Viata in versuri, by Alexandra Madalina Tihan

Într-o Românie la final de 2010, în care care sunt promovate mai degrabă non-valorile, în care şcoala şi educaţia nu ocupă nici pe departe un loc fruntaş, în care puţini tineri ies în evidenţă pentru rezultate meritorii în urma unor preocupări nobile şi nu pentru consumul de etnobotanice sau pentru încăierările din cluburile de noapte, există totuşi şi adolescenţi care citesc cărţi adevărate şi nu doar tabloide de scandal, care fac prezenţa la Casa de Cultură din municipiu şi pentru a viziona un spectacol cultural, nu doar ca să se zbenguie pe muzica care dă ritmul în discoteca din incintă, sau tineri cu inclinaţii artistice deosebite.

Printre aceştia se numără şi suceveanca Alexandra Mădălina Tihan, elevă în clasa a X-a la Colegiul Naţional “Petru Rareş”, care în urmă cu doi ani şi-a lansat propriul volum de poezie intitulat „Frunze de albastru” şi apărut la Editura “George Tofan Suceava”.

„Frunză verde, albă, albastră sau gri, parte a unei ramuri legată de un trunchi uriaş ce are valenţa unei axis mundi, asta simţea a fi, astăzi, omul botezat Mădălina, care încearcă cu durere, dar şi cu bucurie, cunoaşterea lumii interioare sau a trăirilor şi senzaţiilor ce o aruncă spre nodul cunoaşterii a tot ce este sau poate fi desfăcut, împărţit, eliminat, construit, esenţial sau etern”, aşa o descria prof. Iuliana Scripcaru pe eleva de clasa a VIII-a, pe atunci, Alexandra Tihan, pe coperta volumului său de poezii.

“Am început să scriu dintr-o greşeală…”

Pentru a afla care a fost momentul în care a simţit că trebuie şi că poate crea, pentru a afla cine i-a dat primul impuls în a-şi aduna toate creaţiile şi a le clădi într-un volum, pentu a afla sursa inspiraţiei sale, am creat un fir cronologic al vieţii „micuţei” scriitoare, de unde am aflat că Alexandra Tihan provine din municipiul Fălticeni şi că este fata a doi profesori de matematică, aceasta având înclinaţii diametral opuse cu cele ale părinţilor.

A urmat cursurile Şcolii Generale cu clasele I-VIII nr. 1 – „Alexandru Ioan Cuza” din Făltceni, fiind în prezent elevă în clasa a X-a la Colegiul Naţional „Petru Rareş” din Suceava. „Am început să scriu dintr-o greşeală, în clasa a III-a când am dat peste un caiet cu portative, un caiet de muzică. Cu mintea de atunci mi-am imaginat că pot face din acel caiet, o carte de poezii. Aşa am început să scriu, încă de atunci, primele mele poezii având o tentă religioasă. Îmi amintesc că prima mea creaţie s-a intitulat „Dumnezeu”. Este ciudat poate, dar nu am fost crescută neaparat în spritul tainelor bisericeşti, însă de mică am avut o înclinaţie spre cunoaştera fiinţelor supranaturale din domeniul religiei, apoi al metafizicii, doream să cunosc cât mai multe despre zeităţi”, a declarat, pentru NewsBucovina.ro, Alexandra Tihan.

Tot în această perioadă, tânăra a început să frecventeze cursurile de jurnalism predate la cercul cu acelaşi nume din cadrul Palatului Copiilor Fălticeni. A început astfel să aibă apariţii periodice în publicaţia Palatului intitulată „Dumbrava Minunată”, iar la scurt timp, la îndemnul jurnalistei Mihaela Buculei, profesoară la cercul de jurnalism din Fălticeni în acea perioadă, actualmente profesoară la acelaşi cerc la Suceava, Mădălina a început să se gândească serios la posibilitatea scoaterii unui volum de poezie care să-i poarte amprenta, în vacanţa de vară de la sfârşitul clasei a VIII-a.

“Să fii poet este totul, să fii cunoscut ca poet este nimic”

Mădălna Tihan ne-a mărturisit că „în acea vacanţă am avut o revelaţie gândindu-mă la ce mi-a propus doamna Buculei, motiv pentru care am corelat imediat gândul meu cu una dintre zicerile lui Emily Dickinson, şi anume << Să fii poet este totul, să fii cunoscut ca poet este nimic >>. Aşa am acceptat şi ideea editării unui volum care să-mi aparţină, la începutul clasei a VIII-a, la iniţiativa Iulianei Scripcaru, profesoară de istorie, economie şi educaţie civică la Şcoala Generală n. 1 din Fălticeni”, ne-a povestit Alexandra Tihan.

Volumul “Frunze de albastru” reuneşte 59 de poezii şi concentrează în el un univers unde cuvintele devin “imagini pictate în roua apusului incandescent”.

“Adolescenta dă glas trăirilor şi stărilor pe care le parcurge, încercând să evadeze din lumea cotidiană într-o altă lume, a creaţiei, pe care o reprezintă artistic în cuvinte precum: neant, materie, zenit, necunoscut, metamorfoză, cristal univers, cuarţ, apă”, apreciază prof. Dana Crăciun în deschiderea cărţii tinerei poete.

Ca scriitori preferaţi, Alexandra Tihan, elevă acum în clasa a X-a, îi aminteşte cu drag pe George Bacovia, William Blake, Jorge Luis Borges, Heliade, sau Cărtărescu, cel din urmă, ne destăinuie autoarea volumului „Frunze de albastru” „îl citesc o dată la două-trei luni, atunci când simt nevoia”. Una dintre cărţile care i-au iluminat existenţa şi care au schimbat-o în interior este „Mari iniţiaţi ai Indiei şi Părintele Paisie”, scrisă de Dyonysios Farasiotis.

“Poezia nu mai vine la mine ca altădată, o caut eu pe ea…”

„Acum, la doi ani de la lansarea cărţii, simt că universul mi s-a schimbat, am o dorinţă imensă de a scrie poezie, însă simt adesea nevoia de a căuta poezia. Ea nu mai vine la mine ca altădată, o caut eu pe ea, şi asta datorită faptului că venind la liceu, programul meu s-a îngreunat, mintea îmi este împânzită de idei, dar acest lucru nu mă va opri să scriu în continuare! Îmi place să îmi las poeziile scise la prima mână, de prea puţine ori mi s-a întâmplat să retuşez ceea ce am scris iniţial”, ne-a dezvăluit Alexandra Tihan.

Eleva scrie în continuare, având agendă plină de “comori”, poezii scrise din suflet, printre care se regăsesc: „Sfatul genelor”, „Să fii când bate luna!”, „Epifanie”, „Pictor de rouă”, „Prize”, „Când am aruncat păpuşa”, sau „În centrul vidului”.

Volumul „Frunze de abastru” a fost scos în 200 de exemplare, iar costurile au fost suportate de către părinţii fetei, cartea fiind structurată pe 4 nivele, intitulate: „Geneza”, „Cea dintâi frunză fluidă”, „Soare nou” şi „Copiii aşteaptă stelele”.

Pe viitor, Alexandra Mădălina Tihan intenţionează să scoată şi alte volume de poezie, menţionând că scrie bine şi eseuri, dar pentru a nu deveni prea complicată, va rămâne totuşi la poezie.

Alexandra Tihan este laureată a numeroase concursuri literare, participând anual, încă din clasa a V-a, la olimpiade de limba română, engleză, franceză sau religie.