Intră acum și în grupul de
Niste domni, ce încă nu au fost identificaţi (asta nu înseamnă că nu se ştie cine sunt) aduceau ţigări din Ucraina şi le depozitau într-un loc numai de ei ştiut. Când aveau nevoie de marfă, căci ţigările sunt poate cea mai bună marfă de contrabandă în zilele astea, mai treceau şi îşi umpleau maşinile. Până la un moment dat când despre locul ăla a mai aflat cineva. Şi bineînţeles că s-a dus cu nişte prieteni, a încărcat şi a plecat să le vândă. Şi au fost prinşi pe drum.
Cam astea sunt pe scurt faptele. Povestea se dezvoltă şi penibilul scapără duios în lumină în momentul în care începi să îţi pui întrebări. De unde ţigările? De acolo. Bun. Dar a cui este clădirea şi cine le-a adus? Ei, aici încep problemele, pentru că, vedeţi dumneavoastră, nimeni nu vrea să ştie că în curtea lui se face depozitare de ţigări de contrabandă. Deci, nu a fost şi sunt convins că nu va fi nici un fel de plângere din partea celor păgubiţi.
Cum să intri în curtea omului şi să începi percheziţia numai pentru că un grup de flăcăi susţin că de acolo le-au luat? Imposibil, conform legislaţei în vigoare şi mi se pare foarte corect. Ce vor face poliţiştii suceveni? Îşi vor da coate şi vor râde de cât de proşti sunt infractorii în ziua de azi când hoţii au ajuns să-i fure pe contrabandişti. Frumos, chiar foarte frumos.
Dacă veţi avea curiozitatea să mergeţi cu întrebările şi mai departe o să vedeţi că lucrurile se complică foarte tare în sensul că băieţii conduşi actualmente de Nicuşor Todiruţ, şeful IPJ Suceva, sunt cam de toată jena. Şi trebuie făcut ceva.
Ori, când se face trafic de ţigări, să se facă mai ca lumea, adică organizat şi să ştie unii de alţii, pentru că uite la ce penibil de situaţie se ajunge, ori, dacă tot s-a dat chix, măcar să nu mai afle lumea, că se face de râs toată gaşca.
Una peste alta, povestea există, iar situaţia în judeţul Suceava cu traficul de ţigări e foarte tristă şi capătă, de la zi la zi, tot mai multe forme, iar dacă autorităţile nu vor acţiona fără milă şi fără pilă, nu cred că vom fi altceva decât o preafrumoasă „poartă de intrare a tutunului neaccizat în Uniunea Europeană”.
La cât de prost sunt plătiţi poliţiştii români, la ce dotări de toată jena pot avea şi la câtă încrengătură de interese colcăie pe la graniţa de nord-est a României şi prin Poliţie, nu cred să fie prea curând rezultate spectaculoase.
În schimb, când aud că fură „ei de la ei”, parcă nu ştii ce să crezi: cine e hoţul şi cine e prostul în toată povestea asta.
Mihai Chira
Intră acum și în grupul de
