Intră acum și în grupul de
Vin Dragobetele, Cupidon-ul spiritului românesc!
Sărbătorită în fiecare an în data de 24 februarie, sărbătoarea Dragobetelui reprezintă pentru români prilejul de a simţi şi de a-şi declara dragostea într-un mod tipic românesc. Ca însemnătate, Dragobetele este privit ca fiind o divinitate mitologică similară lui Eros sau Cupidon. Fiul Babei Dochia, bărbat chipeş şi iubăreţ nevoie mare, acesta oficia în cer, la începutul primăverii, nunta tuturor animalelor. Apoi tradiţia s-a extins şi în rândul oamenilor, sărbătoarea devenind una a iubirii, în toate formele ei. Dragobete este totodată şi un zeu al bunei dispoziţii, de ziua lui organizându-se petreceri.
Frumuseţea tradiţiilor autohtone…
Chiar dacă după 1990 românii l-au preluat pe Sfântul Valentin de la americani şi, o dată cu el, au preluat şi “Ziua Îndrăgostiţilor”, tot a americanilor, ca sărbătoare a iubirii româneşti, Dragobetele nu şi-a pierdut din însemnătate şi nici tradiţiile acestei zile nu şi-au pierdut din frumuseţe.
Până la urmă, în ciuda promovării intense şi comercialului pe care îl implică data de 14 februarie, românii continuă să iubească româneşte, de Dragobete.
Pentru a evidenţia specificul şi frumuseţea sărbătorii, vă prezentăm câteva dintre semnificaţiile şi obiceiurile pe care le implica în trecut această zi. Comunităţile rurale sărbătoreau într-un mod exemplar această zi, crezându-se că toţi cei care “ţin” această sărbătoare vor fi feriţi de boli şi farmece pe tot parcursul anului. Tot acum se făceau logodne simbolice între feciorii şi fetele din sate şi se legau frăţii de sânge.
Florile pe care le culegeau fetele de Dragobete – zi care marca începutul primăverii şi al anului agrar – erau folosite împotriva farmecelor de dragoste. Tot acum, fetele nemăritate strângeau apa din “omătul încă netopit”, aceasta având proprietatea de a le face “mai frumoase şi mai drăgăstoase”.
Sărbătoarea dragostei era privită ca fiind una de bun augur pentru tineri, iar Dragobetele era considerat şi ca fiind ocrotitorul gospodarilor.
Cum sărbătoresc sucevenii Dragobetele?
Chiar dacă iubirea a fost sărbătorită şi în data de 14 februarie, sucevenii nu uită de Dragobete, această zi fiind un bun prilej pentru a-şi exersa aptitudinile în ale dragostei, făcând declaraţii, cadouri şi distrându-se, bineînţeles, în numele iubirii.
Aşadar, de Sfântul Valentin se sărbătoreşte “americăneşte”, iar de Dragobete se petrece “româneşte”, acum reînviind spiritul autohton, iubăreţ nevoie mare.
Pentru a afla ce fac locuitorii urbei de Dragobete, www.newsbucovina.ro a stat de vorbă cu câţiva suceveni tineri şi îndrăgostiţi. Oana Burlui ne-a spus că “pentru mine Dragobetele este sărbătoarea iubirii, pentru că sunt româncă şi pentru că e normal să fie aşa. O să-mi petrec ziua cu prietenul meu, o să ieşim în oraş, o să ne facem cadouri şi probabil şi declaraţii de dragoste”, a continuat aceasta.
Suceveanca Simona Zaiţ ne-a mărturisit că pentru ea Dragobetele este o zi ca oricare alta, pentru că “prietenul meu mă surprinde plăcut în fiecare zi”, dar consideră că această sărbătoare este un prilej în plus pentru a celebra iubirea, în toate formele ei.
George Lupaşcu este de părere că Dragobetele este “un Valentine’s Day mai rustic”, care nu are asupra populaţiei impactul pe care îl are ziua de 14 februarie. Aşadar, pentru el, Dragobetele este o “zi a îndrăgostiţilor românească pe care nu am prea sărbătorit-o, recunosc”.
Iubirea românească nu este de ajuns?
Din moment ce avem o sărbătoare a iubirii a noastră, cu semnificaţii şi obiceiuri desprinse din conştiinţa noastră colectivă şi din spiritul nostru românesc, de ce mai avem nevoie şi de “Valentine’s Day”, iubirea românească nu este de ajuns? Aceasta este bineînţeles o întrebare retorică, la care sperăm ca cititorii acestui material să caute un răspuns.
Până atunci, echipa NewsBucovina.ro vă doreşte să aveţi parte de un Dragobete iubăreţ, şi să simţiţi în fiecare zi că “dragostea pluteşte în aer”, ca s-o zicem in româneşte.
Intră acum și în grupul de
