Matei Vişniec: Teatrul este locul de socializare fără ecrane între oameni care se pot adresa direct şi pot avea momente de emoţie pozitivă

Dramaturgul şi jurnalistul Matei Vişniec, aflat, miercuri, la Suceava, la prima întâlnire cu publicul sucevean din acest an, organizată la teatrul care-i poartă numele, şi-a exprimat speranţa că pe scena acestui teatru vor fi jucate spectacole importante care să emoţioneze publicul şi să apropie spectatorii în “această lume care inventează aparate care ne îndepărtează unii de alţii” .

“Teatrul este o metaforă extraordinară a optimismului, este un semn că putem crede în visele noastre, că putem crede în progres, că putem crede în cultură, că putem crede în mai bine, că putem să ne încredem unii în alţii, că putem avea şi aripi, deşi uneori ele se întâlnesc cu diverse greutăţi. Este un moment  foarte important şi pentru mine şi pentru dumneavoastră acest teatru. Este o casă a culturii, a speranţei, a frumosului, a frumuseţii interioare, este un loc în care vom putea discuta, reflecta”, a spus dramaturgul Matei Vişniec.

El consideră că teatrul este aproape unul din ultimele locuri de socializare, unde nu există ecrane între oameni, unde oamenii se pot adresa direct şi pot avea momente de emoţie pozitivă.

Dramaturgul şi jurnalistul Matei Vişniec a arătat că şi-a consacrat mai mult de patru decenii din viaţă “acestui vis, acestei discipline, acestei forme de cunoaştere şi de socializare, care este teatrul”, subliniind că este “nespus de încântat” să poată vorbi de pe scena teatrului municipal din Suceava.

“Aşa că, tuturor inimilor sucevene care au bătut pentru acest teatru şi l-au făcut să existe, le ofer integral toată inima mea de dramaturg, de rădăuţean, de sucevean, de bucovinean, de om care construieşte poduri, când poate, între două culturi, şi de scriitor”, a spus Vişniec.

În cazul lui Matei Vişniec, jurnalismul şi teatrul s-au întâlnit „extraordinar de prolific”

El a vorbit publicului sucevean despre ceea ce crede că reprezintă jurnalismul şi teatrul din perspectiva celui care practică profesia de jurnalist de aproape 28 de ani şi scrie teatru de la vârsta de 15 ani, mărturisind că jurnalismul şi teatrul s-au întâlnit într-un mod “extraordinar de prolific”, fiecare dintre acestea având un rol important în viaţa sa.

Matei Vişniec a spus că după o carieră de 28 de ani, perioadă de prelucrare a materialelor numite “ actualitate”, jurnalistul Matei Vişniec începe să fie „puţin obosit şi pesimist”,  deoarece realizează că omul nu învaţă niciodată din greşelile trecutului, crizele se sting şi apar altele, că, treptat, oamenii politici nu mai cred în progres, că societatea modernizată poate nu este “cea mai bună pe care o construim”.

“Zi de zi, jurnalistul din mine s-a întâlnit cu informaţia, în general, negativă, cu ororile lumii, cu subiecte teribile, asasinate, terorism, catastrofe, corupţie şi îmi spun că imaginaţia răului este incredibilă. Practic, n-a fost zi în cei 28 de ani de jurnalism, să nu vorbesc la radio, acolo unde sunt eu angajat, la RFI, despre o catastrofă, despre ceva rău, despre ceva rău făcut de om tot omului. Treptat, după ce jurnalistul vorbeşte, ani şi ani de zile, doar despre astfel de lucruri, se otrăveşte. Informaţia devine toxică. Aproape că jurnalistul îşi spune: Nu se poate! Nu se poate! Lumea e nebună! Din fericire, scriitorul, care şi el locuieşte în cealaltă jumătate, începe să spună: Stai puţin! Nu e chiar aşa! Omul este, totuşi, o fiinţă extraordinară, este o fiinţă contradictorie, dar, în acelaşi timp, este capabil de poezie, de dragoste, de ambiţie, de vis, de generozitate. Omul, totuşi, este o maşinărie sublimă, care trebuie ajutată, trebuie să credem în el! Omul are în el ceva din Cel care l-a creat, cosmicitate, capabil de zbor, poate avea un suflet adânc, profund, şi poate fi un model, poate fi un erou”, a explicat Vişniec

Suprainformarea actuală generează lipsă de reacţie şi tranchilizează spiritul

El a spus că dacă s-ar realiza portretul omului numai după articolele care s-au scris în presă, în ultima sută de ani, acesta ar fi unui “teribil de întunecat”, în schimb, dacă acesta s-ar face numai din literatura scrisă în ultimul secol, portretul omului ar fi mai luminos, iar omul ar apărea în esenţa sa: “o formă de zbor, o formă de frumuseţe”.

Matei Vişniec a subliniat că viaţa în doi, a jurnalistului şi a dramaturgului, nu este una uşoară, însă este plină de surprize, cei doi hrănindu-se reciproc cu subiecte.

“De fapt, atât  jurnalistul din mine, cât şi scriitorul din mine, au ca teritoriu, ca perimetru de studiu, societatea, ceea ce face omul. Fiecare însă observă omul în stilul său, fiecare are instrumentul de evaluare a acţiunilor omeneşti. Deseori, jurnalistul este obligat să observe răul, dar scriitorul este cel care interpretează, care caută la rădăcinile răului şi care vede speranţa, dând soluţii”, a spus dramaturgul şi jurnalistul Matei Vişniec.

El a precizat că, din păcate, în presa din zilele noastre sunt din ce în ce mai puţini jurnalişti independenţi arătând că există o anumită presiune politică, mediatică şi comercială, iar mediile de informare „s-au teatralizat”, punând accent pe emoţia pură, în timp ce modul de informare „s-a hollywoodizat”, tocmai din dorinţa de a-i fideliza pe telespectatori.

Jurnalistul Matei Vişniec a vorbit şi despre consecinţele suprainformării asupra publicului, care “tranchilizează” spiritul, condiţii în care omul nu mai reacţionează, nu mai ia atitudine, dar şi despre competiţia dintre imperiile mediatice ce-şi dispută timpul şi atenţia publicului.

“Teatrul a fost întotdeauna un loc de unde pot fi denunţate numeroasele forme de spălare de creier şi numeroasele rele din lume, dar şi ca jurnalist am această misiune”, a spus Vişniec precizând că a scris de multe ori piese pornind de la ceea ce i se întâmplă şi ceea ce observă jurnalistul Matei Vişniec, dar că, uneori, ca scriitor nu a avut imaginaţia “să producă” orori, asemenea celor din realitate.

Matei Vişniec omagiat pe scena Teatrului „Matei Vişniec”

Conferinţa “Teatru şi Jurnalism” susţinută de Matei Vişniec a fost urmată de vizionarea filmului documentar “Matei Vişniec, rege la Avignon”, realizat de o echipă a TVR Iaşi, formată din Andreea Ştiuliuc, Relu Tabără şi Dragoş Brehnescu, la vizionarea filmului participând membrii echipei TVR Iaşi şi directorul instituţiei media, Carmen Olaru.

“Ne bucurăm că noi suntem parte a acestui frumos proiect”, a spus Carmen Olaru adăugând că speră să se continue colaborarea cu Teatrul municipal “Matei Vişniec” din Suceava şi pentru evenimente viitoare.

Primarul municipiului Suceava, Ion Lungu, i-a înmânat o diplomă de excelenţă scriitorului Matei Vişniec , iar reprezentanţii Centrului Cultural Bucovina şi ai Clubului Rotary Bucovina i-au oferit câte o plachetă.

(Liliana Bujdei)