Intră acum și în grupul de
Toată floarea cea vestită a întregului PD-L s-a dat peste cap şi a stat de multe ori şi cu picioarele în apă rece ca să poată găsi o explicaţie, cât de cât plauzibilă, la gestul Elenei Băsescu de a candida independentă pentru Parlamentul European. Nu ştim exact cu cine s-a sfătuit Elena atunci când a luat decizia asta sau dacă a făcut-o, însă în afară de puseul evident de tinereţe care emană în urma anunţului că pleacă din PD-L şi se joacă pentru un loc de parlamentar european, nu ştiu să existe vreo logică.
În general, oamenii din PD-L sunt foarte disciplinaţi şi extrem de atenţi la vorbe şi mai ales la fapte. Mai nou, aflu că membrii PD-L sunt verificaţi şi la facturile de la telefonul mobil pentru a afla dacă cineva „ciripeşte” la presă mai mult decât vrea conducerea să se spună. Pe trend-ul acesta, al disciplinei de fier, fiica cea mică a preşedintelui României, tocmai pentru că e „aia mică” a lui Traian, îşi permite o aroganţă de zile mari. Şi anume, sparge partidul în două tabere.
Sondajele de opinie realizate după anunţul candidaturii sale independente au arătat foarte clar că ar putea atrage undeva între 15 % şi 20 % dintre voturile celor interesaţi să participe la vot la aceste alegeri. Dacă judecăm logic, cine ar vrea să voteze PD-L şi îi place de Elena Băsescu şi de „curajul” ei de a candida independentă, va trebui să opteze. Şi atunci, fie PD-L pierde, fie Băsescu Elena (EBA) pierde. Şi tot nu e bine pentru că, la urma urmei, important la aceste alegeri este scorul pe partide şi nu cel dat pe fitzele unei puştoaice care crede că ştie să facă politică numai pentru că a lipit afişe pe stâlpi în câteva campanii electorale.
Faptul că Elena Băsescu candidează independentă, dar dependentă de semnăturile pe care tinerii din PD-L i le strâng cu sârg de prin toată România, nu mă deranjează. Ce e deranjant, într-adevăr, este măsura cu care este tratat gestul fetei lui Băsescu. Greii din PD-L au salutat CURAJUL domnişoarei Elena şi spun cu toţii în cor, chiar dacă trebuie să ţină degetele în cruciş la spate când scot pe gură vorbele, că e foarte bine ce a făcut şi că DA, ăsta da curaj politic.
Nici unul, dar nici unul, nu a avut curajul să iasă din postura de ghiocel politic şi să spună că EBA face o mare prostie care nu ajută sub nici o formă partidului. Şi nici măcar ei nu-i ajută prea mult. Se vor cheltui în campania aceasta atâţia bani şi atâta energie va fi irosită pentru a împărţi electoratul PD-L în două, unii care să voteze cu EBA şi ceilalţi care să voteze cu PD-L. Democrat-liberalii din toată România stau şi se uită cruciş la aşa situaţie şi nu mai înţeleg nimic. Şi poate mai grav este că nu au curaj să o facă pentru simplul motiv că e „fata marinarului. Întâiului marinar al ţării”.
Exemplul Elenei Băsescu pentru tânăra generaţie de politicieni rivalizează cu gestul pe care copiii mici îl fac atunci când se ceartă la fotbal. Unul dintre ei îşi ia jucăriile şi pleacă. Iar seniorii stau pe tuşă şi aplaudă gestul lui ăla micu. Iar ceilalţi copii se uită şi plâng în pumni fiindcă pentru ei nu vor exista aplauze decât atunci când cu adevărat vor fi făcut ceva ce să merite.
MIHAI CHIRA
Intră acum și în grupul de
