Mănăstirea Dorințelor- Hagigadar- locul regăsirii speranței, prezentată într-un film documentar proiectat la Suceava. Regizorul filmului, Florin Kevorchian: Realizarea documentarului nu a fost lipsită de unele „încercări”

Proiecţia filmului documentar „Hagigadar- Regăsirea speranţei” a avut loc, vineri seara, la Muzeul de Istorie din Suceava, în prezenţa regizorului Florin Kevorkian, a membrilor comunităţilor armeneşti din Suceava, Botoşani şi Roman, dar şi a altor persoane interesate de istoria acestui loc.

Filmul surprinde pelerinajul armenilor din România şi din străinătate, dar şi al altor persoane de confesiuni diferite la Mănăstirea Hagigadar, cu prilejul Sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, într-un moment aniversar, 12 august 2012, la împlinirea a 500 de ani de la târnosirea bisericii.

La această mare sărbătoare a participat Sanctitatea Sa Karekin al II-lea, Catolicosul şi Patriarhul Suprem al Tuturor Armenilor, ce a oficiat Sfânta Liturghie, a resfinţit lăcaşul de cult după amplul proces de restaurare, a sfinţit Khacicarul- crucea sfântă ridicată în cinstea celor care au făcut donaţii acestei mănăstiri, şi a binecuvântat, conform tradiţiei, strugurii oferiţi pelerinilor.

În debutul filmului este prezentată istoria acestui lăcaş de cult, ce datează încă din secolul al XVI-lea, începând cu povestea celor doi fraţi armeni, negustori de turme de vite care, poposind la poalele Dealului Bulai în drumul lor spre târgul de la Pecs- Budapesta, s-au rugat în bisericuţa de pe culmea dealului, iar în timpul nopţii “au auzit îngerii cântând” şi au visat-o pe Maica Domnului, promiţând ca în cazul în care vor avea câştig în călătoria lor, vor ridica pe coama dealului o biserică.

Filmul ne introduce în atmosfera specială a acestui lăcaş sfânt unde pelerinii care “au nevoie aprigă de ajutorul lui Dumnezeu” urcă dealul mănăstirii şi înconjoară biserica în genunchi şoptind “cu pasiune” rugăciunile cu speranţa că dorinţele lor arzătoare vor fi îndeplinite “prin grabnica mijlocire a Maicii Domnului”.

Totodată, în filmul documentar sunt prezentate şi momente din cadrul manifestărilor organizate în Bucureşti, care au precedat pelerinajul din 12 august 2012 de la Mănăstirea Hagigadar.

Regizorul, scenaristul şi comentatorul filmului documentar “ Hagigadar- Regăsirea speranţei”, Florin Kevorkian, a declarat pentru NewsBucovina că ideea realizării unui documentar despre Mănăstirea Hagigadar a aparţinut Elisabetei Bostan, regia filmului purtând semnătura Izabelei Bostan Kevorkian şi a sa.

“Documentarul despre Hagigadar a fost ideea doamnei Elisabeta Bostan, eu fiind ginerele ei în acel moment, am plecat atunci în prospecţie să văd cum este mănăstirea. Ştiam de la  prietenul meu, părintele diacon foarte talentat Haic Azarian, care este unul dintre cei mai mari pictori de biserică, şi ştiam că el reface biserica. Am luat legătura cu conducerea Bisericii Armeneşti din România şi am căpătat aprobarea ca să încep filmul, iar apoi am vorbit cu Comunitatea Armenească care a susţinut financiar proiectul”, a precizat Florin Kevorkian.

El a subliniat că realizarea unui film, mai ales a unui film documentar, nu e sinonimă cu organizarea unei filmări pentru un film de ficţiune.

“Dacă aş fi vrut să organizez, atunci trebuia să iau tot soborul de preoţi şi să-mi iau mulţime, figuraţie, cu care eu să lucrez, să conduc şi n-am mai fi făcut filmările pe 15 august, ci am fi făcut în oricare dintre zilele de vară, când eu doream să filmez asta. În plus, ar fi trebuit să fie coordonat totul, aşa eu am luat două camere cu care am filmat, una având o comandă să filmeze anumite tipuri de unghiuri şi de încadraturi, cealaltă altele, una într-un spaţiu, alta în altul, şi am coordonat pe viu. Este altfel, nu spun că e mai dificil, este altceva doar că dacă nu filmezi pe 15 august, nu mai ai de aşteptat decât un an. Eu trebuia să pregătesc totul, ca în acea zi să fie totul gata, ca noi să putem face”, a explicat Kevorkian.

Regizorul Florin Kevorkian a spus că realizarea documentarului nu a fost lipsită de unele “încercări” pe care le-a dat Dumnezeu, dar că până la urmă echipa de filmare a reuşit să ducă la bun sfârşit acest proiect, reuşindu-se filmarea acestui loc binecuvântat începând cu răsăritul soarelui şi până la încheierea întregii procesiuni religioase.

“Întotdeauna Dumnezeu îţi dă încercări şi pot să spun acum că Dumnezeu îţi dă aceste încercări, de pildă să vii de la Bucureşti cu maşină, cu echipă de filmare, cu tot, să te întâlneşti cu sunetistul de la Piatra Neamţ, care era la un festival, şi el să te anunţe că e obosit şi nu mai poate conduce la 11 noaptea, când eu trebuia să filmez răsăritul, înseamnă că la 11 noaptea m-am urcat în maşină de la Suceava şi am plecat la Piatra Neamţ şi m-am întors pe la 3, am mai adormit pe drum, iar la cinci am fost în picioare şi am putut filma”, a mai spus regizorul bucureştean.

El a subliniat că orice proiect presupune multă muncă, dar că munca este cu atât mai frumoasă, cu cât o faci cu pasiune.

“Artiştii au o muncă grea, dar pe care o fac cu atâta plăcere de parcă ar fi nebuni”, a menţionat Kevorkian adăugând că dacă majoritatea oamenilor ar lucra cu pasiune în domeniilor lor de activitate, atunci “probabil că societatea noastră ar fi pe un alt prag”.

Regizorul, actorul şi scenaristul Florin Kevorkian consideră că, din păcate, oamenii nu mai au timp să citească şi din acest motiv, pentru “a nu se pierde aceste informaţii numai în pagini de cărţi”, astfel de filme documentare permit accesul la informaţie „mult mai facil, mai lesnicios”.

“La următorul film voi declara în final, eu am spus doamnei Bostan, dar ea fiind producătoare atunci n-a acceptat, că voi face o serie cu cărţile din care noi ne-am informat, ca oamenii să poată vedea că aceste informaţii există şi că pot să meargă la cărţi de asemenea, este un drum spre literatură, iar acum este un drum invers, prin film spre literatură”, a afirmat Kevorkian.

Întrebat despre proiectele sale viitoare, regizorul bucureştean a răspuns că se află în curs de finalizare un film despre Botoşani, dar că are în vedere şi realizarea altor două filme de lung metraj.

El a spus că Botoşaniul este oraşul cu una dintre cele mai mari comunităţi armeneşti, aflat la jumătatea drumului între Liov şi Kaffa, iar de aici se pare că a pornit în timpul domniei lui Duca Vodă comunitatea armenească ce s-a stabilit în Ardeal, întrucât Duca Vodă a fost unul dintre domnitorii care nu au acceptat pe teritoriul lor prezenţa grecilor, armenilor şi evreilor.

“Ceilalţi, Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, toţi marii domnitori, au invitat armenii ca fiind negustori şi oameni citiţi, pentru că ştiau că în oraşele lor le ridică cultura poporului”, a spus Kevorkian.

El a amintit şi de sprijinul comunităţii armene acordat poetului Mihai Eminescu arătând că „au existat scrisori din partea comunităţii armene de susţinere şi de bani”.

“Eminescu nu este armean cu toate dovezile care sunt, nu este nici albanez, este universal, iar dacă Eminescu ar fi scris în limba engleză ar fi fost ca Shakespeare, dar pot să cred că un copil care a scris la mormântul lui Aron Pumnul, când avea 16-17 ani, şi a dat unui armean să citească, el a înţeles, pentru că avea posibilitatea de a înţelege ce talent este şi a spus: “Noi te susţinem.””, a menționat Kevorkian.

Referindu-se la cele două filme de lung metraj, Kevorkian a precizat că aceste proiecte sunt în curs de desfăşurare, la unul dintre ele fiind în derulare scrierea scenariului după piesa “Strunga dintre viaţă şi moarte”, care a fost déjà pusă în scenă la Botoşani, piesă care tratează umanitatea şi care “vorbeşte despre intersecţia a două mari religii: creştină şi musulmană”.

“Povestea este spusă de un copil care este rodul unui viol dintre un musulman şi o creştină, o fată de 17-18 ani care, după ce i-a dat naştere copilului, i-a spus această poveste la zece ani, înainte de a muri. Am dat această piesă către două case de producţie, amândouă doresc să facă filmul, acum vom vedea când vom avea finanţarea, când vom porni”, a explicat Kevorkian.

El a spus că al doilea film de lung metraj, care este bazat pe fapte reale, are ca subiect povestea de dragoste dintre o evreică şi un creştin, petrecută în perioada interbelică, tot într-un oraş cosmopolit, Tulcea.

“Eu cred că întâlnirea dintre mai multe comunităţi este întâlnirea dintre mai multe culturi, mai multe religii. Oamenii care trăiesc în întretăierea aceasta sunt oameni frumoşi, sunt oameni câştigaţi, copiii sunt cei mai fericiţi că mănâncă prăjituri la toate sărbătorile şi manifestările tuturor, dar există o lege nescrisă ca la 14 ani, când fetele încep să devină domnişoare, să nu mai fie îndrăgostite de cineva din altă comunitate, de altă religie, şi aşa era şi în Tulcea, ori o fată evreică se îndrăgosteşte de un creştin, nu pentru că vrea, ci pur şi simplu pentru că iubeşte şi din această iubire se va naşte una dintre cele mai frumoase poveşti de dragoste în care această fată îşi pierde iubitul la 18 ani, îşi pierde şi copilul la naştere, ea crede că copilul i-a murit, iar el află 50 de ani mai târziu că mama lui trăieşte şi se întoarce la Tulcea să o găsească”, a mai spus regizorul Florin Kevorkian.

La proiecţia filmului documentar “ Hagigadar- Regăsirea speranţei” a fost prezent şi preotul sucevean Azad Mandalian.

El a declarat pentru NewsBucovina că filmul a fost reuşit, mai ales că realizatorii au pus accentul pe sărbătorirea a 500 de ani de la târnosirea bisericii, care a fost un moment deosebit.

“Bunicul meu a slujit 50 de ani la Hagigadar, iar eu practic am crescut la Mănăstirea Hagigadar, deci în sinea mea am fost foarte încântat de realizarea acestui film, dar sunt foarte mulţumit pentru că şi ceilalţi au început să înţeleagă ce înseamnă cu adevărat Mănăstirea Hagigadar. Credinţa e în suflet, nu în urcatul în genunchi, deşi şi acesta are rolul lui, pentru că sunt două mănăstiri din toată România, la Necula şi la Hagigadar, unde lumea urcă în genunchi, dar credinţa este în suflet. Mănăstirea Hagigadar este una din cele două mănăstiri armeneşti din Europa, iar aici s-a slujit neîntrerupt de 500 de ani”, a spus preotul Azad Mandalian amintind şi de donaţia celor „doi armeni faimoşi” care a făcut posibilă refacerea bisericii Hagigadar.

Filmul documentar “ Hagigadar- Regăsirea speranţei” a fost produs de Casa de Filme a Elisabetei Bostan,  regizorii documentarului fiind Izabela Bostan Kevorchian şi Florin Kevorchian, iar scenariul şi comentariile aparţin lui Florin Kevorchian, în timp ce muzica de film poartă semnătura compozitorului şi chitaristului român de origine armeană Capriel Dedeian.

(Liliana Bujdei)