Intră acum și în grupul de
Într-un atelier inaugurat recent pe o străduță discretă, la limita cu Monaco, o tânără din Suceava creează haine de lux cunoscute sub marca “SHTOICA”.
Piesele vestimentare atemporale realizate de MIHAELA STOICA au început să fie din ce în ce mai apreciate, fiind deja purtate de femei inteligente, rafinate și echilibrate din întreaga lume.
“SHTOICA” nu este o simplă marcă de îmbrăcăminte, ci reprezintă un proiect de suflet al sucevencei, proiect care a început să prindă contur cu mult timp înainte de plecarea ei din țară.
Pentru Mihaela, inspiraţia vine din experienţele personale, dar şi din istoria familiei, ea mama ei fiind fost designer. Optând pentru aceeaşi facultate, Textile şi Pielărie şi Management Industrial, tânăra în vârstă de 30 de ani şi-a completat studiile cu un master în modă la Facultatea de Arte Plastice, Decorative şi Design, ambele la Iaşi.
În timpul facultăţii, dar şi in perioada următoare, Mihaela a lucrat independent ca şi designer de modă şi accesorii. A participat, de asemenea, la concursuri naţionale, unde s-a clasat în primii 10 în anul 2010.
O vacanţă la Nisa, în Franţa, a determinat-o să se stabilească pe Coasta de Azur şi „să facă „modă responsabilă, într-o manieră etică, în concordanță cu anumite principii și să transmită un anume mesaj”.
În prezent, suceveanca cu vise nemărginite locuieşte în oraşul francez Cap d’Ail şi îşi pune în practică creativitatea în atelierul „SHTOICA”, funcțional de la începutul acestui an, dar deschis oficial în luna iulie.
Când nu creează rochii, bluze şi fuste unicat, Mihaela își petrece timpul în natură sau în compania animalelor, joacă baschet sau rezolvă Sudoku. Ori de câte ori are ocazia, suceveanca nu uită să se destindă cu jocurile copilăriei, „Baba-oarba” şi „De-a v-aţi ascunselea”, să admire constelaţii sau să se bucure de compania celor dragi.
Vă prezentăm interviul amplu acordat în exclusivitate de designerul Mihaela Stoica ziarului NewsBucovina.
News Bucovina: Vorbeşte-ne puţin despre începuturile tale în lumea modei. Care a fost prima piesă vestimentară creată de tine?
Mihaela Stoica: Începuturile mele în lumea modei sunt ambigue. La un moment dat, cred că pe la 5-6 ani, îmi amintesc că făceam costume de baie păpușilor mele și știu sigur că la 14 ani imi făcusem o fustă dintr-o față de pernă de la bunica; o cususem de mână si era puțin câș. Curios, când eram mică, mama îmi cerea sfatul despre cum să se îmbrace a doua zi. Era distractiv. Să spunem că acestea au fost „pre-începuturile”. Am manifestat talent la desen, dar nu excelam. Am găsit la un moment dat niste schițe de ale mele din timpul liceului, destul de stângace ca tehnică, deși ideile nu erau neaparat absurde.
Mai serios, după terminarea liceului am decis să urmez Facultatea de Textile-Pielărie și Management Industrial din cadrul Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași. În contradictoriu cu părerea mamei, care mă îndruma spre arhitectură, ea absolvind tot Textile şi lucrând la creație de stofe timp de 15 ani, dar cu frică că această industrie în România se îndrepta unde?! Eu așa am simțit. Și părinții m-au susținut mereu. În timpul facultății, am creat prima piesă, o fustă parte peste parte cu niște aplicații, fiind ajutată la tipar de o colegă mai experimentată. Deși mă remarcam prin performanțele la școală, creativ nu exploram și simțeam asta. Masterul l-am făcut la Facultatea de Arte Vizuale și Design din cadrul Universității de Arte „George Enescu”, tot din Iași. Ei, acolo am facut multe piese, pentru că temele de semestru în asta constau. Am invățat să înot, aruncată fiind în apă. Noroc că aveam baza tehnică de la Textile. Dizertația a constat într-o mini colecție intitulată „About the sea”. Unele piese le-am vândut ulterior, dar mi-au mai rămas câteva. Îmi sunt foarte dragi. Pe aici ar fi începutul în lumea modei.
NB: Cum a luat naștere proiectul SHTOICA?
M.S.: Proiectul SHTOICA s-a numit mai întâi proiectul Sunnymoon. Spre sfârșitul studiilor, începusem să fiu freelancer, pictam pereți, şi se pare că mă descurcam, făceam poșete, rochii, sacouri, de toate, aveam o clientelă în Iași, exploram. Am învățat multe lucrând efectiv și piesele de la inginerie textilă începeau să se îmbine cu cele de la arte. Activam sub numele Sunnymoon. Aveam și un blog care încă există, www.shtoica.blogspot.com, şi unde sunt și postările din acea perioadă. În 2011, m-am mutat in Franța împreună cu Ionuț. A fost o decizie luată spontan într-o vacanță la Nisa, pe care apoi am pregătit-o o vreme.
Am avut o perioadă de introspecție și apropiere spirituală, în timpul căreia a luat naștere SHTOICA. Un nou oraș, Nisa, o nouă viață, o nouă direcție, potențial maxim. Am vrut să fac modă responsabilă, într-o manieră etică, în concordanță cu anumite principii și să transmit un anume mesaj, alcalin îi spuneam la acea vreme. Eram foarte motivată. Găsisem un eveniment pe la Cannes, mă înscrisesem și în două luni am făcut prima colecție. Acasă, pe masa din bucătărie. Da, a fost un început de Cenușăreasă. Colecția a fost primită foarte bine și așa s-a dus bulgărele mic la vale.
NB: Ce te diferențiază de ceilalți designeri vestimentari?
M.S.: Depinde la care „‘ceilalți” ne referim. Apoi, eu nu cunosc munca tuturor celorlați designeri, pot să vorbesc despre ADN-ul mărcii mele, dar mai puțin prin comparație.
Am anumite particularități estetice și funcționale: piese care se detașează într-o manieră subtilă, materiale create de mine, un anumit mesaj. Tendințele care mă ghidează sunt spirituale. Acestea au un impact foarte mare asupra esteticii mărcii, piesele sunt atemporale, există o abordare clasică în concordanță cu valorile universale, iar apoi încerc să integrez scânteia. Subtilă, coerentă, umilă. Încerc să vorbesc despre intuiție și esență- adevăratul lux.
NB: Eşti promotoarea modei durabile (sustainable fashion). La ce se referă acest concept şi de ce l-ai ales să te reprezinte?
M.S.: Moda durabilă are o imagine de moft exotic, eco, bio. Este de fapt modul sănătos în care moda trebuie să funcționeze. Implică responsabilitate socială și grijă pentru mediu, acestea aplicându-se tuturor etapelor: creație, concept, fabricație etc. Moda responsabilă face parte dintr-un stil de viață, care nu trebuie tratat ca o tendință efemeră. La fel cum mâncarea ar trebui să fie „curată'”, este un standard de bun simț.
Acest concept a venit singur la mine, cum am spus am traversat o perioadă de modificare a percepției, în care valorile mi s-au schimbat, am deschis ochii și am vazut o singură direcție. Eu cred că munca, energia, timpul pe care-l investesc, trebuie să slujească o „cauză” solidă, în folosul omului. Dacă le-aș canaliza spre frivolități, ar fi o mare pierdere.
SHTOICA e responsabilă și durabilă prin materialele pe care le folosește: sfârșit de serie, piese în ediții foarte limitate, mătase pictată manual în Franța, prin tiparele modificate ce implică mai puține faze de producție, prin materialele create de mine conform tiparului, deci fără pierderi, prin faptul că produsele sunt fabricate echitabil în Franța și prin direcțiile conceptuale spre esență.
NB: Cum este să fii designer vestimentar român în străinătate? Cum percep străinii creațiile tale?
M.S.: La început, evident nu a fost ușor, nu cunoșteam pe nimeni. Cui să vinzi?! Încet- încet lucrurile au prins contur, doar că m-am mișcat mult, am participat la tot felul de evenimente, întâlniri, am făcut mult networking, mi-am construit o rețea. Am un ajutor de nădejde pe partea de online, încă de când SHTOICA a luat naștere. Trebuie să fii prezent peste tot.
Am avut și plăcerea să o cunosc aici, pe Coastă, pe Andra Oprea, redactor-şef al revistei internaţionale online, www.stylezza.com, și pe fotograful Iulian Giurca, http://www.iuliangiurca.com/. Avem colaborări frumoase şi fructuoase împreună.
Legat de faptul că sunt româncă în Franța, nu pot spune că mi s-a deschis sau închis vreo ușă. Doar pe la administrația publică. Profesional, nu cred că are vreo influență. Produsul este cel care contează și prezentarea lui. Faptul că am câștigat un premiu la un concurs de modă responsabilă în Londra în 2013 susține acest lucru. Au fost și participanți londonezi, danezi, germani, eu eram singura din Europa de Est, se pare că nu a contat.
Este adevărat că eu am venit cu un bagaj cultural și informațional, dar el s-a adaptat puțin noii piețe. Am descoperit o clientelă nouă, cu alte nevoi și gusturi, pe care le integrez. Zona în care lucrez este atât de colorată cultural şi ofertantă! Străinii primesc bine creațiile mele pentru că nu seamănă cu ce e în magazine. Este o saturație tacită care-mi oferă o șansă. Muncim foarte mult și munca trebuie să fie bine orientată.
NB: Cine poartă ținutele marca SHTOICA?
M.S.: Momentan există un singur bărbat care poartă o tunică SHTOICA. Presimt că va lua naștere în curând o linie pentru bărbați. Restul sunt femei si nu le cunosc pe toate. Clientele online rămân un mister. Dar o caracteristică comună a clientelor mele este faptul ca sunt dinamice, călătoresc, merg la expoziții, cocktailuri, lansări, concerte, au o viață socială și culturală activă. Eu le consider foarte frumoase și prietenoase. Au între 25 și 60 de ani. Dacă aș face o hartă, sunt de origine română, franceză, elvețiană, germană, italiană, olandeză, americană, canadiană, engleză, scoțiană, austriacă, rusă.
Mai multe despre materialele pe care designerul Mihaela Stoica le foloseşte la creaţiile sale, ce vedete îi poartă ţinutele, şi care sunt propunerile vestimentare ale tinerei sucevence pentru sezonul toamnă-iarnă 2014-2015 veţi afla în partea a doua a interviului acordat ziarului NewsBucovina.
Citeşte continuarea interviului
Intră acum și în grupul de
