Intră acum și în grupul de
În fiecare an, la data de 15 septembrie, Biserica îl cinstește pe Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, născut în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Acesta a primit la botez numele de Iacob.
„Știrile despre acest sfânt ierarh sunt foarte sărace. Unii istorici spun că s-ar trage dintr-o familie de vlahi din Dalmația, iar unii îl consideră ca fiind vlah din zona Banatului”, a declarat pr. prof. Justinian – Remus A. Cojocar, de la Biserica „Sfântul Dumitru” din municipiul Suceava.
Potrivit părintelui, Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș a rămas orfan de tată încă de mic, mama ostenindu-se cu educația tânărului Iacob care iubea viața de mănăstire, considerându-i pe călugări aleșii și îngerii lui Dumnezeu.
„La vârsta de cincisprezece ani a intrat în mănăstrire ca ucenic și ajutător al monahilor, apoi a mers la Sfântul Munte Athos. Aici s-a călugărit la Mănăstirea Pantocrator și a primit schima marelui și îngerescului chip sub numele de Iosif.
Era un mare rugător, postea aspru și priveghea toată noaptea. Smerenia lui minuna pe toți frații întru Hristos care se nevoiau în mănăstire. Primind binecuvântare de la stareț, s-a retras în pădurile din împrejurimi. A ajuns la măsura desăvârșirii, învrednicindu-se de la Dumnezeu de darul facerii de minuni și al rugăciunii neadormite care se lucrează cu mintea în inimă.
Pentru sfințenia vieții, a fost numit duhovnic al tuturor călugărilor din Sfântul Munte Athos. Patriarhul Constantinopolului l-a numit egumen la Mănăstirea Sfântul Ștefan din Adrianopol, pentru ca în scut timp să ajungă egumen al Mănăstirii Cutlumuș, ctitoria voievozilor Țării Românești.
Trecând la Domnul, mitropolitul de Timișoara, românii din Banat l-au ales pe bătrânul Iosif ca ierarh al lor. La vârsta de optzeci de ani a fost hirotonit mitropolit de Timișoara, păstorind trei ani, din anul 1650 până în anul 1653, când se retrage la Mănăstirea Partoș. În anul 1656, Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș își dă sufletul în mâinile lui Dumnezeu, credința stăruitoare, înțelepciunea și blândețea lui rămânând peste veacuri, alături de ajutorul Harului lui Dumnezeu, stâlpii tari ai românilor ortodocși în lupta cu prozelitismul protestant.
Biserica noastră a trecut în rândul sfinților pe Iosif cel Nou de la Partoș în anul 1956”, a mai spus pr. prof. Justinian – Remus A. Cojocar.
Intră acum și în grupul de
