 (estimată la 3,8% p.a.). În practică, creșterea contribuției nete a Regatului Unit în cazul în care Regatul Unit ar rămâne un stat membru, ar depinde de creșterea VNB în Regatul Unit, de creșterea importurilor din afara UE în Regatul Unit (ceea ce ar avea un impact asupra veniturilor tarifare ale uniunii vamale transferate la Bruxelles ), creșterea cheltuielilor UE în Regatul Unit și de modul în care reducerea din Regatul Unit ar fi afectată de creșterea viitoare a cheltuielilor UE.

În această ipoteză, contribuția netă a Regatului Unit în 2020 (în prețuri nominale) ar crește la 11,8 miliarde EUR. Pe parcursul perioadei până în 2027, va crește până la 15,4 miliarde de euro. Cumularea acestor contribuții nete (în prețuri nominale) pe întreaga perioadă a Cadrului Financiar Multianul (CFM) ar însuma 96,5 miliarde EUR. Această sumă reprezintă exact jumătate din „locurile de creștere” anticipate din cheltuielile non-PAC în această perioadă de 195 de miliarde de euro. Astfel, Brexit, dintr-o singură lovitură, are ca rezultat dispariția a jumătate din spațiul așteptat de creștere în cheltuielile non-PAC în perioada 2021-2027.

               Dacă, în plus, celelalte state membre UE-27 au convenit (probabil sub presiunea contribuabililor net rămași) că ar trebui menținut „plafonul politic” pentru bugetul UE de 1% din VNB al celorlalte state membre UE-27 , „spațiul pentru creștere” în cheltuielile non-PAC ar scădea cu mult mai mult. Reducerea cheltuielilor în valoare de 16 miliarde EUR (în 2016)  ar fi de 18,6 miliarde EUR în 2020, iar această reducere ar reprezenta cheltuieli de 24,1 miliarde EUR în 2027. Cumularea reducerilor necesare în perioada 2021-2027 se ridică la 151,4 EUR miliarde, sau aproape 80% din „locația de creștere” prevăzută în cheltuielile non-PAC în absența Brexit.

În acest scenariu, este greu de imaginat că noile priorități politice ale UE pentru perioada următoare, inclusiv securitatea și migrația, precum și creșterea, ar putea fi finanțate din „spațiul de creștere” pus la dispoziție prin menținerea constantă a cheltuielilor PAC în termeni nominali. Probabilitatea unei reduceri a dimensiunii absolute a bugetului PAC, chiar și în termeni nominali, ar fi copleșitoare.

OBIECTIVE

Recunoscând noile provocări cu care se confruntă Europa, susținem teza că, obiectivele majore ale PAC stabilite la articolul 39 alineatul (1) din tratat privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care nu sunt mai puțin actuale astăzi și care ar trebui să se concentreze asupra formării cadrului PAC,  trebuie să fie sprijinite, și anume:

– creșterea productivității agricole prin promovarea progresului tehnic și prin dezvoltarea

rațională a producției agricole și utilizarea optimă a factorilor de producție agricolă, în special forța de muncă;

– un nivel de trai echitabil pentru comunitatea agricolă, în special prin creșterea veniturilor individuale ale persoanelor implicate în agricultură;

–  stabilizarea piețelor;

– asigurarea securitații alimentare a Uniunii Europene;

– menținerea accesului la hrană al consumatorilor europeni la  prețuri rezonabile;

– crearea cadrului de asigurare a veniturilor fermierilor care desfășoară activități în sectoare cu piețe volatile

BUGET

Politica Agricolă Comună este o politică de bază a UE, care contribuie direct și indirect la menținerea obligațiilor UE față de angajamentele internaționale contribuind în mod decisiv la consolidarea coeziunii politice, economice și sociale a UE, chiar dacă fiecare stat membru are o anume specificitate a sectorului agroalimentar.

Agricultura este un sector fundamental și important pentru UE și necesită nu numai o abordare comună dar și atenția și sprijinul prin intermediul bugetului comun european, atât pentru agricultură, cât și pentru regiuni agricole chiar și cu o perspectivă deloc optimistă în ceea ce privește viitorul buget, motiv pentru care, este nevoie mai mult decât oricând de întărirea încrederii în politicile agricole promovate de UE. Astfel este total inoportună poziția Comisiei Europene de a susține reduceri financiare viitoare sau încercări de trecere a situației financiare din sarcina PAC în bugetele naționale ale statelor membre.

În contextul actual al cadrului financiar multianual (CFM) și al CFM după 2020, este de o importanță primordială acordarea unei finanțări adecvate și comune a PAC, care ar trebui să reflecte valoarea adăugată europeană ridicată a acestei politici cu impact major social de mediu și climă.

Este nevoie de o strategie a viitoarei PAC bazată pe competitivitate a sectorului agroalimentar, dezvoltarea sustenabilă a mediului rural și nu în ultimul rând, o abordare bazată pe menținerea locurilor de muncă în acest sector important de activitate.

Reducerea bugetului PAC comparativ CU PIB-ul UE-27, ar restrânge eficacitatea PAC în atingerea obiectivului comunitar, prin urmare, apelăm la menținerea dimensiunii financiare existente a PAC în UE relația cu PIB-ul UE-27.

Cu un buget redus al viitoarei PAC, există riscul ca agricultura și industria alimentară europeană să devină necompetitive iar fermierii europeni, constrânși de presiunea mediului concurențial mondial bazat pe globalizare, precum și constrângerile privind standardele tot mai crescute la nivel european privind mediul, clima, bunăstarea animalelor, respectarea tuturor constrângerilor naturale, etc. ale căror produse vor intra în competiție direct cu altele din țări terțe, vor fi net dezavantajați și fără o compensare a pierderilor generate de respectarea acestor standard, vor fi net perdanți în această competiție inechitabilă.

ECHILIBRU ÎN ABORDAREA VIITOAREI PAC

Este nevoie de o sustenabilitate economică a fermierilor pentru ca dezideratele UE privind ecologizarea, aspectele sociale influențate în mod direct și indirect de către agricultură și industria alimentară, precum și politicile de dezvoltare durabilă ale acestui sector să fie atinse și cuantificate în mod corect și nu doar emoțional și politic, așa cum, nu de puține ori, s-a întâmplat în trecut.

PAC ar trebui să continue să încurajeze orientarea către piață din reformele anterioare, din moment ce un sector agricol viabil din punct de vedere economic și orientat spre piață va fi capabil să furnizeze bunuri și servicii publice și ecologice în favoarea societății.

Coordonate cu alte politici, agricultura și producția de alimente sunt din ce în ce mai influențate de către alte sectoare ale UE, politicile în domeniul comerțului, mediului, climei, surselor regenerabile de energie, dezvoltare, coeziune, concurență, sănătate, impozite și altele.

O atenție specială ar trebui acordată politicii fiscale, din cauza necesității de a atinge un nivel maxim de TVA pentru produsele alimentare din diferitele state membre, pentru a preveni concurența neloială printre producătorii din SM și pentru a opri abuzul TVA în intracomunități.

De asemenea, credem că viitoarele negocieri comerciale ale UE ar trebui să fie armonizate cu reforma comună PAC, care să țină seama de sectoarele sensibile din cadrul UE, astfel încât aceasta să poată fi plasată, în condiții de Securitate privind concurența neloială a țărilor terțe, în ciuda sprijinului lor explicit în cadrul UE.

PLĂȚI DIRECTE (RP)

Pilonul I din PAC – plățile directe are la baza o abordare comună a UE față de toate fermele care sprijină veniturile fermelor, garantarea durabilității agriculturii, menținerea producției viabile, a alimentelor și securitatea alimentară.

Rolul plăților directe ca stabilizator și facilitator al adaptării, este din ce în ce mai mare, mai ales în contextul instabilității din piețele agricole, al presiunii concurenței internaționale cauzate de comerțul cu tratatele UE privind acordurile de liber schimb.

După 2020, plățile directe ar trebui să:

– ofere sprijin și stabilizarea veniturilor agricole;

– condiții similare pe piața unificată a UE;

– compensare pentru costuri și pierderi de venituri ca urmare a aplicării unor standarde ridicate de producție și ecologice conform cerințelor UE;

– menținerea producției agricole în cele mai puțin favorizate regiuni și sprijin pentru sectoarele vulnerabile.

După 2020 fermierii PRO AGRO au ca obiective stabilite:

–              plățile directe nu trebuie condiționate de dimensiunea exploatației atât timp cât singurul criteriu care stă la baza acordării este cultivarea hectarului de teren sau deținerea animalelor care fac obiectul cererii de plată;

–              egalizarea nivelurilor plăților directe între statele membre;

–              eliminarea criteriilor istorice de distribuire a fondurilor plăților directe;

–              continuarea aplicării schemei de plată unică pe suprafață în statele membre, încorporată în UE după 2004;

–              lăsarea la latitudinea statelor membre a posibilității de aplicare și majorare a fondurilor pentru sprijinul cuplat în anumite sectoare (în special în domeniile social și economic), dar cu o mai mare flexibilitate a acestui instrument, prin posibilitatea de aplicare în mai multe sectoare, decât în prezent, în cadrul angajamentelor asumate ale UE în cadrul OMC;

–              acordarea unei intensități a sprijinului pentru producerea culturilor proteice care are un grav deficit la nivelul UE, rolul lor în creșterea calității ecosistemelor;

–              includerea unor noi subvenții directe pentru apicultură datorită importanței esențiale a acesteia pentru conservarea și menținerea echilibrului ecologic și biologic diversificat;

–              actuala politică de ecologizare este compromisul adecvat între politicile tradiționale (sprijin pentru venituri) și noile provocări pentru mediu și climă și fiecare schimbare potențială a cerințelor ar trebui să rezulte din evaluarea de la aplicarea lor până în prezent și să fie prevăzut financiar în bugetul PAC după 2020;

–              sprijinul acordat fermelor agricole ar trebui să fie în continuare orientat doar către activitățile agricole iar definiția pentru ” tânăr fermier ” ar trebui revizuită;

–              este necesară simplificarea reală atât pentru fermieri, cât și pentru administrație a procedurilor de implementere a plăților directe inclusiv prin utilizarea digitalizării, a teledetecției și IT pentru a stabili eficiența, sistemele de aplicare și controlul mai precis și de calitate;

–              adoptarea unor forme de sprijin direct și de stabilizare a veniturilor agricole aplicate fermierilor după modelul  din SUA și Canada, ca instrumente suplimentare, voluntare sau pilot.

–              continuarea plății redistributive la praguri stabilite de statul membru

–              creșterea procentului alocat de la 15% la, cel puțin, 25 %  este o măsură care ar putea compensa exploatațiile mari în eventualitate une plafonări a plăților și ne permite o acceptare procentuală a acestora în funcție de dimensiune

SIMPLIFICARE

Considerăm că este necesară o reformă reală cu simplificarea PAC după 2020, în urmatoarele directii:

–   simplificarea sistemului de control al aplicării, atât a măsurilor de la punctele Pilonului I, precum și Pilonul II, datorită efectului lor direct asupra agricultorilor;

–   reducerea numărului de inspecții la fața locului și a inspecțiilor duble (foarte complexe, consumatoare de timp, birocratice, ineficiente în ceea ce privește costurile și beneficiile, provocând un grad de risc insuportabil și insecuritate agricultorilor) – regimul ar trebui să fie mai favorabil pentru agricultori;

–   sancțiuni foarte complexe și grave (disproporționate) – ar trebui să fie clare, ușor de înțeles, proporțional, altfel ar putea periclita situația continuării activităților agricole;

–     rata de tolerabilitate echilibrată, contabilizarea riscurilor, costurile de control și plata nivelului;

–  teledetecție și tehnologii de informare și comunicare cu scopul îmbunătățirii eficacității, preciziei, calității și oportunității inspecțiilor; audituri pentru reducerea eficientă a birocrației pentru agricultori și administrația națională;

–    regulile și prevederile sistemului de plăți și regimul de inspecție ar trebui să țină cont de status-quo-ul în agricultură – plata fondurilor în temeiul diferitelor planuri rămân în urmă sau sunt întârziate în mod semnificativ în ceea ce privește perioada în care agricultorii au cea mai mare nevoie de fonduri pentru a le asigura activitatea lor de producție;

–    ecologizarea – raționalizată și simplificată prin aplicarea practicilor corespunzătoare activităților agricole, efectuate în mod obișnuit de agricultori, care nu pun în pericol potențialul de producție;

–   simplificarea în cadrul eco-condiționalității și în ceea ce privește inspecțiile –  agricultorii să aibă dreptul de a corecta discrepanțele într-o anumită perioadă de timp, fără a fi pedepsiți;

–     o structură mai puțin detaliată a politicii de dezvoltare rurală și simplificarea actuală a regulilor de aplicare și de contabilitate ale sectorului rural.

SECTORUL APICOL

În privința sectorului apicol considerăm că următoarele propuneri ar trebui să se regăsească în noua Politică Agricolă Comună:

–              creșterea bugetului pentru apicultură la nivel european

–              investiții în achiziții directe de familii de albine ca măsură directă

Revenim asupra solicitării privind necesitatea includerii șn noul PAC a unui nou sistem de sprijin direct pentru apicultori, pe baza numărului de familii de albine. Acest sprijin este imperios necesar ca și o compensare a activității de polenizare pe care albina o realizează nu numai la culturile agricole ci și asupra florei spontane, cu efecte majore în păstrarea biodiversității.

–              protejarea rasei și a populațiilor locale de albine.

               Protejarea albinei Apis Mellifica Carpatica și a  varietăților de albine locale și regionale față de răspândirea nedorită a varietăților străine naturalizate sau invazive în UE, așa cum prevede și propunerea de rezoluție a Parlamentului European privind perspectivele și provocările pentru sectorul apicol din UE:

„statele membre și regiunile să utilizeze toate mijloacele posibile pentru a proteja varietățile de

albine locale șii regionale de răspândirea nedorită a varietăților străine naturalizate sau invazive în UE”

–              protejarea producției de miere la nivel european

               În propunerea de rezoluție a Parlamentului European privind perspectivele și provocările pentru sectorul apicol din UE se fac multe referiri la calitatea, promovarea și consumul mierii, convingerea noastră este că toate aceste probleme se pot rezolva foarte simplu prin modificarea Directivei 2001/110/CE privind mierea, în sensul de a nu se permite cupajarea mierii.

Măsuri de stimulare a consumului de miere: legiferarea și funcționarea programului „MIEREA ÎN ȘCOLI”

–              fonduri pentru cercetare și obținerea de medicamente și tratamente alternative

Comunicarea Comisiei Europene nr. 714 din 6.12.2010 evidențiază importanța protejării proactive a sănătății albinelor, luând în considerare particularitățile apiculturii și recunoscând disponibilitatea limitată a medicamentelor pentru tratarea bolilor care afectează albinele, din cauza dimensiunii mici a pieței de medicamente pentru albine și a lipsei de medicamente eficiente pentru tratarea bolilor acestora.

–              sustinerea financiara a unitatilor de producere a materialului biologic apicol autohton

–    măsuri de stimulare pentru folosirea în cultură a speciilor entomofile autohtone.

–    refacerea arealului melifer forestier și încurajarea înființării de perdele de protecție ce au ca și componența specii melifere.

               –  măsuri concrete de protejare a familiilor de albine față de substanțele folosite în  tratamentele fitosanitare, prin transpunerea în practică agricolă a măsurilor de combatere integrată a dăunătorilor.

–   măsuri de reducere a fiscalizării sectorului apicol în special în ceea ce privește taxa de înmatriculare a mijloacelor de transport destinate exclusiv pentru transportul stupilor în pastoral (taxa de mediu – poluare).

AGRICULTURĂ ȘI IT

Ca urmare a faptului că noua viziune PAC specifică în mod clar necesitatea restructurării, modernizării și digitalizării fermelor, cu un sprijin special pentru fermele mici și mijlocii, programele UE și cele naționale trebuie să prevadă dezvoltarea competențelor digitale ale fermierilor și îmbunătățirea conectivității rurale. De aceea am formulat și câteva propuneri care să vină în întâmpinarea acestui deziderat al UE:

             Măsură de sprijin pentru înființarea, înregistrarea la Madr și dezvoltarea de organizații cu profil de Hub de Inovare Digitală (HID) care să cuprindă operatori de inovare/dezvoltare de aplicații digitale pentru sectorul agro-alimentar, organizații cu rol de centre de competențe tehnologice în domeniul agro-alimentar, organizații/operatori din domeniul agro-alimentar și autorității locale/centrale interesate.

             Măsură care să finanțeze realizarea de experimente inovatoare pentru sectorul agro-alimentar propuse de HID.

             Includerea dezvoltării competențelor digitale (formare profesională) pentru fermieri și angajații acestora.

             măsură de eficientizare a competitvități filierelor pe produse cerealiere cu înaltă valoare nutrițională

Mod de realizare – subvenții pentru fermierii care produc cereale cu înaltă valoare nutrițională (conținut de proteină mai mare de 12,5%)

Impact:

–              stimularea producției de cereale cu înaltă valoare nutrițională

–              asigurarea de produse cu valori nutritive ridicate, pentru consumul intern

–              creșterea competitivități produselor procesare din cereale la export

             includerea în pachetul de măsuri privind management-ul riscurilor

Realizarea unei platforme de colectare date, analiză, prognoză și prevenție a riscurilor pe filierele agro-alimentare:

–              riscuri de producție primară – cantitate, calitate, contaminare în câmp;

–              riscuri climatice și de mediu

–              riscuri de siguranța alimentelor – contaminare depozitare, transport, procesare, comerț;

–              riscuri de nutriție pentru categoriile sensibile – copii, femei, vârsta a treia;

–              riscuri financiare și de piață.

             măsură de finanțare proiecte: cercetare-inovare, proiectare și relizare a unui sistem ITC integrat de tip bigdata (IT-BD) și aplicații de colectare date, analiză, prognoză/predicție,  management prevenție, pe tip/tipuri de  riscurilor, integrabile în cadrul IT-BD.

BIOMASĂ ȘI BIOGAZ

Astăzi numai o parte din cele 28 țări din Uniunea Europeană au introdus impozit pentru emisii de CO2 în atmosferă.

În același timp, dacă direcția europeană este către agricultura de calitate, cu respectarea standardelor de mediu, atunci este nevoie să existe un impozit minim pentru toate țările europene. Impozitul respectiv va stimula investițiile în reducerea emisiilor, iar în sectorul agricol și zootehnic va avea ca impact schimbarea echipamentelor invechite cu unele mai performante și mult mai puțin poluante.

O măsura care să cuprindă un impozit comun pentru toate țările și un pachet de stimulente pentru a micșora emisiile de CO2 va avea avantaje multiple pentru agricultura europeana, în special pentru țările mai puțin dezvoltate.

Nu este o coincidență că Biomasa și Biogazul (BioEnergia) sunt dezvoltate în multe țări europene, în special în sectorul agricol. BioEnergia reprezintă forma de energie din surse regenerabile cea mai răspândită astăzi în Europa, având o cotă de 62,5% din toată energia regenerabilă consumată în Europa.

BioEnergia este integrată în ciclul economic agricol și oferă avantaje pentru profesioniștii din agricultură și zootehnie:

Rezolvarea problemei deșeurilor la nivel de ferma sau entitate de producție aduce următoarele avantaje, conform Ierarhiei Europene pentru Gestionarea Deșeurilor (2014)

• Venituri suplimentare, care creează oportunități noi pentru deținătorii stațiilor și cresc considerabil competitivitatea lor.
• Independență energetică și pentru actori economici, dar și pentru țară.
• Ecologizarea producției
• Economii de scară și foarte des stimularea investițiilor noi.

            Este foarte important că în data de 17.01.2018 Parlamentul European a votat favorabil pentru un nou target legat de energia regenerabilă, ca parte a consumului energetic în Europa. Targetul nou este 35% până în 2030 și baza acestuia rămâne la nivel european în sectorul BioEnergiei.

            Viitoarea PAC este important să înglobeze decizia aceasta și să introducă un buget semnificativ pentru a stimula în continuare investițiile în energia regenerabilă. Luând în considerare și discrepanțele care există astăzi în dezvoltarea BioEnergiei în multe țări europene (discrapențe care se văd în competitivitate scăzută a fermierilor din țările fără sector de BioEnergie puternic), este important pentru PAC să ofere o îndrumare clară spre tehnologii care ajută  agricultura și zootehnia europene să devină mai competitive.

PROPUNERI

După 2020 Federația PRO AGRO propune ca:

• BioEnergia să rămână principalul motor al scăderii emisiilor de CO2 în Europa
• Fermele și producătorii care implementează proiecte pentru eficiență energetică și/sau tratează deșeurile organice conform Ierarhei pentru Gestionarea Deșeurilor să obțină punctaj suplimentar sau sprijin suplimentar.
• Culturile energetice să fie susținute și dezvoltate, respectând legislația europeană și fără ocuparea solului propice altor culturi.
• Cogenerarea de electricitate și căldură să devină prioritară, iar sectorul agricol să fie îndrumat în a găsi soluții de eficientizare peste standardele actuale de astăzi.
• Țările care încă nu au dezvoltat sectorul BioEnergiei și surselor regenerabile în agricultura, zootehnia și procesare să aibă permisiune de a oferi fermierilor și producătorilor stimulente pentru implementarea lui.
• Energia din surse regenerabile să aibă în continuare prioritate la intrarea in rețea.

SECTOR DE CREȘTERE A OVINELOR

Susținem și pentru viitorul PAC menținerea Pilonului 1 și acordarea în continuare a plăților pe suprafață, fără plafonarea acestora și fără a impune obligativitatea fermierilor cu subvenții mai mari să se autorizeze ca persoane juridice.

Susținem în continuare și Pilonul 2, dezvoltarea rurală, la care să se pună accent sporit pe sprijinul acordat pentru dezvoltarea zonelor cu constrângeri  naturale pentru o agricultură eficiență și durabilă, să se pună accent sporit pe susținerea fermierilor din zona montană. Să se ia măsuri care să ducă la familiarizarea fermierilor din zonele montane ale țării cu standardele și condițiile agricole din UE, cu modele și practici agricole care să le eficientizeze munca și să-i facă să nu mai abandoneze zonele montane și meseriile tradiționale.

Prin sprijinul acordat și măsurile de finanțare, să se asigure un nivel de trai echitabil pentru populația ocupată în sectorul agricol, în special prin creșterea veniturilor individuale ale lucrătorilor agricoli; să se promoveze măsuri care să ducă la stabilizarea piețelor, la accesul tuturor producătorilor agricoli pe piață, la asigurarea siguranței aprovizionărilor și, mai ales, la asigurarea unor prețuri rezonabile, atât pentru fermieri, cât și pentru consumatori.

               Pentru un succes garantat, in viitorul PAC trebuie adăugat și Pilonul 3, anume creșterea rolului cercetării în agricultură, susținerea apropierii și colaborării cercetării cu fermierii, factor important care va duce cu siguranță la modernizarea, dezvoltarea durabilă și creșterea eficienței fermelor românești. Procesul de consolidare și restructurare a fermelor mici este crucială după 2020 pentru dezvoltarea agriculturii, iar organizarea fermierilor, asocierea lor, cercetarea și inovarea trebuie promovate și susținute în aceeași măsură.

PILONUL 2

Propuneri de îmbunătățire a PAC din partea Asociația Națională a firmelor de consultanță și training în management (AMCOR):

–              abordări integrate pentru fermieri pentru valoarea adăugată a produsului final.

–              restructurarea și modernizarea exploatației agricole, nu pe măsuri ci pe domenii de intervenție reduce birocrația documentațiilor din proiectele distincte.

–              sistemul de îndeplinire al obiectivelor la nivel integrat pe filiera de produs în cadrul proiectelor comune sau individuale cu aceeași valoare adăugată.

–              promovarea sectoarelor de agricultură  inteligentă, ce urmarește impactul socio-economic la nivelul zonelor rurale.

–              diversificarea sectoarelor de activitate ce urmaresc siguranța alimentară, calitatea alimentelor , standarde de mediu la nivelul organizațiilor profesionale și de producători.

–              inovarea aplicată la nivelul fermei prin costuri alocate la nivel de proiect, cooperarea fiind premisa dezvoltării, nu scopul acesteia.

–              serviciile de consiliere agricolă din cadrul sistemelor agricole de cunoaștere și inovare să fie realizate la nivelul organizațiilor profesionale cu tematici orizontale și cu crearea de rețele profesionale ca și serviciul externalizat fermierilor, activități de mentorat și antreprenoriat cu aplicabilitate pe specificul agricol al organizațiilor de producători.

–              investițiile în restructurarea, inovarea și diversificarea fermelor trebuie să urmărească valoarea adaugată la nivelul produselor obținute, nu cantitatea rezultată prin performanță agrară.

–              ameliorarea lanțului alimentar prin intervenția asupra asigurării calității produsului, siguranței alimentare, determinării calității produselor, a valorii adăugate în avantajul  negocierii și orientării către piață.

–              un mai mare rol al consilierii în afaceri și promovare a investițiilor prin mecanisme colective , filiere de produs, acțiuni de cooperare pe lanțul alimnetar, în special pe produsele procesate, nu numai pe materii prime.

–              definirea rolului de fermier prin prisma antreprenorului, cu o valoare comparativă cu fermierul cu competențe agricole pentru fermele de dimensiuni mici și medii.

–              măsurile și intervențiile de minimis să fie transferate pe programele de Leader, pentru o mai bună omogenizare la nivel local a afacerilor și dezvoltării rurale, pentru o mai buna corelare a acestora cu strategiile de dezvoltare locală.

–              ajutoarele de tip instalare, subzistență, transferul exploatației să fie componentă în cadrul integrat către proiecte de investiții, ce au componentă valorică de tip grant, care urmăresc dezvoltare dincolo de ajutor a unei economii circulare sau filiere de produs. Acestea pot fi assimilate ca și contribuții private la proiectul integrat.

–              lanțurile valorice rurale să urmeze strategiile de tip GAL sau SDL prin Leader.

–              producția circulară și integrată la nivel local prin investiții ce au rolul de a asigura complementaritate agriculturii sau produselor de valoare reziduală a acesteia, bio-industrii, independeța energetică, piață locală pentru produse.

–              abordarea Leader la nivel local trebuie să integreze mediul de afaceri cu lanțul scurt în contribuția acestora la incluziunea socială, dezvoltarea unei economii locale, dezvoltarea de produse pentru piața locală, generarea de venituri locale .

–              reducerea măsurilor de finanțare, schimbarea paradigmei de finanțare pe masură cu finanțare pe obiective și valori adăugate ce conțin politici integrate .

–              investițiile prin PAC urmăresc și performața economică, dar prin includerea politicilor agricole într-un singur produs, nu obținerea unui produs prin mai multe măsuri, proiecte, determinarea și delimitarea rezultatelor pe proiect, nu pe rezultatul economic, valoare adaugată la nivel integrat.

–              dezvoltarea agriculturii durabile la nivelul fermei pe lanțul de valoare prin proiect integrator de politici, de orientare către piață, de dezvoltare a piețelor agricole pe filiere de produs și transferul conceptual de la exploatație agricolă către ferma agroindustrială.

Din parte celor 16 membri ai Federației Naționale PRO AGRO:

1. Asociaţia Fermierilor din România – A.F.R.;
2. Organizaţia Naţională Interprofesională Vitivinicolă – O.N.I.V.;
3. Uniunea Crescătorilor de Păsări din România – U.C.P.R.;
4. Asociația Națională a Tinerilor Producători Agricoli din România – A.N.T.PA.R;
5. Asociaţia Producătorilor de Carne de Porc din România – A.P.C.P.R.;
6. Asociaţia Naţională a Industriilor de Morărit şi Panificaţie din România – A.N.A.M.O.B.;
7. Asociaţia pentru Promovarea Alimentului Românesc – A.P.A.R.;
8. Liga Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii din România – L.U.A.I.R;
9. Federaţia Oierilor de Munte din România – F.O.M.;
10. Asociația Română a Cărnii – A.R.C.;
11. Asociaţia Crescătorilor şi Exportatorilor de Bovine, Ovine şi Porcine din România – A.C.E.B.O.P. ;
12. Asociaţia Crescătorilor de Albine din România – A.C.A;
13. Asociția Română Biomasă și Biogaz – A.R.B.I.O.;
14. Asociația Crescătorilor de Vaci ”Holstein RO” – A.C.V.- Holstein RO;
15. Federația Crescătorilor de Bovine din România – F.C.B.R;
16. Patronatul Peștelui din România – P.P.R.;

Presedinte Consiliul Director

Emil-Florian DUMITRU