Intră acum și în grupul de
S-au dus vremurile în care în cizmăriile sucevene rafturile erau pline ochi, iar pentru repararea încălţămintei trebuia să aştepţi uneori şi o săptămână.
Dacă pentru cetăţenii din marele oraşe ale ţării cizmăriile reprezintă o soluţie alternativă pe timp de criză atunci când vine vorba despre repararea unei perechi de încălţăminte, la Suceava, situaţia nu se prezintă la fel, locuitorii municipiului preferând să îşi achiziţioneze încălţăminte second-hand sau de o calitate inferioară, la preţuri mici, decât să apeleze la serviciile cizmarilor.
Urme de nostalgie după „vremurile bune” există în cele câteva cizmării care mai există în Suceava, cizmarii rememorând cu drag vremurile de glorie ale fabricilor de încălţăminte şi confecţii din municipiul reşedinţă de judeţ. „În urmă cu zece ani, la finalul unei zile, aveam o producţie infinit mai mare de papuci reparaţi, decât acum, în 2011, când oamenii abia se încumetă să plătească o reparaţie, care ca valoare, este de multe ori până la zece ori mai mică decât preţul unor papuci noi”, a relatat dezamăgit unul dintre cei mai apreciaţi cizmari din cartierul Obcini.
O perioadă fructuoasă pentru cizmarii suceveni a fost însă şi înainte de criză, când oamenii erau receptivi la plata unei feţe de toc cotată între 12 şi 15 lei, sau la schimbarea unei pingele contra sumei de 20-30 lei. Cizmarii explică fenomenul scăderii bruşte a numărului celor care obişnuiau să îşi aducă încălţămintea în atelierele de reparaţii, punând problema pe seama apariţiei „chinezăriilor” şi a încălţămintei second-hand, care se vând adesea la mai puţin de jumătate de preţ faţă de articolele din magazine.
„Eu personal lucrez cu produse de foarte bună calitate, cu produse italiene, uneori turceşti şi îmi place să îmi fac treaba cât mai bine, şi tocmai de aceea sunt o idee mai scump decât ceilalţi cizmari. Rezultatele muncii mele se văd în clientela pe care o am. Nu sunt mulţumit de schimbările din ultima vreme, dar nu mă plâng. Şi pentru că oamenii sunt de multe ori neserioşi, în momentul în care vin la mine cu produsul care trebuie reparat, după ce mă uit, le comunic preţul şi percep plata pe loc, rugându-i să revină maxim a doua zi. Procedez aşa pentru că m-am confruntat cu situaţii în care am reparat papucii înainte de a mi se face plata, şi am rămas cu ei pe raft, posesorii „uitând” să revină”, a declarat pentru NewsBucovina, un tânăr cizmar care îşi practică meseria de doar 10 ani.
Călcând pragul unei alte cizmării din municipiu, meseriaşul de aici şi-a exprimat de asemenea nostalgia după vremurile apuse, arătându-se nemulţumit de impozitele mari pe care trebuie să le plătească. „În alte timpuri, categoriile acestea de mici meseriaşi erau ocrotite, acum în schimb parcă urmăresc să se îmbogăţească din venitul nostru modest. Dacă până anul trecut, pentru acest spaţiu mic plăteam un impozit de 100 lei, anul acesta voi plăti 200 lei. Acum sunt curios să văd dacă nu mi se va cere şi mai mult”, a rostit revoltat şi cu o urmă de dezamăgire în glas, cizmarul sucevean.
Tot el a adăugat că la ora actuală în Suceava mai există foarte puţini cizmari, care pot fi număraţi pe degete, mai ales că “această meserie se moşteneşte din tată-n fiu”.
Cei care doresc să apeleze la serviciile oferite de cizmării, vor scoate din buzunar aproximativ – între 12 şi 15 lei pentru schimbarea unei feţe de toc, între 20 şi 30 lei pentru înlocuirea pingelelor, între 12 şi 20 lei pentru cusut tălpi, între 10 şi 15 lei per papuc pentru schimbarea unui arc, între 5 şi 10 lei pentru un petec per papuc, 5-10 lei per papuc pentru lipituri, între 10 şi 15 lei penru înlocuirea unui fermoar (scurt, lung), între 40-45 lei pentru schimbatul unei tălpi, 8-10 lei pentru întărit tocuri, per papuc, 35 lei pentru schimbat tocuri, 8-10 lei pentru catarame, cea mai mică lucrare costând 5 lei.
Intră acum și în grupul de
