Intră acum și în grupul de
Cu ocazia Zilei Naționale a Lecturii, la Biblioteca Bucovinei, miercuri, 15 februarie 2023, de la ora 13.00, va avea loc o conferință, susținută de scriitorul Alexandru Ovidiu Vintilă, intitulată „Adi Cusin – un poet uitat”. De asemenea, vor fi aduse în atenția publicului versuri de-ale poetului altădată foarte cunoscut. Evenimentul este organizat de Consiliul Județean Suceava, Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera”, Societatea Scriitorilor Bucovineni și Reprezentanța Suceava a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași.
Adolf Aristotel Cusin, pe numele său real, se naște pe 26 ianuarie 1941, la Gleiwitz, pe atunci în Germania, actualmente în Polonia, localitatea numindu-se astăzi Gliwice. Provine din părinți români, tatăl era din Rădăuți-Prut, iar mama din Cernăuți. Școala generală o va face în orașul Câmpulung Moldovenesc. La Iași va frecventa Liceul „Costache Negruzzi”. După absolvire, între 1962 și 1967 urmează cursurile Literelor ieșene, Secția Română-Franceză. Își va vedea devreme primele versuri tipărite, în 1957, în revista „Iașul literar”. Poemele sale, admirate de colegi, vor fi recitate prin Copou de aceștia. Leagă, evident, o serie de prietenii și devine un participant activ al boemei din orașul situat pe șapte coline, împreună cu poeți, îi amintim doar pe aceștia, precum Cezar Ivănescu, Mihai Ursachi, Dan Laurențiu, Emil Brumaru. În 1968, va debuta Adi Cusin cu volumul de versuri A fi, Editura Tineretului, București. Va obține premii ale unor reviste de prestigiu din țară și va deveni membru al Uniunii Scriitorilor din România. În 1972 se mută la București. Va simți nevoia, probabil, să se rupă de capitala țării și în perioada 1975 – 1976 se va stabili la Suceava, unde va fi secretar literar-muzical la Ansamblul artistic „Ciprian Porumbescu”. Deși am putea spune că Bucovina și-a pus amprenta definitiv asupra scrisului său, Adi Cusin se va întoarce în capitală, la Bucureșți.
În fine, Adi Cusin a publicat mai multe cărți despre care s-a scris destul de elogios, publicul fiind receptiv la tipul de discurs pe care l-a propus autorul, expresie de o pulsiune lirică care provoacă starea de poezie.
Anul 1990 îl găsește pe Adi Cusin tot în capitală, la Bucureșți. Din această perioadă datează versurile: „Pe un scutec mic adoarme țara/ Iar eu o învelesc plângând/ Din somn se naște primăvara/ Ca steaua dintr-un om de rând”. Acum, în acest răstimp de tranziție, cum a fost numit, va tipări în 1994 un nou volum notabil, Țara somnului, cu un cuvânt înainte de Valentin F. Mihăescu.
În tot cazul, Adi Cusin mărturisește că își consideră odată cu apariția tomului Țara somnului opera poetică încheiată. Avea doar 53 de ani. La 67 de ani, în dimineața de 21 aprilie a anului 2008, poetul va închide definitiv ochii. E înmormântat la Iași, conform dorinței sale. Cortegiul funerar a traversat Copoul, pe care l-a îndrăgit atât de mult, „locul de unde se zăresc sfinții”, aflăm, după cum obișnuia să zică.
Postum îi va apărea, în octombrie 2008, cartea pregătită în timpul vieții, La spartul târgului, București, Editura Publicațiilor pentru Străinătate. La un an de la decesul său, în 2009, la Editura Princeps Edit din Iași, coordonată de un scriitor optzecist, Daniel Corbu, va vedea lumina tiparului tomul Umbra punților, o ediție critică cuprinzând integrala poetică a acestui autor astăzi, repet, atât de puțin cunoscut.
Intră acum și în grupul de
