Intră acum și în grupul de
Consiliul Judeţean Suceava, Biblioteca Bucovinei, împreună cu Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Iaşi, organizează joi, 11 noiembrie, în Sala Secţiei de Artă a Bibliotecii Bucovinei “I.G.Sbiera”, un moment comemorativ intitulat “Fiara Melancolică – In memoriam Aurel Dumitraşcu”.
Evenimentul este prilejuit de împlinirea a 20 ani de la plecarea poetului în nefiinţă şi 55 de ani de la naşterea sa.
Aurel Dumitraşcu este unul dintre autorii români remarcabili, dar prea puţin cunoscuţi. Memoria geniului său literar şi etic nu trebuie să se stingă. Cu aceste virtuţi, artistul a înfruntat totalitarismul.
„Adevărata operă a poetului este viaţa”, credea Aurel Dumitraşcu, la fel ca şi Monica Lovinescu, ce atribuia exerciţiului demn şi vertical al vieţii principala misiune a unui autor sub dictatură.
Născut la data de 21 noiembrie 1955, în satul Sabasa, comuna Borca, judeţul Neamţ, autorul român şi-a făcut debutul în revista Tomis, publicând apoi în toate revistele româneşti. Între 1983 – 1987 urmează Universitatea “Al. I. Cuza” din Iaşi, secţia română-franceză. Lucrarea de licenţă are ca obiect poezia altor doi poeţi români prematur dispăruţi: Virgil Mazilescu şi Daniel Turcea. Debutul editorial este marcat de anul 1984, cu volumul “Furtunile memoriei”, Ed. Albatros.
Nu multe volume i-au urmat: Biblioteca din Nord, Editura Cartea Românească, 1986. Acest volum a primit Premiul “Mihai Eminescu” al Asociaţiei Scriitorilor Iaşi. În 1988 depune la Editura Cartea Românească volumul “Mesagerul” , care nu are însă nicio şansă de apariţie, din cauza cenzurii.
În duminica de 16 septembrie, cu puţin înainte de a împlini 35 de ani, poetul se stinge din viaţă la spitalul Fundeni din Bucureşti, din cauza leucemiei. Este un final devastator, care la numai 33 de ani secerase altădată şi pe marele muzician român Dinu Lipatti. Este înmormântat în satul natal, Sabasa, din Borca.
Ultima poezie scrisă de Aurel Dumitraşcu, pe data de 12 septembrie 1990, în spitalul din Piatra Neamţ, pare un poem-requiem :
“Alţii o duc mai rău şi trăiesc mai mult/ să vadă soarele cum răsare. (Dacă eu/ mai bine o duc voi muri timpuriu… ? Şi câţi ani cu lama aceasta am umblat/ (şi) alţii citind rău credeau că sînt/ setimental (un poet de la est !) – şi / dacă lama care hăcuieşte creierul/ meu e un sentiment stupid atunci/ sînt un sentimental şi nu întîmplător pe balcon seara mă gîndesc la / scriitorul mishima. Nu avea nimic de ascuns./ Pe balcon stau cu o (pasăre) moartă”.
Din 1994, la Piatra Neamţ, se desfăşoară Concursul Naţional de Poezie “Aurel Dumitraşcu”, debut în volum, pentru încurajarea tinerelor talente scriitoriceşti.
Numeroşi critici şi cronicari au scris, comentat şi lăudat cărţile poetului, prevăzându-le un destin notabil: Laurenţiu Ulici, Mircea Martin, Gheorghe Grigurcu, Adrian Marino, Marin Mincu, Cezar Ivănescu, Victor Felea, Constanţa Buzea, Traian T. Coşovei, Radu G. Ţeposu, Val Condurache, Daniel Dumitriu, Constantin Pricop, Radu Săplăcan, Nichita Danilov, Cristian Livescu, Nicolae Coande, Ion Zubaşcu, Lucian Vasiliu, Vasile Spiridon, Geroge Vulturescu, Gellu Dorian şi mulţi alţii.
În prezent, sub presiunea unor grave manipulări, are loc o îndepărtare a publicului de adevăratele valori româneşti, între care se găseşte cu siguranţă scriitorul şi eseistul Aurel Dumitraşcu.
Scriitorul s-a stins din viaţă la data de 16 septembrie 1990.
„Fiara melancolică” este o operă literară salvată şi îngrijită cu contribuţia fratelui autorului, Ion Dumitraşcu şi a scriitorilor Cassian Maria Spiridon, Adrian Alui Gheorghe, Lucian Vasiliu, Gellu Dorian, Aurel Andrei.
La momentul dedicat în memoria lui Aurel Dumitraşcu va participa şi artistul plastic Constantin Severin, alături de scriitoarea Angela Furtună, care va prezenta evenimentul.
Intră acum și în grupul de
