Intră acum și în grupul de
Ani la rând, şi sunt peste 10, am „îngurgitat” prostiile parlamentarilor de Suceava împachetate şi livrate sub formă de declaraţii politice. Pentru cei care erau în opoziţie, parcă mai aveam ceva îngăduinţă. Pentru cei care defilau cu Guvernul în spate, nu se merita şi, în consecinţă, greşelile au fost taxate corespunzător. Nu a existat lider local sucevean care să nu spună că presa suceveană este una foarte rea. Şi spun acest lucru prin prisma momentelor petrecute la conferinţele de presă, alături de ceilalţi jurnalişti. Cine nu a participat niciodată la o conferinţă de presă la partidele politice, nu ştie despre ce e vorba. Lumea, în general, crede că a face jurnalism înseamnă să pui reportofonul pe masă, să asculţi, să înregistrezi (toate astea le face acum DNA, Poliţia, SRI şi SIE), dar spre deosebire de minunatele instituţii ale statului despre care am vorbit, un jurnalist trebuie să mai înţeleagă şi apoi să mai şi sancţioneze, inepţiile celor care, având în spate votul a vreo câţiva prieteni, se dau politicieni. Şi spun ce cred despre una sau alta, cu convingerea că ceea ce spun ei chiar are valoare.
Nu pentru ce am scris eu până acum mi-am făcut duşmani, ci mai mult pentru ce am spus şi mai ales din cauză că m-am contrazis în conferinţele de presă. Pentru ziariştii adevăraţi, conferinţele de presă ale liderilor politici suceveni sunt un deliciu, pentru că în faţa camerelor de luat vederi lucrurile se complică atât de mult încât, ca spectator, nu se poate să nu te distrezi.
Ceva s-a ales de munculiţa noastră, a presei de Suceava. Urmăresc cu atenţie evoluţia parlamentarilor de Suceava la Bucureşti. Dacă în primele zile cei veniţi din provincie au fost efectiv „carne de tun” pentru glumele proaste şi răutăţile presei centrale, încet, lucrurile s-au mai schimbat. I-am văzut în ultimele 10 zile pe parlamentarii suceveni, fie ei de la PSD, PD-L sau chiar PNL făcând figuraţie frumoasă în faţa camerelor de luat vederi de la centru. E vorba de Nechifor, Prodan, Onofrei, Bejinariu, Fodoreanu … Şi din câte cunosc eu, nu e simplu ca televiziunile să te invite în studiourile lor, în ore bune. Dar dacă ceva mă bucură foarte tare e şi faptul că nu numai liderul judeţean, Gheorghe Flutur, apare pe „sticlă” în jurnalele de ştiri. Ajunsesem, prin luna ianuarie, să nu mai înţeleg de ce Guvernul României trebuie să dea declaraţii printr-un preşedinte al unui Consiliu Judeţean, chiar dacă ăla era al Sucevei. Palida consolare oferită lui Flutur, cea de a apărea prin miez de noapte pe la ştiri cu date despre vreo şedinţă a PD-L în care bineînţeles că nu se stabilise nimic concret, sper să fie contrabalansată prin acordarea unui buget pe măsura sprintenelii cu care Flutur fugea spre camerele de luat vederi pentru a da „din casa” PD-L. Una peste alta, tare mi-e că “gargara” televizată a parlamentarilor noştri, indiferent pe la ce posturi au prestat aceştia, să nu aibă decât valorea prafului de pe tobă. Şi cum îi ştiu eu de “bătăioşi”, le-aş cam sugera să înceapă să-şi creioneze discursurile de întoarcere la Suceava, atunci când în faţa aceloraşi camere de luat vederi locale vor trebui să explice cum stă treaba cu mărirea pensiilor, cu majorarea salariilor profesorilor cu 50 %, cu creşterea semnificativă a nivelului de trai, cu … într-un cuvânt, toată „vrăjeala” din campania electorală.
Intră acum și în grupul de
