Intră acum și în grupul de
Sfântul Cuvios Ioanichie s-a născut în ținutul Muscelului, de aici și numele după care este cunoscut: „cel nou de la Muscel”. Părinții l-au crescut în frica de Dumnezeu și nu s-au împotrivit tânărului Ioanichie când acesta a hotărât să se călugărească la Mănăstirea Cetățuia – Negru-Vodă, de pe Valea Dâmboviței. A cunoscut pe mulți sihaștrii care se nevoiau prin munți, de la care a deprins regulile vieții ascetice.
Dornic de o viață duhovnicească înaltă, Sfântul Ioanichie s-a retras în una din peșterile Muntelui Negru-Vodă, trăind în rugăciune și aspră nevoință 50 de ani. Cunoscându-și dinainte sfârșitul, Sfântul și-a săpat singur mormântul în peștera sa și și-a încrustat în dreptul capului anul trecerii la cele veșnice – 1638. În ziua de 26 Iulie s-a așezat în mormânt și a adormit întru Domnul. Un păianjen a țesut deasupra trupului Sfântului o pânză, ca un epitaf.
Cu rânduiala lui Dumnezeu, Sfintele Moaște au fost descoperite după sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, în anul 1944. Ele se află spre închinare în biserica mare a Mănăstirii Cetățuia – Negru-Vodă.
În anul 2009, Sfântul Sinod al Biserii Ortodoxe Române a canonizat pe Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel, cu ziua de prăznuire 26 Iulie.
Pr. prof. Justinian – Remus A. Cojocar
Intră acum și în grupul de
