Intră acum și în grupul de
Muzeul Național al Bucovinei invită publicul sucevean la expoziția Baia înainte de Baia, deschisă la Muzeul de Istorie, în perioada 31 iulie – 1 noiembrie 2020.
Potrivit MNB, expoziția își propune să prezinte publicului, alături de piesele restaurate și în curs de restaurare, diverse artefacte arheologice descoperite în cei trei ani de evaluare și părți din documentația de cercetare, relevante pentru înțelegerea unei epoci demult apuse.
Astfel, evaluările arheologice de la Baia – „În Muchie”, comuna suceveană Baia, desfășurate între anii 2012-2014, au adus o serie de informații noi referitoare la evoluția habitatului uman din această zonă. Astfel, aici a fost documentată locuirea încă din preistorie.
Cele mai vechi urme descoperite sunt din faza Precucuteni I (cca. 5000-4800 î. Hr.) a marelui Complex cultural Precucuteni-Cucuteni-Ariușd-Tripolie. Urmează epoca bronzului (cultura amforelor sferice, cultura Costișa-Komarov), secolele I î.Hr. – I d.Hr., secolele II-III d.Hr. (Cultura carpilor), secolele IV-V d. Hr. (Cultura Sântana de Mureș-Cerneahov) și secolele VI-VII d-Hr.
Așezarea precucuteniană, datată în prima fază de evoluție a acestui nivel cultural, este a doua de acest tip cunoscută în România, după cea de la Traian-„Dealul Viei”. La Baia au fost cercetate urmele a patru locuințe, între care una (Edificiul nr. 3/2013) de mari dimensiuni. Alături de diverse artefacte din piatră, statuete, elemente de arhitectură etc., au fost descoperite un număr mare de vase fragmentare și întregibile, multe dintre ele cu decoruri necunoscute până în prezent; se remarcă vasele cu siluete antropomorfizate de tip coloană, definite astfel în urma cercetărilor de la Baia, care sunt prezente în expoziția permanentă a Muzeului de Istorie încă din 2016. De altfel, ceramica documentează și celelalte perioade cronologice menționate.
Metodologia de cercetare a fost una inedită pentru peisajul arheologic românesc. Astfel, alături de diverse analize interdisciplinare, realizate de specialiști din țară și străinătate, prelevarea datelor referitoare la structura construcțiilor s-a făcut cu minuțiozitate: au fost codificate toate tipurile de amprente identificate pe lutuiala arsă, au fost cântărite toate resturile de la pereți, au fost documentate cu mare atenție toate urmele șanțurilor de fundație. Rezultatele au fost pe măsură, fiind identificate diverse aspecte constructive din epocă, necunoscute până acum.
Laboratorul zonal de restaurare din cadrul Muzeului Național al Bucovinei a fost cel care, de-a lungul timpului a reușit, alături de alte piese, să restaureze un număr de 27 de vase; celelalte, întregibile, își așteaptă rândul.
Intră acum și în grupul de
