Intră acum și în grupul de
Biblioteca Bucovinei “I.G. Sbiera” va marca, vineri, 7 ianuarie, 125 de ani de la naşterea cărturarului Ion Grămadă. Cu acest prilej, va fi organizată o “Expoziţie de cărţi şi documente”, care va fi deschisă publicului începând cu ora 12.00 şi va putea fi vizionată până pe data de 15 ianuarie.
De asemenea, la ora 13.00, la monumentul eroului cărturar Ion Grămadă, monument ridicat din iniţiativa scriitorului Ion Drăguşanul, pe partea dreaptă a drumului care străbate comuna Stroieşti, şi care este opera sculptorului Cezar Popescu, va avea loc o depunere de jerbe de flori.
Scriitor, istoric şi publicist bucovinean, Ion Grămadă s-a născut la 3 ianuarie 1886 în satul Zahareşti din Bucovina, Imperiul austro-ungar, astăzi în judeţul Suceava, România. A urmat studiile liceale la Suceava. Ca elev încă, în clasa a VI-a, scrie schiţe şi nuvele, unele din ele publicându-le în Junimea literară (Cernăuţi) şi Luceafărul (Budapesta), semnând cu pseudonimul Nicu Nalbă. Ulterior, s-a înscris la Facultatea de Litere, specializarea Istorie şi Geografie, a Universităţii din Cernăuţi, în perioada 1906-1910, şi apoi la Universitatea din Viena (1910). La Viena devine membru al Soc. „România Jună” şi colaborează la Deutsches Volksblatt. Înfiinţează gazeta Deşteptarea din Cernăuţi (1907), iar apoi este redactor la ziarul Românul din Arad (1912-1913).
La 1 ianuarie 1913 se reîntoarce la Viena, pentru continuarea studiilor, ca la 16 iulie, acelaşi an, să-şi dea doctoratul în litere cu teza: Participarea românilor la asediul Vienei, 1683/Anteil der Rumänien an der Belagerung Wiens (1683). Din 1913, este profesor la Liceul german din Cernăuţi, unde a predat în limba română, istoria şi logica, într-o vreme când aceste materii trebuiau predate în limba germană.
În 1914 intră ca redactor la Viaţa nouă, organul de presă al Clubului Naţional Român, ziar prin care încearcă să trezească interesul românilor pentru unitatea naţională. În 1914 pleacă la Bucureşti şi publică o serie de articole în “Dimineaţa”, susţinând cauza românilor bucovineni.
Înrolat voluntar, în 1916, în armata română, angajată în luptele pentru reîntregire, cere să fie trimis în linia întâi a frontului. La comanda unui pluton de vânători de munte, din Regimentul 8, cade în luptă pe 27 august 1917 la Cireşoaia, judeţul Bacău, în timpul unui un asalt al trupelor române. Victoria românilor a contribuit la grăbirea sfârşitului campaniei din anul 1917, campanie începută prin victoriile de la Mărăşti, continuate cu cele de la Mărăşeşti şi Oituz.
Autor de nuvele, schiţe, eseuri cu subiecte din viaţa ţăranului român, aflat în mediul său natural, sau ieşit din acest mediu (la şcoală, oaste), care prevesteau un scriitor de mare forţă, Ion Grămadă publică şi unele studii despre vechea Bucovină. De asemenea, este autorul unei valoroase monografii despre Societatea „România Jună” din Viena, iar postum i-au apărut două lucrări: “Scrieri literare” (1924) şi “Cartea sângelui – Antologie”, de Ion Drăguşanul (Suceava, 2002).
Estompată de importanţa figurii eroului sau a istoricului, personalitatea scriitorului se bucură de prestigiul secret al necunoscutului.
Intră acum și în grupul de
