Intră acum și în grupul de
Indiferent de tipul de comunitate sau de mediul de rezidenţă, femeile rome continuă să aibă un statut de inferioritate, poziţie acceptată şi considerată firească, inclusiv de către acestea. Cel puţin aşa relevă raportul studiului sociologic „Femeile rrome: ce ştim şi ce nu ştim despre ele”, proiect care readuce în discuţie probleme de incluziunea socială la nivelul comunităţilor cu romi. Autorii cercetării au analizat statutul femeilor şi rolurile de gen în familiile rome din 6 comunităţi tradiţionale şi non-tradiţionale, printre care şi Vereşti şi Pătrăuţi din judeţul Suceava, punându-se accent pe evidenţierea factorilor care pot contribui la îmbunătăţirea situaţiei acestora.
Potrivit studiului, indiferent de comunitate sau de mediul de rezidenţă, femeile au încă un statut de inferioritate, care este considerat firesc chiar şi de către ele, însă viaţa de familie, rolul şi poziţia femeii sunt într-un proces de schimbare.
Sociologii au arătat că există diferenţe mari între tipurile de comunităţi în privinţa căsătoriei. În comunităţile tradiţionale, conform studiului, fetele se căsătoresc devreme, de obicei între 14 şi 16 ani, iar băieţii până în 18 ani. Există însă numeroase cazuri de căsătorii mai timpurii (12 -14 ani pentru fete şi 14-16 ani pentru băieţi).
Potrivit Fundaţiei Soros România, care a coordonat acest proiect, în comunităţile tradiţionale, puterea de decizie a femeii este aparent inexistentă, şi, deşi femeia este implicată în creşterea copiilor şi viaţa în gospodărie, deciziile importante sunt luate de către bărbaţi.
„Practic femeia este implicată, consultată, dar bărbatul este cel care decide în familie. Acest lucru este valabil nu doar în comunităţile tradiţionale, ci şi în cele netradiţionale. În ce priveşte participarea pe piaţa muncii a femeii de etnie romă, atitudinile diferă de la un tip de comunitate la alta. În comunităţile tradiţionale femeia nu participă pe piaţa formală a muncii, din cauza normelor comunitare, a educaţiei scăzute şi a oportunităţii de angajare. Ea participă în schimb la activitatea economică a gospodăriei, prestând muncă pentru ajutorul social şi contribuind la activitatea productivă a gospodăriei. În comunităţile non-tradiţionale rurale, există o experienţă acumulată de participare feminină la munca plătită în afara casei, iar participarea la munca plătită este recunoscută şi acceptată la nivel comunitar, chiar dacă femeile nu sunt neapărat încurajate să meargă să muncească”, arată coordonatorii proiectului.
„Viaţa de familie din comunităţile de romi, rolul şi poziţia femeii sunt însă într-un proces de schimbare. Schimbarea atitudinii femeilor faţă de contracepţie şi a comportamentului reproductiv chiar şi în comunităţile de tip tradiţional este evidentă, iar în cazul celor urbane chiar şi în rândul bărbaţilor. Educaţia şi participarea la munca plătită în afara casei au efecte semnificative către egalizarea rolurilor de gen şi îmbunătăţirea poziţiei femeii – schimbare evidentă în comunităţile nontradiţionale urbane. Situaţia femeii fiind diferită, soluţiile care pot fi implementate trebuie adaptate specificului comunităţii”, se mai subliniază în studiul respectiv.
Intră acum și în grupul de
