Reducerea CAS-ului la angajator cu 5% sau cresterea salariului minim? Prima masura

In actualele conditii de evolutie a economiei Romaniei cu stagnare prelungit sau crestere economica recesionara, reducerea CAS-ului la angajator ar fi decizia oportuna.

Mediul de afaceri trebuie stimulat iar semnalele date de actuala guvernare nu contribuie la revenirea optimismului investitional.

Deciziile economice nu trebuie ghidate doar de interese electorale de moment mai ales in conditii de stagnare economica in care punctele de inflexiune sunt la tot pasul. Despre aceasta perspectiva, electorala a deciziilor economice, am scris in opinia “Cresterea salariului minim la 1000 si pragul de 50% pentru PSD la europarlamentare”

Referitor la cum ar trebui analizata decizia de crestere a salariului minim din perspectiva momentului unei economii am scris in opinia “Romania ar trebui sa creasca Acum salariul minim pe economie” a carei continut il reproduc mai jos:

“Problema salariului minim pe economie este profund disputata de economisti in toate economiile lumii. Implicatiile deciziei trebuie judecate in functie de conditiile specifice si nevoile fiecarei economii in parte si nu doar la nivel de modele simplificate.
Din perspectiva unui exercitiu nelocalizat de dezbateri academice este mai dificil de argumentat pozitia cresterii salariului minim. Pe de alta parte conditiile economice si de dezvoltare ale Romaniei creeaza un ascendent exact celor care sustin oportunitatea cresterii salariului minim.
In cazul Romaniei, solutiile optime de arhitectura economica pot fi doar rezultatul unei abordari holistice, de sistem. Momentan se pare ca exista o retinere in a opera simultan pe mai multe paliere si mai ales in sensul reducerii taxelor si al modificarii schemelor de redistribuire a avutiei.
Modelarea simplificata a pietei muncii in Romania este inadecvata.
In consecinta, propunerea de crestere acum a salariului minim pe economie incearca sa imbunatateasca situatia economica actuala, date fiind restrictiile.
Decizia de crestere a salariului minim interfereaza cu mecanismele teoretice de reglare ale abstractiunii numita piata libera a muncii. In realitate, majoritatea pietelor inclusiv cea a muncii sunt supuse unor restrictii care opereaza mai mult sau mai putin vizibil.
Doar pentru exemplificare, dupa indelungate dispute cu promotorii pietei libere, Marea Britanie a interzis pentru prima data in 1833 utilizarea in fabrici a muncii copiilor sub 9 ani. In prezent multe alte “restrictii” similare sunt considerate ca fiind normale si intrand in definitia general acceptata de piata libera desi sunt in sine limitari de la preceptele pietei libere.
Modelarea simplificata a pietei muncii in Romania este inadecvata.
Piata muncii in Romania prezinta multiple frictiuni (studiul acestui tip de piete a primit premiul Nobel pentru economie in 2010), cu o multitudine de segmente din piata caracterizate printr-o structura de tip monopson dinamic, cu un sector informal important, cu evaziune extinsa si plati salariale in unele cazuri doar partial la vedere, cu o taxare a muncii excesiva, cu un export sustinut de capital uman, in conditii macroeconomice de stagnare economica si cu actori economici, muncitorul si angajatorul roman, surprinsi realist de sintagma “inselator rational”.
Piata muncii in Romania prezinta multiple frictiuni (studiul acestui tip de piete a primit premiul Nobel pentru economie in 2010), cu o multitudine de segmente din piata caracterizate printr-o structura de tip monopson dinamic, cu un sector informal important, cu evaziune extinsa si plati salariale in unele cazuri doar partial la vedere, cu o taxare a muncii excesiva, cu un export sustinut de capital uman, in conditii macroeconomice de stagnare economica si cu actori economici, muncitorul si angajatorul roman, surprinsi realist de sintagma “inselator rational”.
Cresterea salariului minim reprezinta o distorsiune. In conditiile actuale, introducerea acestei distorsiuni intr-o economie distorsionata ca cea a Romaniei poate spori eficienta economiei.
Salariul minim apare in numeroase studii de la cele privind fenomenul de hysteresis in somaj la cele privind impactul distributiei veniturilor asupra inegalitatii, capitalului uman si cresterii economice.
Data fiind amploarea literaturii opinia de fata va surprinde doar rezultatele care se refera la situatii similare cu cea a Romaniei si care sustin masura de crestere a salariului minim. Altfel spus, desi incearca sa se mentina in cadrul unei dezbateri academice va fi manifest partinitoare.
In conditiile descrise pentru realitatea pietei muncii in Romania( frictiuni, monopson pe segmente, elasticitate sporta a cererii pe piata infomala etc.), nu doar ca nu exista consens privind impactul cresterii salariului minim pe economie asupra somajului dar este mai probabil ca efectul sa fie exact in sens contrar fata de cel sugerat de literatura traditionala atat pe termen scurt cat si pe termen lung.
Mai explicit exprimat, o crestere a salariului minim efectuata acum in Romania ar scadea somajul!
Cresterea salariului minim nu trebuie facuta daca singurele argumente pe care pot sa le opuna promotorii sunt de natura contabilitatii macroeconomice ca de exemplu reechilibrarea bugetului de pensii.
Cresterea salariului minim micsoreaza somajul si creste participarea in campul muncii printr-o varietate de mecanisme:
– noi lucratori vor fi atrasi in sectorul taxat iar cei care vor fi scosi de noul nivel catre sectorul informal. Sectorul informal cum are o elasticitate superioara a cererii de forta de munca va absorbi cu usurinta pe cei care nu isi mai gasesc utilizare in sectorul formal. Activitati in zona taxarii si prevenirii evaziunii ar diminua acest spatiu informal.
– facilitarea mobilitatii populatei intre diferite zone ale tarii;
– incetineste migratia capitalului uman si chiar o reverseaza;
– cresterea ecartului fata de asistenta sociala creeaza un motiv suplimentar pentru somerii indecisi (450 de mii la nivelul Romaniei) sa-si caute mai activ un loc de munca chiar si in sectorul informal;
– atinge anumite nivele de “reservation wage” care poate tine anumiti lucratori in sectorul informal, ne ori putin fiscalizat, ori acasa. Atingerea acestor nivele face ca respectivii sa se implice activ in cautarea unui loc de munca in sectorul formal;
– Angajatorii nu se uita doar la salariul platit ci si la productivitatea muncii. Cresterea salariului poate creste productivitatea prin mai multe mechanisme: perceptia de corectitudine, reciprocitate, muncitorii se pot simti mai in largul lor cu ceea ce fac si pot lua lucrul mai in serios si ca o alternativa pentru o perioada mai lunga de timp, sa opreasca alte cautari ori alte activitati pentru a-si spori veniturile;
– Un salariu mai mare face ca muncitorii care-l primesc sa devina mai productivi. Economisti numesc acest efect “efficiency wage”;
– ar spori eforturile de cautare ale unui loc de munca fiind perceput ca un salariu mai apropiat de un nivel corect;
– reduce costurile cu “monitorizarea” performantei deoarece asta-i face pe angajati sa fie mai participativi si cu o productivitate superioara .
– la nivelul avantajelor pentru firme se pot mentiona faptul ca angajatii nu-si maid au demisia atat de usor, au ce pierde fata de pragul reprezentat de asistnta sociala, se angajeaza si altii si exista transferuri intre cele doua sectoare si importuri
– exista un grup de oameni dispusi sa munceasca depasindu-le salariul de rezervare
– exista un grup delucratori din economia informala care ar fi dispusi sa se mute in sectorul formal in noile conditii
– creste productivitatea prin reducerea rulajului de personal, reducerea absenteismului si cresterea moralului. Miscarile intre locuri de munca impun costuri semnificative asuptra angajatorului inclusiv in cazul activitatilor ce necesita abilitati scazute. Angajatorul pierde timp si resurse sa scaneze aplicatiile si sa intervieveze. In plus un nou angajat are nevoie de o perioada de acomodare in noua pozitie;
Intr-o situatie de stagnare economica si cu un sector informal in expansiune miscare este oportuna pentru ca pe fond recesionar moralul angajatorilor si al angajatilor si potentialilor angajati ar fi diminuat dinamica descrisa.
In conditiile descrise pentru realitatea pietei muncii in Romania( frictiuni, monopson pe segmente, elasticitate sporta a cererii pe piata infomala etc.), nu doar ca nu exista consens privind impactul cresterii salariului minim pe economie asupra somajului dar este mai probabil ca efectul sa fie exact in sens contrar fata de cel sugerat de literatura traditionala atat pe termen scurt cat si pe termen lung.
Cresterea veniturilor individuale, intrarile in sectorul formal, taxat, precum si cresterea consumului si expansiunea economica conduc la sporirea veniturilor bugetare pe diferitele componente. A privi doar taxele pe munca intr-o simulare statica este limitativa. Doar pentru exemplificare cresterea veniturilor in sectorul informal se va traduce prin cresterea veniturilor prin taxarea consumului. In piata muncii in numeroase situatii nu se pălateste numai salariul minim ci doar atata se declara pentru scopuri fiscale. Masura resuseste sa scoata mai mult din compensare in zona impozitata.
Cresterea salariului minim modifica distributia salariala si de abilitati a angajatilor in ambele sectoare, formal si informal. Aceasta decizie are efect de sporire si asupra salariatilor care primesc salarii in imediata vecinatate a salariului minim precum si asupra salariului decrezervare.
Cresterea salariului minim modifica distributia veniturilor modificind nu doar minimul acesteia si salariile din jur dar si conduce la mai putine demisii si mai multa frenezia pentru angajare si implicit in anumite conditii de piata, la mai multe angajari. Intr-o anumit interval de crestere a salariului minim, cresterea angajarilor la unele firme poate domina reducerea la altele.
Decizia sorteaza anumiti angajati, mutandu-i intre sectorul formal si cel informal, generand atat o tranzitie a abilitatilor intre sectoare. In sectorul informal vor intra unii angajati cu abilitati sporite. Aceasta schimbare de compozitie induce o crestere a productivitatii medii si a salariului mediu in sectorul informal. In anumite economii emergente de tipul Africa de Sud si Indonezia s-a evidentiat un efect numit “ al farului “ care presupune aparitia de cereri de crestere a salariilor in sectorul informal in urma semnalului dat de cresterea salariului minim pe economie.
In cazul Romaniei, reversarea migratiei ce poate fi stimulata prin aceasta masura, modifica atat distributia veniturilor precum si compozitia de abilitati.
A doua ipoteza a lui Akerloff sugereaza ca prin existenta unor salarii uniforme angajatii reusesc sa extraga mai multa renta de la angajatori. Studii recente sugereaza existenta acestui rezultat dar il justifica prin faptul ca sansele de a extrage mai multa renta cresc nu neparat din uniformitatea salariilor ci din exista unui numar limitat de forme contractulale.
Impactul calitativ al distributiei veniturilor in procesul de dezvoltare al economiei variaza in functie de faza evolutiei istorice. In faza actuala de evolutie a economiei Romaniei creste rentabilitatea capitalului uman si prin urmare mai ales in prezenta restrictiilor importante de creditare, este importanta modificarea distributiiei veniturilor angajatilor pentru a promova cresterea economice. Cresterea investitiilor in capitalul fizic este inoportun sa se urmarasca prin exacerbarea inegalitatii in veniturile individuale ci trebuie utilizat mixul intre fluxurile internationale de capital si resursele statului.
Cresterea economica poate fi stimulata prin cresterea salariului minim la nivelul mecanismelor endogene de transformare a plusului de cunoastere si cresterii capitalului uman in productivitate.
Cresterea economica poate fi stimulata prin cresterea salariului minim la nivelul mecanismelor endogene de transformare a plusului de cunoastere si cresterii capitalului uman in productivitate.
Cresterea salariului minim prin scaderea stresului legat de acoperirea nevoilor de baza creeaza spatiul necesar cultivarii abilitatilor. Cultivarea abilitatilor pozitioneaza angajatul pe o nou atraiectorie de crestere ceea ce creeaza un ciclu de preocupari si interes care se auto sustine.
Nu este suficient sa existe de exemplu oportunitatea de invata daca familiile care muncesc nu pot sa hraneasca elevul caruia Ii se ofera aceasta oportunitate. Inegalitatea si saracia pot fi considerate din acesta perspectiva si o forma de deprivare de capabilitati.
Educatia si investitia in capital uman are costuri fixe si rentabilitate in crestere. Masura potenteaza investitia in capitalul uman si faciliteaza relocarile in interiorul tarii.
Prin comprimarea distributie salariilor, cresterea salariilor minime poate imbunatati functionarea pietei muncii.
Aceasta masura creste consumul deoarece categoria respectiva are o alocare mai mare din buget catre consum si este mai afectata de erodarea atat prin inflatie precum si de impcatul deprecierii asupra marimii ratelor si implicit asupra venitului disponibil. Cresterea puterii de cumparare nu se manifesta doar pe directia sporirii capitalului uman ci si injecteaza banii inapoi in economiile locale.
O crestere a cheltuielilor directionate catre economia locala se poate transforma intr-o nevoie suplimentara de forta de munca. In anumite economii acest mecanism a fost validat de date iar impactul semnificativ se manifesta in industriile locale care alimenteaza cererea locala. Serviciile ne-tranzactionabile si care nu se preteaza la industrializare au prezentat o crestere a fortei de munca angajata informal.
Salarii prea mici fata de cum este perceput efortul si valoarea adaugata creata , ceea in cazul angajatilor romani este o afirmatie corecta indiferent de salariul primit, afecteaza in mod negativ cresterea economica pe mai multe canale pozitionand economia intr-o plaja scazuta de eficienta : eroziunea coeziunii sociale, efort redus , costuri ridicate de monitorizare a muncii, free-riding.
In conditiile existentei restrictiilor de creditare si mai ales unor discriminari in ce priveste acesul la creditare pentru anumite zone de venituri, cresterea salariului minim rezolva o serie de probleme legate de capacitatea de servisare a facilitatilor de credit existente precum si faciliteaza potentarea motorului de crestere engogen bazat pe capitalul uman.
Restrictiile de creditare si capitalul social au fost discutate in “Creditul de consum .. si da-I si lupta” , in “ A blast to myth bust: in economei 1 plus 1 nu fac intotdeauna 2” si in “Presedintele Romaniei si mecanismele economice de nisa: un exercitiu in confuzionare economica”
Masura de crestere a salariului minim si intregul impact asupra cresterii veniturilor au o influenta pozitiva si asupra evolutiei demografice cu implicatii asupra dezechilibrelor is potentialului de crestere economica.
Competitivitatea unei natiuni nu trebuie sa se axeze pe o singura Ancora si anume a costurilor salariale mici.
O crestere a salariului minim are efecte diferite asupra curbei Beveridge, rezultatul net depinzind atat de cat de mic este initial salariului minim precum si de forta de negociere a angajatilor/angajatorilor. De exemplu, cresterea intensitatii cautarilor de catre potentialii angajati misca curba spre interior iar scaderea motivatiei angajatorilor de a crea noi locuri de munca si prin urmare diminuarea efortului de cautare de catre firme, misca curba spre exterior.
Impactul cresterii salariului minim asupra fenomenului de hysteresis este neconcludent ca si sens si amplitudine mai ales in Romania. Maniera de implementare a politicii monetare in Romania sugereaza inexistenta unui asemenea fenomen. In prezenta acestui fenomen si plecand de la premisa ca BNR stie ce face, reactia de politica monetara nu ar fi trebuit sa bruscheze atat de puternic economia reala si sa amplifice restrictiile de creditare.
Competitivitatea unei natiuni nu trebuie sa se axeze pe o singura Ancora si anume a costurilor salariale mici.
Competitivitatea este masura in care firmele operand intr-o anumita tara au capacitatea de a concura cu succes la nivel regional si global, asigurand insa simultan standarde de viata in crestere pentru cetatenii respectivei tari.
Romania nu trebuie sa concureze doar la nivel de cost al muncii deoarece este o strategie perdanta. Un exemplu recent al diferentei intre o ancora si mai multe ori eventual un ecosistem de sustinere a competitivitatii s-a putut remarca in cazul exitului Nokia catre Vietnam.
Mai mult despre competitivitate in “Sondajul HBS referitor la competitivitatea SUA, implicatii pentru Romania” si “Halele Nokia se ocupa cu DeLonghi”.
Cresterea salariului minim in Romania nu e este o masura care are ca scop principal diminuarea saraciei desi actioneaza si in acest sens. Este o masura care evita consolidarea unei clase a “angajatilor saraci”, creste capitalul uman, usureaza mobilitatea geografica, creste veniturile bugetare si per total prosperitatea societatii in ansamblu.
Cresterea salariului minim in Romania nu e este o masura care are ca scop principal diminuarea saraciei desi actioneaza si in acest sens. Este o masura care evita consolidarea unei clase a “angajatilor saraci”, creste capitalul uman, usureaza mobilitatea geografica, creste veniturile bugetare si per total prosperitatea societatii in ansamblu.
Interventiile pe piata muncii sunt de obicei o sabie cu doua taisuri protejand pe cei acoperiti de politica in acest caz cei cu un set de abilitati ridicate si amplificand vulnerabilitatile in baza distributiei de abilitati. Spre deosebire de alte masuri, cresterea salariului minim scoate in evidenta mai clar valoarea muncii prestate si ulterior masurile redistributive pot tinti mai bine si eficient pe cei cu abilitati reduse.
Cresterea salariului minim poate armoniza interesele angajatilor si angajatorilor pentru a lua decizii consistente cu nivele optime din punct de vedere social atat pentru cautarile de angajare cat si pentru crearea de locuri de munca. Potrivit acestei perpective salariul minim devine un instrument pentru cresterea bunastarii sociale totale si nu doar unul de redistribuire a avutiei.
Aceasta masura sporeste multimea oportunitatilor disponibile.
Aceasta masura sporeste multimea oportunitatilor disponibile.
Cresterea Acum a salariului minim pe economie in Romania va creste numarul de angajati in economie, va creste bunastarea sociala, va spori nivelul incasarilor la bugetul statului, va diminua inegalitatea exprimata prin distributia veniturilor, va provoca gasirea unor noi ancore de competitivitate si va contribui marcant la cresterea economica.”