Intră acum și în grupul de
Cunoscutul pianist şi compozitor, Roman Vlad, a murit sâmbătă la Roma, la vârsta de 93 de ani, a informat duminică publicaţia Corriere della Sera din Milano.
Roman Vlad s-a născut în regiunea Cernăuți, iar pianul l-a studiat la Conservatorul din Cernăuţi. El a emigrat în Italia şi şi-a continuat studiile la Accademia nazionale di Santa Cecilia din Roma cu Alfredo Casella unde obține diploma în anul 1942. În același an obține Premiul George Enescu cu una dintre compozițiile sale.
Într-o carte pe care a publicat-o când avea 92 de ani, compozitorul îşi aminteşte cum a părăsit România, când armata română se retrăgea, iar cea rusă avansa.
„Dar am găsit un cal şi o căruţă în care mi-am urcat părinţii, sora şi pe bunica maternă şi înainte de a abandona casa din Văşcăuţi, am intrat şi cu lacrimi am cântat la pianul meu un preludiu de Chopin”. Totul se întâmpla în Bucovina în 1941. Roman Vlad, împreună cu familia sa reuşeşte să se salveze şi ajunge în Italia, unde va rămâne pentru totdeauna.
Tot atunci, la vârsta de 92 de ani el spunea: „Capul funcţionează bine
, caroseria mai puţin, deşi continui să scriu muzică în fiecare zi. Cu ajutorul prietenilor mei, muzicienii Vittorio Bonolis şi Silvia Cappellini, am scris această povestire autobiografică, «Vivere la musica», publicată de Editura Einaudi”. Persoane, locuri, fapte, întâmplări private şi publice, politice şi culturale, într-un atlas al timpului, volumul fiind dedicat soţiei sale, arheologul Licia Borrelli.
Roman Vlad a devenit unul din cei mai apreciați muzicologi, susținând conferințe și cursuri de muzicologie în toată Europa, în SUA și în Japonia.
Roman Vlad este o personalitate importantă în lumea muzicală italiană și nu numai: director artistic al Academia Filarmonica Romana între anii 1955-1958 și 1966-1969, co-director al secțiunii muzicale din Enciclopedia dello Spettacolo (1958-1962), Președinte al Societății Italiene de Muzică Contemporană (1960), director artistic al Maggio Musicale în 1964 și al Teatrului Comunal din Florența (1968-1972), a fost Președinte al Società Aquilana dei Concerti (1973-1992), superintendent al Operei din Roma și director artistic la Scala din Milano. Începând cu anul 1967 a fost co-director al Nuova Rivista Musicale Italiana, între anii 1973-1989 a fost director artistic al Orchestrei Simfonice RAI din Torino. Între anii 1980-1982 și 1990-1994 a fost Președintele CISAC (Confédération Internationale des Auteurs et Compositeurs) iar din 1987 până în 1993 a fost Președinte al SIAE (Società Italiana degli Autori ed Editori). A compus coloana sonoră a peste 20 de filme, în 1950 primind premiul Nastro d’Argento pentru partiturile sale cinematografice.
Pe parcursul lungii sale cariere a primit numeroase recunoașteri oficiale printre care: Doctor Honoris Causa al National University of Ireland (1974), membru al Koninlijke Academie voor Wetenschappen, Letteren en SchoneKunsten din Belgia, Commandeur des Art et des Lettres al Académie des Arts et des Lettres în Franța.
Intră acum și în grupul de
