Stagiunea 2020 – 2021 a Teatrului Municipal „Matei Vișniec” debutează în luna septembrie. Noul program include spectacole muzicale, povești cu umor, întâlniri cu oameni deosebiți și spectacole pentru oameni mari și mici

Teatrul Municipal „Matei Vișniec” a anunțat miercuri, 1 septembrie, deschiderea unei noi stagiuni teatrale. Astfel, stagiunea 2021 – 2022 debutează în luna septembrie cu un program care include spectacole muzicale, povești cu umor, spectacole pentru oameni mari și mici, întâlniri cu oameni deosebiți, multe bucurii, surprize și emoții.  

„Ineditul vine odată cu evenimentul extraordinar – 6 ani de teatru la Suceava –  care deschide această stagiune de ziua teatrului – pe 24 septembrie, când vrem să ne urați „La mulți ani”. Pe 24 septembrie 2015 Consiliul Local Suceava a decis înființarea Teatrului Municipal „Matei Vișniec” Suceava. TMMVS dorește să fie aproape de comunitate la împlinirea celor șase ani de viață, oferind sucevenilor, în perioada 24 – 26 septembrie, o premieră și două spectacole invitate, dintre care unul pentru copii”, se arată în comunicatul Teatrului sucevean.

Concret, spectacolul Micul Prinț – o experiență muzical – vizuală, după Antoine de Saint Exupéry, a cărui producție a fost întreruptă din cauza pandemiei de Coronavirus în luna martie a anului trecut este, acum, gata să vadă din nou lumina reflectoarelor. Deschidem astfel stagiunea cu două premiere, prima – pe 24 septembrie, chiar de ziua teatrului, iar cea de-a doua – duminică, pe 26 septembrie. Totul cu speranța că de data aceasta, respectând măsurile impuse de pandemie, vom reuși să ne bucurăm, cu adevărat, de minunata poveste a Micului Prinț.

O poveste extraordinară, al cărui protagonist este un simbol al purității, al inocenței și al bucuriei fără limite, spectacolul Micul Prinț, este realizat de Tibor Cári, compozitor și pianist apreciat în mediul cultural din România. Laureat al premiilor UNITER cu Premiul special pentru muzică de teatru (2013), Tibor Cári va realiza astfel primul său spectacol muzical, pe scena teatrului sucevean, pentru care a ales să lucreze cu o echipă de artiști creativi, cunoscuți și apreciați în mediul cultural: Cezara Fantu, care realizează dramatizarea, versificarea și este și asistent de regie, Alina Dincă Pușcașu – scenografie, Victoria Bucun – mișcare scenică, Eröss László – light design și visual design, Nagy Klementina – animații.

Tibor Cári ne-a propus de-a lungul timpului unele dintre cele mai interesante proiecte artistice și promovează muzica live în spectacole de teatru, încă din 2005,când a început proiectul Muzica teatrului. Luată separat de spectacolele cărora le-a fost iniţial dedicată, muzica lui Cári Tibor a fost prezentată atât la festivaluri de teatru, cât şi la evenimente culturale din țară și în străinătate. Nu este prima dată când  Tibor  Cári colaborează cu teatrul sucevean. El este cel care a semnat compoziția muzicală a spectacolului „Extraterestrul care își dorea ca amintire o pijama”, de Matei Vișniec.

Cezara Fantu, cea care a realizat dramatizarea și versificarea în cadrul acestui proiect, ne prezintă viziunea sa artistică  despre spectacolul Micul Prinț.

„Toți oamenii mari au fost mai întâi copii. Numai că puțini dintre ei își mai amintesc.” spunea Antoine de Saint – Exupéry. În căutarea copilăriei pierdute am ajuns la un pamflet împotriva vârstei adulte, întocmit cu poezie tandră și înțelepciune simplă, într-un univers sonor transcendental. Ghid esențial despre lucruri neesențiale. Spectacolul nostru are un secret; un secret e ceva șoptit între prieteni, ca o conspirație neștiută de lume. Nodul divin ce leagă lucrurile, despre care tot vorbește Exupéry, l-am interpretat în spectacolul nostru, <a visual-musical experience>: constelații florale, apusuri de soare, stele călăuze spre oaze necunoscute, foșnetul grâului auriu, războiul oilor cu florile, lumea oamenilor mari, baobabii planetei noastre.

Niciunul din noi nu locuiește cu totul pe aceeași planetă. Inima noastră dă forma pământului, inima noastră dă forma cerului, să fim atenți la inimile noastre, să ne închidem din când în când în liniștea iubirii. „Cei ce nu schimbă nimic, nu devin nimic” mai spunea autorul, dar să nu uităm că am fost copii. Să devenim cu grijă oameni mari, sau ce-o mai fi însemnând și asta, pentru că „oamenii mari sunt tare ciudați”(Antoine de Saint – Exupéry).

Micul Prinț este investit cu titlul de noblețe, titlu ce se păstrează din generație în generație fără legătură cu moliciunea unora sau cu eroismul altora. Noblețea e povara unei datorii care vine de departe și care continuă prin și după tine. El este înlăuntrul nostru, retras. Trebuie să nu-l abandonăm, să nu îngăduim acestei societăți, care în curând va produce piane în serie, dar va fi incapabilă să dea naștere unui pianist, să ne lase să-l uităm! Omul este spirit. Dar omul este și ceea ce nu este.

Antoine-Marie Roger, viconte de Saint-Exupéry a fost romancier, eseist și reporter francez, aviator căzut pe frontul antifascist. S-a făcut cunoscut unui cerc larg de cititori în special datorită povestirii „Micul Prinț“, una din cele mai răspândite cărți din lume, tradusă în circa 110 limbi.

Prima versiune a Micului Prinț apare în America în 1943,  fiind transmisă cu gravitate și emoție în Franța în 1946. Micul Prinț este și el un copil al războiului. Antoine de Saint-Exupéry a suferit mult după Franța. Cartea îi este dedicată prietenului său evreu, criticul de artă și eseistul Léon Werth, prieten pe care plecând în SUA, îl lasă sub amenințarea guvernului de la Vichy și a autorităților germane.

Lui Exupéry nu-i plăceau îngrămădirile de oameni în piramidele lor de piatră, cum le numea el. Nu-i plăcea viața mondenă, nu-i plăceau oamenii care urcau în trenuri fără să știe încotro mergeau, mereu gâfâind; oamenii transformați în insulițe, oamenii plimbați de vânt pe drumuri ce nu duc nicăieri, pe scurt – viața redusă la furnicar – „O liniște nu seamănă cu altă liniște”, spunea el: „Cine a cunoscut viața Sahariană, unde totul nu este în aparență decât singurătate și sărăcie lucie, plânge totuși după acei ani ca după cei mai frumoși pe care i-a trăit.” A trăit singur, fără a avea pe cineva cu care să stea de vorbă cu adevărat, până în ziua întâlnirii cu Micul Prinț. Un pasaj nereținut pentru ediție menționează că, văzând desenul cu păsările ce îl luau pe Micul Prinț, a spus: „ Ăsta e cel mai frumos desen!” – “Dar nu chiar așa am călătorit…zâmbi cu un zâmbet care mi se păru melancolic. Dar asta nu ți-o pot spune, e secretul meu”, chicotea Micul Prinț.

Muzică de teatru, culoare, emoții și pasiune sunt ingrediente menite să ne poarte într-o lume în care muzica și emoțiile construiesc şi spun poveşti.