Intră acum și în grupul de
Tribunalul Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a sesizat CJUE în legătură cu taxa de poluare auto instituită prin OUG nr. 50/2008 cu modificările şi completările ulterioare.
În Dosarul nr. 2957/86/2010 dedus judecăţii Tribunalul Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, aflat în stadiul procesual al fondului, prin Încheierea nr.4415 din 8.11.2010 (judecător Doru Bunduc), respectiv în Dosarul nr. 2958/86/2010 dedus judecăţii Tribunalul Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, aflat în stadiul procesual al fondului, prin Încheierea nr.4512 din 8.11.2010 (judecător Corina Zaharia), s-a dispus sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pentru ca această din urmă instanţă să se pronunţe asupra compatibilităţii/ necompatibilităţii taxei de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 cu modificările şi completările ulterioare, cu dreptul comunitar.
Întrucât, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene nu s-a pronunţat încă în cele 7 cauze (C-402/09- TATU, C-263/10 – NISIPEANU, C-335/10 – VIJULAN, C-336/10 – IJAC, C-377/10 – BĂILĂ, C-377/10 – ANGHEL, C-377/10 – DRUŢU) asupra asupra compatibilităţii/ necompatibilităţii taxei de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 cu modificările şi completările ulterioare, cu dreptul comunitar (fostul art.90 TCE / actualul art.110 TCE), în condiţiile în care legislaţia naţională în acest domeniu, în vigoare, având un caracter fiscal, şi nu de mediu, este totalmente discriminatorie, prelevarea taxei nefăcându-se asupra tuturor autoturismelor aflate în circulaţie în România, în contradicţie cu principiul comunitar „poluatorul plăteşte”, apreciem ca oportună sesizarea Curţii de către toţi plătitorii taxei de poluare, în perioadele 1.07.2008-15.12.2008, respectiv 1.01.2010 până în prezent, în care majoritatea instanţelor judecătoreşti naţionale resping cererile de restituire pe considerente legale contradictorii cu reglementările şi jurisprudenţa comunitare.
Procedura reglementata de art.234 TCE nu poate fi limitata si nici modificata sub nici o forma de catre legislatia nationala. Totusi, dreptul comunitar nu reglementeaza în detaliu procedura de urmat în fata instantelor nationale, acest aspect ramânând la latitudinea dreptului intern.
Prevederile art.234 sunt destinate sa asigure aplicarea uniforma a dreptului comunitar în toate statele membre privind: interpretarea uniforma a acestuia de catre tribunalele nationale, data fiind existenta diverselor sisteme juridice nationale care poate duce la interpretari divergente; validitatea actelor comunitare; facilitarea aplicarii dreptului comunitar de catre instantele nationale, astfel încât sa se înlature dificultatile cauzate de cerinta de a i se da deplin efect în cadrul sistemului judiciar al statelor membre; pastrarea caracterului comunitar al dreptului instituit de Tratat si asigurarea respectarii sale în toate împrejurarile, în toate statele membre. Potrivit dreptului comunitar, în ultima instanta, organele de jurisdictie ale statelor membre sunt cele care au legitimare procesuala în vederea sesizarii CJUE. Acest lucru nu trebuie însa confundat cu initiativa formularii unei actiuni în pronuntarea unei hotarâri preliminare, care poate apartine fie uneia din partile cauzei, fie instantei însesi.
În cazul în care instanta nationala sesizata cu solutionarea fondului cauzei apreciaza ca nu se impune adresarea unei actiuni în pronuntarea unei hotarâri preliminare CJUE, respinge cererea formulata de parte în acest sens, de regula motivat si facând trimitere chiar la jurisprudenta CJUE.
Din interpretarea art.234 TUE se disting doua categorii de actiuni în pronuntarea unei hotarâri preliminare: una facultativa (alin.2) si una obligatorie (alin.3), aceasta ridicând o problema delicata de delimitare în cazul stabilirii validitatii actelor comunitare. Astfel, daca libertatea de care se bucura prima instanta si instanta de apel, în temeiul alin.2 al textului mentionat, de a sesiza sau nu CJUE cu o actiune în pronuntarea unei hotarâri preliminare, judecatorul national fiind liber sa interpreteze si sa aplice dreptul comunitar, acest lucru ar putea avea consecinte de neprevazut în cazul în care instantele nationale ar constata nulitatea unui act comunitar fara a sesiza, în prealabil, CJUE, astfel ca aceasta din urma a statuat, cu caracter de principiu, ca în aceasta situatie, în mod exceptional, formularea unei actiuni preliminare este obligatorie, chiar daca organul de jurisdictie national nu face parte dintre cele prevazute la art.234 alin.3 TCE.
În cazul în care pe rolul CJUE se afla deja o actiune în pronuntarea unei hotarâri preliminare similara, vizând solutionarea aceleiasi probleme de drept, instanta nationala are trei posibilitati: sa astepte pronuntarea unei hotarâri de catre CJCE, cu privire la acea actiune, sa introduca o noua actiune în pronuntarea unei hotarâri preliminare, având acelasi obiect, sau sa continue judecarea cauzei fara a astepta pronuntarea hotarârii CJCE, în practica fiind îmbratisata, în majoritatea statelor membre, cea dintâi solutie, cu conditia ca între cele doua cereri sa existe suficiente asemanari.
Av.dr.Răzvan Viorescu
Av.Marius Nicoară
Baroul Suceava
Intră acum și în grupul de
