Intră acum și în grupul de
“Tomografia în coerență optică (pe scurt, OCT) ne introduce în medicina de înaltă tehnologie, unde progresele revoluționare în imagistica oftalmică au schimbat definitiv modul cum „vedem” retina și putem spune că “vedem prin retină”!”, explică dr. Cristina David, medic primar oftalmolog în cadrul Clinicii Novaoptic.
Potrivit acesteia, OCT revoluţionează depistarea precoce şi tratamentul afecţiunilor oculare, cum ar fi găuri retiniene, membrane pre-retiniene, edem macular și afectarea nervului optic în glaucom.
OCT asigură în timp real imagini de înaltă rezoluție sub forma de secțiuni ale retinei similare cu secțiunile histopatologice “in vivo”. Examinând clinic și corelând cu angiofluorografia și OCT, am avut surpriza să realizez câte “informații” ne lipseau fără OCT, modificând modul în care efectuăm analiza retinei.
Funcționarea OCT se bazează pe o tehnică de măsurătoare optică numită “interferență prin coerență joasă”. Când lumina emisă de sursa aparatului este direcționată către ochi, ea este reflectată de structurile intraoculare cu proprietăți optice diferite.
Tomografia în coerenţă optică utilizează o sursă de lumină monocromatică cu care se baleiază retina şi se analizează lumina reflectată de către vitros, straturile retinei şi nervul optic. Se obţine astfel o imagine a structurii retiniene cu rezoluţie axială de 5 microni. Achiziţia imaginii OCT este foarte rapidă, iar lumina emisă de sursă este în spectrul infraroşu, astfel că nu produce disconfort pacienţilor.
Tehnologia modernă OCT în domeniu spectral poate scana de 65 de ori mai rapid decât cea convențională, iar captarea și analiza unor arii retiniene de 6 × 6 mm se realizează în câteva secunde, cu rezoluție înaltă a imaginii și beneficiind de tehnici computerizate de prelucrare a imaginii 3D, adăugând în plus și compensarea mișcărilor oculare.
Rezultatele OCT-ului pun în evidenţă schimbările anatomice şi de structură ale retinei. Există o multitudine de cauze care generează modificări anatomice ale retinei: degenerescenţă maculară, edem macular, fibroză retiniană. OCT-ul este extrem de eficient în monitorizarea tratamentului degenerescenţei maculare a pacienţilor cu tratament LASER sau cu injecţii de Avastin. De asemenea OCT-ul poate evalua starea de sănătate a nervului optic şi permite urmărirea evoluţiei pacienţilor cu glaucom. Scanările OCT-ului pun în evidenţă atât fibrele nervoase din retină cât şi structura nervului optic.
Pentru retinopatia diabetică este foarte utilă depistarea precoce a edemului macular, iar în fazele avansate tracţiunile vitreo-retiniene.
Edemul macular este cea mai frecventă cauză de scădere a vederii la pacienții cu diabet zaharat. După aspectul de leakage evidențiat angiofluografic, edemul macular poate fi focal sau difuz. Tehnicile convenționale bidimensionale ca fotografia retiniană și AFG oferă o imagine topografică a retinei ce ajută la stabilirea leziunilor tratabile, dar nu evidențiază schimbările ce apar în interiorul straturilor retiniene. OCT conferă o imagine în interiorul straturilor retinei și poate detecta acumularea de fluid, formarea de spații chistice, exudatele dure și decolarea seroasă de retină.
Mai mult, OCT este capabil să diagnosticheze tracțiunea maculară, membrana hialoidă îngroșată, tensionată și găurile maculare lamelare.
Studiile din literatură aduc suficiente dovezi că OCT este un instrument preferat pentru măsurarea grosimii în edemul macular. Un raport al Academiei Americane de Oftalmologie arată că pentru fiecare pacient, OCT măsoară grosimea retinei cu un grad ridicat de acuratețe, iar reproductibilitatea este bună, deși aceasta depinde de claritatea mediilor oculare și de abilitatea tehnică a operatorului.
Rolul OCT în edemul macular diabetic
A) Definirea aspectului leziunilor: Edemul macular diabetic are 5 pattern-uri distincte în OCT:
1. Îngroșarea retiniană, cu aspect spongios
2. Edemul macular cistoid
3. Decolarea seroasă a retinei
4. Decolare retiniană foveală tracțională
5. Tensionarea (întinderea) membranei hialoide posterioare.
B) OCT este util în monitorizarea răspunsului după terapie: cuantificarea grosimii retiniene, realizarea volumului central foveal și a hărților retiniene, ajută monitorizarea efectelor terapiei (LASER, injecții intraretiniene cu Triamcinolon sau Avastin).
C) OCT definește indicații pentru tratamentul chirurgical: vitrectomie prin pars plana. Edemul macular cistoid secundar tracțíunii foveale și îngroșarea-întinderea membranei hialoide nu beneficiază de fotocoagulare laser și reprezintă o indicație pentru vitrectomie.
Diagnosticul degenerescenței maculare
Degenerescența maculară legată de vârstă este o afecțiune care afectează primar stratul coriocapilar, membrana Bruch și epiteliul pigmentar retinian. În forma non-neovasculară, drusenii moi se evidențiază pe OCT ca elevații focale ale epiteliului pigmentar. Acestea apar ca ondulații ale EPR, fără margini nete, fără con de umbră posterior, imagini care confirmă faptul că drusenii rezultă din acumularea unui material sub retina neurosenzorială și in interiorul membranei Bruch.
Atrofia geografică este un stadiu avansat al degenerescenței maculare non-neovasculare caracterizată prin atrofia bine delimitată a epiteliului pigmentar și stratului coriocapilar. OCT arată o reflectivitate optică crescută a coroidei datorită pătrunderii luminii prin retina atrofică.
Forma neovasculară a degenerescenței maculare este caracterizată prin membrane neovasculare coroidiene clasice, oculte sau mixte, decolare seroasă sau hemoragică de epiteliu pigmentar și/sau neuroepiteliu, cicatrice fibrovasculară. La pacienții cu membrană neovasculară coroidiană bine definită (clasică) apare o disrupție sau o îngroșare a benzii continue înalt reflective care reprezintă complexul RPE-coriocapilară, iar straturile retinei interne pot prezenta îngroșări cu spații cistoide sau fluid subretinian.
Rolul OCT în diagnosticul degenerescenței maculare
A) Precizează forma de boală: OCT localizează leziunile patologice din straturile retinei. Odată cu introducerea inhibitorilor VEGF ca o terapie eficientă în forma neovasculară, OCT a devenit un mijloc de monitorizare a răspunsului terapeutic și de evaluare a necesității de a repeta injecțiile atunci când evidențiază fluid subretinian și îngroșarea retinei.
B) Formele de membrană neovasculară ocultă beneficiază de diagnostic mai precoce prin OCT, față de angiofluorografie.
C) Evidențiază leziunile asociate: edemul macular cistoid, ruptura EPR, atrofia retinei neurosenzoriale.
D) Monitorizarea tratamentului: răspunsul la tratamentul cu anti-VEGF sau terapia fotodinamică (PDT) este monitorizat prin repetarea examinărilor OCT.
Rolul OCT în diagnosticul glaucomului
Glaucomul este considerat în prezent o neuropatie optică ce rezultă din moartea progresivă a celulelor ganglionare, pierderea stratului fibrelor optice retiniene cu aspect caracteristic la nivelul discului optic și deficit de câmp vizual. OCT permite măsurarea obiectivă a grosimii stratului fibrelor nervoase retiniene, a parametrilor discului optic și a grosimii complexului celulelor ganglionare maculare.
Diagnosticul precoce al glaucomului este posibil acum prin tehnologia OCT. Primele modificări induse de glaucom implică pierderea fibrelor nervoase retiniene care precede deficitele funcționale. Aici OCT se dovedește extrem de util în detectarea reducerii stratului fibrelor nervoase chiar în lipsa unui aspect de disc optic suspect sau presiunii oculare mărite, deci detecția precoce a glaucomului chiar înaintea instalării deficitelor de câmp vizual.
Evaluarea progresiei glaucomului
OCT reprezintă o metodă obiectivă de urmărire a pacienților prin evidențierea deteriorărilor structurale în timp, detectând progresia bolii mai devreme decât analiza câmpului vizual.
Pentru polul anterior, OCT este folosit în: imagistica unghiului camerei anterioare, managementul glaucomului cu unghi închis, screeningul keratoconusului, aplicații de chirurgie refractivă, implanturi corneene și patologii corneene.
Recunoscută ca fiind una dintre primele zece inovaţii medicale, OCT este un instrument deosebit de valoros în diagnosticarea precoce a afecțiunilor cu mare risc în pierderea ireversibilă a vederii: degenerescenţa maculară, retinopatia diabetică şi glaucomul.
Intră acum și în grupul de
