Intră acum și în grupul de
La editura Eikon din București a apărut recent romanul „Iubita lui Sabato”, ediția a doua revăzută de autor (cu titlul shimbat) a primului roman al scriitorului sucevean Constantin Severin, „Iubita lui Esto”, publicat în anul 2010 de editura Curtea Veche.
Cartea va fi lansată duminică, 18 septembrie, ora 11:00 la Căminul Cultural din comuna Berchișești și luni, 19 septembrie, ora 12:00, la Colegiul Național „Ștefan cel Mare” din Suceava.
La lansarea de la Berchișești, organizată de Primărie în parteneriat cu editura Eikon, vor avea intervenții primarul Violeta Țăran, directorul editurii Eikon, Valentin Ajder (moderator) și scriitorii Gina Puică, Constantin Horbovanu, Christian Crăciun și Vianu Mureșan.
La lansarea de la Colegiul Național „Ștefan cel Mare” invitați vor fi Dan Popescu, directorul colegiului, Valentin Ajder, directorul editurii Eikon, prof. univ. dr. Elena-Brândușa Steiciuc, prof. dr. Iulia Murariu , prof. dr. Carmen Bocăneț (moderator) și scriitorii Christian Crăciun și Vianu Mureșan.
„Constantin Severin este pictorial. Familiarizarea cu figurile culturale ale mapamondului este incredibilă. Nu sunt reconstituiri aproximative și buchisite. Impresia de viață este copleșitoare. Vedem figuri în mers, auzim conversații sclipitoare și ne minunăm de tot felul de asociații captivante. Lumea intelectuală din alt spațiu și alt timp prinde viață și evoluează cu dezinvoltură, fără să plictisească. Imaginarul este întrupat perfect, fără extazieri stângace și fără defilare culturală. Referințele și citatele sunt întrețesute firesc în textura povestirii. De pildă, amintirea unui original profesor din adolescență resuscită în memorie versurile lui Borges: „caietele lui Jung deschise pe masă/ fac și mai apăsător sentimentul/ provinciei”.Probabil că seducția acestui tip de construcție se explică prin cunoașterea intimă a operelor și a biografiilor celor invocați. Normal ar fi ca în aceste timpuri antiintelectualiste romanele culturale să dispară, consecință a necitirii. Însă „Iubita lui Sabato” supraviețuiește prin evitarea prețiozității. Niciodată romancierul nu ne dă lecții și nu judecă. La fel și naratoarea – nicicând nu pretinde a fi mai deșteaptă decât cititorul sau decât alte personaje. Or, aceste defecte sunt comune în literatura noastră. Tocmai pentru că reușește să le evite, romanul acesta are o ținută mondială”, scrie criticul literar Felix Nicolau în postfața cărții.
Intră acum și în grupul de
