Intră acum și în grupul de
„A fost atracția pentru chitară.” Așa a început o frumoasă poveste de succes, o poveste care de aproximativ cinci ani se scrie pe note de portativ și acorduri de chitară. Doi tineri înzestrați cu mult talent și o sensibilitate aparte pentru muzica folk sunt dovada vie că muzica este tratamentul pentru suflete.
Trupa Icarus formată din Andrei Cicioc și Bogdan Pinghireac cântă de aproximativ cinci ani, iar de atunci și până acum s-a remarcat la toate concursurile și festivalurile la care a participat. A colindat aproape toată țara și a dus mai departe bucuria și spiritul tânăr al muzicii folk. Tinerii folkiști au fost recompensați cu zeci de diplome, iar anul acesta a fost unul foarte roditor în ceea ce privește numărul de trofee obținute.
Andrei Cicioc și Bogdan Pinghireac s-au născut în Botoșani, însă în Suceava și-au dedicat toată pasiunea pentru folk. Recent, ei s-au întors de la Festivalul Concurs Național de Folk pentru Tineret „Nada Florilor”, ce a avut loc la Fălticeni, cu marele trofeu.
Bogdan Pinghireac este elev al Școlii de Agenți de Poliție „Vasile Lascăr” din Câmpina, iar Andrei Cicioc este masterand în anul I la Facultatea de Științe Economice și Administrație Publică din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” Suceava.
NewsBucovina.ro vă invită să citiți și să descoperiți ce se ascunde dincolo de acordurile de chitară ale trupei de muzică folk Icarus într-un interviu acordat în exclusivitate de Andrei Cicioc.
NewsBucovina.ro: De cât timp ai început să cânți muzică folk?
Andrei Cicioc: Cam de patru-cinci ani, de când am terminat liceul.
NB: Îți mai amintești primele piese cântate?
AC: Primele piese au fost din repertoriul formației „Pasărea Colibri”, îi ascultam foarte mult în acea perioadă. La fel și acum.
NB: De unde ai pasiunea pentru muzica folk?
AC: A fost atracția pentru chitară. Și eu și Bogdan (n.r. Bogdan Pirghireac, membru în trupa Icarus) suntem autodidacți, practic am învățat singuri, unul de la altul și ne-am motivat.
NB: Ce reprezintă pentru tine, în momentul acesta, muzica folk?
AC: Acum a devenit un prilej de întâlnire cu oameni dragi, un mod liber de exprimare, un mod frumos de a petrece timpul liber, și de ce nu, un mod de a face și un venit.
NB: De ce Icarus?
AC: Din mitologia greacă ne-am inspirat. Icar este personajul care vrea să ajungă la soare, își construiește aripi de ceară, își ia zborul, aripile se topesc și el moare tragic. Povestea e tristă, dar are o povață. Până la urmă toată lumea cade, e inevitabil, avem un început și un sfârșit. Contează unde ești când cazi.
NB: Cine vă susține și vă ghidează în muzica folk?
AC: Cea mai mare susținere am avut-o din partea părinților. Sunt mândru să spun că ei vin cu noi peste tot pe unde avem concerte. E un prilej de a ne întâlni și cu ei.
NB: Cum vă alegeți piesele cu care participați la concursuri?
AC: Alegem piesele după cum simțim, avem o gamă mai mare de cântece ca la început. Nu e nimic planificat cu trei, patru zile înainte. În ziua în care concurăm ne alegem melodiile. Dacă regulamentul concursului impune anunțarea pieselor cu câteva zile înainte, atunci planificăm.
NB: De când ați început să cântați, câte premii și diplome ați strâns?
AC: Nu știu exact, numărul este destul de semnificativ, cred că sunt peste o sută de diplome. Anul acesta a fost un an bun. Am luat trofeul la Târgu Jiu, după aceea la Ploiești și acum la Fălticeni. Am avut trei participări la festivaluri în acest an și tot atâtea reușite. Anul trecut a fost anul popularității deoarece peste tot unde mergeam luam premiul de popularitate.
NB: Care sunt cele mai importante concursuri la care ați participat?
AC: Important este unde ne simțim noi bine. La festivaluri aș pune pe primul loc cel de la Siret, Folkever. Mult ne atrage pe noi când alegem unde să mergem oamenii care sunt acolo, nu neaparat unde e premiul mai mare. Mergem acolo unde este frumos: la Alba Iulia, în Ploiești, Târgu Jiu. Ca loc unde ne place și mergem de aproximativ cinci ani este tabăra de folk de la Calafat, un loc magic pentru folkiști, cu concerte în fiecare seară. Ne place și atmosfera de la Fundul Bârgăului, e foarte caldă lumea acolo, vom merge chiar și pe 27 decembrie cu un concert de colinde și cântece de Crăciun.
NB: Care este cea mai frumoasă experiență trăită ca folkist?
AC: Pentru mine contează foarte mult ce simt, ce acumulez și oamenii pe care îi cunosc. Acestea fac lucrurile mai speciale.
NB: Este ascultat folkul de tineri și astăzi?
AC: Pot spune că da, sunt grupuri care ascultă și care cântă. Folkul va merge mai departe.
NB: Unde susține Icarus concerte?
AC: Unde nu susține Icarus concerte: în Timișoara, în București mai greu, în Galați și în Pitești încă nu am ajuns, în rest cam am punctat. Aproape în toată țara am fost.
NB: Dar în Suceava?
AC: Sunt membru în Asociația Studenților din Universitatea Suceava și de fiecare dată când este nevoie de un moment artistic mă ofer cu plăcere.
NB: Ce le pregătește Icarus fanilor în această perioadă?
AC: Am filmat un videoclip pentru piesa „Jocul de cărți”. Toți cei care au jucat și au filmat videoclipul sunt prieteni. Noi nu am avut buget.
NB: Ce îți propui să realizezi în viitor în cariera artistică?
AC: Vreau să lansez trei albume. Noi ne-am clasificat compozițiile în trei părți. Avem folkul cu influențe country și un pic mai vesel, mai avem câteva piese care duc spre jazz sau blues și care sunt mai triste, nu sunt neaparat piese de concert și de asemenea, mai avem cântecele de iarnă. Din aceste motive lucrăm în paralel la trei albume.
Intră acum și în grupul de
