Intră acum și în grupul de
Profesorii din Suceava se plimbă de câteva zile pe sub uşile şi geamurile Palatului Administrativ al judeţului de după care chipuri de bugetari, ca şi ei de altfel, ce se ascund după predele, îşi dau ghionturi, râzînd de plăcere la ideea că dacă Doamne feri cadrele didactice se opresc din mărşăluit ca să îşi tragă sufletul vor fi imediat amendate de jandarmi pentru organizarea de protest neautorizat.
Profesorii nu vor altceva decât banii care li se cuvin pe munca efectuată în luna ianuarie.
Numai că banii aştia nu prea se găsesc în visteria Ministerului de Finanţe, iar Ministerul Învăţământului, cu ministrul Funeriu în frunte, nu numai că îşi bate joc de profesori printr-o atitudine absolut sfidătoare la adresa problemelor acestora şi la cea a parlamentarilor care îl chestionează asupra soluţiilor pe care le întrevede.
Pentru detalii puteti vizioana adresa de web:http://www.gandul.info/politica/deputatii-scosi-din-sarite-de-funeriu-credeti-ca-ne-prostiti-ca-pe-niste-copii-de-gradinita-croitoru-pdl-despre-ministru-e-penibil-nu-se-poate-asa-ceva-8087430.
Faptul că Funeriu vede „pixelu albastru” atunci când Traian Băsescu loveşte cu pumnul în faţă un copil în campania electorală mă face să fiu convins că toate protestele profesorilor de la Suceava i se par de fapt nişte oameni care dau năvală la zahăr ieftin într-un supermarket ce proaspăt se inaugurează în oraş.
Şi mai deranjant este poate faptul că România a găsit a doua zi, în doar cinci minute peste patru milioane de euro pentru a suporta cheltuielile unei fregate pe care o va trimite ca sprijin în războiul pe care NATO il duce cu regimul dictatorial din Libia.
E clar pentru mine că războiul profesorilor e cu un cu totul alt guvern decât cel condus de Emil Boc. E o luptă dusă cu nesimţirea care în acest guvern este reprezentată cu cinste de o persoană care poartă chipul lui Funeriu.
Am văzut-o în rândul profesorilor care mărşăluiau în faţa Palatului Administrativ şi pe profesoara mea de filosofie din liceu. Am încercat să o salut, dar şi-a ferit privirea jenată de situaţia în care ne întâlneam. Iar ruşinea am resimţit-o integral.
Pentru acel moment şi pentru toată ruşinea pe care dascălii din Suceava o suportă acum, eu, personal, le cer iertare.
Mihai Chira
Intră acum și în grupul de
