Comisa(msa)rii dlui Vasile Rimbu !!!

Sub egida să trăiască bugetul de stat ca sa avem noi de unde câştiga mult si bine, se încadrează, banuiesc, şi angajarea la Spitalul Judeţean Suceava, sub bunul si blândul management al lui Vasile Rîmbu, a unei firme de pază.

Aşa cel putin pare la prima vedere, pentru că în realitate, băieţii cu gecuţe gri spre visiniu si cu urechile atent ascunse sub fesuri din material sintetic sunt acolo ca sa îţi explice ei cât de mic esti tu, ca vizitator, în comparaţie cu ei.

Ei care sunt acolo pe post de sfinţii aia care te mânâncă până să ajungi la Dumnezeu. Iar ăsta e unul singur şi se cheamă Vasile Rîmbu.

Şi într-un fel, au dreptate pentru că la Spitalul Judeţean Suceava, e bine să nu îţi doreşti niciodată să ajungi că nu se ştie când ieşi şi cu ce supliment de boală.

Ziua de joi, 24 noiembrie a fost una în care preşedintele CJ Suceava, Gheorghe Flutur, a avut poftă să mai inaugureze ceva. Şi cum podul de la Vereşti încă nu era gata, a inaugurat la Spital începerea unor lucrări. Deci după ce săptămâna trecută, a inaugurat sediul unei firme cu capital străin, săptămâna asta Gheorghe Flutur a inaugurat un viitor şantier la Maternitatea din Suceava.

Asta e plăcerea omului, nu o comentez.

Am să comentez modul în care te poate umili în curtea Spitalului un CINEVA care, pe banii tăi, e pus acolo ca să rezolve o problemă dacă se iveşte. După ce am intrat cu maşina, conform regulilor impuse de chiar Rîmbu însuşi, pe uşa din spate, am fost coordonaţi să parcurgem un traseu care avea doar un singur sens liber de circulatie, înspre Poarta Principală a Spitalului.

De acolo, ca să ieşim, trebuia fie să intrăm pe unde am venit şi să blocăm tot ce venea, fie să ieşim pe poarta principală cum de altfel îţi şi indică semnalizarea din curtea spitalului. Fără nici un fel de alte restrictii.

Numai că la poartă, feciorul cu gecuţă şi urechile bine ascunse în fes nu are timp să apese butonul de la telecomandă şi să iti dea drumul să ieşi, ca intr-o tara civilizată şi dintr-o instituţie cu conducere normală, ci trebuie să îţi dea o lecţie şi să îţi impună să te intorci pe unde ai venit şi eventual să blochezi tot prin curtea Spitalului.

Faţa omului o puteti vedea in poze.

Dialogul cu el nu are rost să il redau pentru că e inutil. Omul a deconectat pur si simplu poarta de la sistemul electric care actiona mecanismul de deschidere, a împins-o cu mâna ca să treacă o maşină de salvare ce venea din spatele nostru şi când am dorit să plecăm, s-a aruncat efectiv pe poartă, pentru ca pur si simplu să strivească maşina.

După episodul asta m-am intrebat foarte serios de ce e nevoie să mai faci ceva la Spitalul Judeţean şi de ce naiba se mai bagă bani în aparatura de acolo. Si daca nu cumva tipu’ de la pază are nevoie, măcar, de un control amănunţit.

Săptămâna trecută, o colegă de-a mea din mass-media suceveană a testat pe propria piele tratamentul la care este supus pacientul în Spital. La vremea aia, colega mea avea o problemă cu copilaşul său de câtiva anişori şi a fost efectiv oripilată de cum te poate trata un angajat din Spitalul Judeţean. Angajat de altfel pe banii românilor.

Din punctul meu de vedere, degeaba se îmbracă şi se poartă elegant Vasile Rîmbu pe la dineuri si conferinţele de presă pentru că adevărata lui imagine i-o fac „ficiorii de la pază”, angajaţi de el pentru ceva. Şi care fac altceva. Cu totul altceva.

Mă gândesc însă că poate dacă îi strecuram dlui cu geaca gri o atentie acolo, de măcar un leu, avea timp să facă CLICK pe telecomandă.

Noroc că nesimiţirea nu doare şi nici nu miroase pentru că altfel prin Spital ai zice că eşti la Staţia de Epurare a oraşului. Plin de „gunoaie pe două picioare”.

MIHAI CHIRA