Iulia Leo Miza, o legenda a scolii sucevene (VIDEO)

Foşti colegi de catedră, foşti elevi ai Colegiului Naţional „Ştefan cel Mare” Suceava, dar şi actuali elevi ai prestigiosului liceu, prieteni apropiaţi, dar şi membri ai familiei celei care a fost renumita profesoară de limba şi literatura română Iulia Leo Miza, au adus miercuri un omagiu, la 16 zile de la trecerea sa în nefiinţă. Fiecare invitat a împărtăşit celor prezenţi gânduri sincere, laude, aprecieri, la adresa fostului cadru didactic.

Evenimentul organizat de scriitoarea Angela Furtună, fostă elevă a Colegiului, respectiv a doamnei profesoare, a fost încadrat în seria manifestărilor desfăşurate sub egida Festivalul “Primăvara Poeţilor” sau Le Printemps des Poètes, prin care se celebrează francofonia.

Întâlnirea omagială care a avut loc în Aula colegiului sucevean a debutat cu un moment de reculegere închinat memoriei profesoarei care a predat limba română, un exemplu de viaţă pentru mulţi dintre cei care au cunoscut-o, apoi, microfonul a circulat pe la toţi cei care au ţinut să formuleze câteva gânduri.

Rodica Alexandru: “Iulia Leo Miza a stimulat gandirea si intelegerea fenomenului literar”

Evocarea a fost deschisă cu memoriile de suflet ale doamnei profesor Rodica Alexandru, colegă de generaţie a regretatei Iulia Leo Miza, „un ucenic al liceului, un om devotat acestui Univers”, după cum a apreciat-o prof. Carmen Bocăneţ. “Lecţiile doamnei profesoare Iulia Leo Miza aveau un profund ecou în sufletul copiilor, în sufletul cărora a sădit dragostea faţă de literatură şi faţă de poezie. Într-o epocă în care se învăţa relativ mecanic, a stimulat gândirea şi înţelegerea fenomenului literar, a fenomenului social-politic reflectat în literatura pe care o preda”, astfel a descris prof. Alexandru metoda inegalabilă de predare a fostei sale colege.

Rodica Belţa: “Un profesor de mare ţinută”

Un gând sublim a venit şi din partea doamnei profesor Rodica Belţa, care a fost colegă cu Iulia Leo Miza timp de 20 de ani şi care a mărturisit că a admirat-o mereu pentru stilul său impecabil. “Iulia Leo Miza a fost un profesor de mare ţinută. Meritul său deosebit a constat în faptul că a ştiut să îi provoace pe elevi. Este ca un paradox, un profesor atât de autoritar şi atât de exigent precum era Iulia, a reuşit să îi provoace şi să îi stimuleze.

Însă, acest profesor autoritar se bucura, se entuziasma când elevii săi veneau cu o altă viziune, când descoperea o lucrare deosebită sau o interpretare originală. Atunci nota mare era pusă fără rezerve, era pusă din toată inima. Cred că le-a rafinat elevilor săi gusturile, un mare lucru pentru adolescenţii în formare (…) Iulia stătea mereu la catedră, ea nu avea nevoie să îşi spioneze elevii pentru a le capta interesul care consta exact în miezul prelegerii”. Rodica Belţa nu şi-a încheiat discursul înainte de a puncta că a admirat-o mereu pe Iulia Leo Miza pentru ţinuta sa vestimentară impecabilă “pantofii dumneaei erau modele de eleganţă vestimentară în liceul nostru”.

Pe muzica lui Chopin, au urmat şi părerile unor foşti elevi, oameni realizaţi astăzi, care au recunoscut că regretata profesoară de limba română le-a marcat existenţa.

Simona Manolache: “Era o actriţă desăvârşită”

“Doamna Iulia Leo Miza mi-a fost profesoară de limba română în perioada 1981-1985, perioadă în care am participat la trei olimpiade naţionale de limbă şi literatură română. Zâmbesc când îmi aduc aminte de ea în primul rând pentru că era o actriţă desăvârşită.

Era o persoană care avea vocaţia teatrului şi putea să treacă într-o singură oră de română de la registrul comic, la registrul tragic cu o naturaleţe demnă de marile figuri ale teatrului mondial. Nu m-am plictisit niciodată la orele ei, deoarece doamna Leo Miza reuşea întotdeauna să ne ţină în priză pe tot parcursul orei, asta pentru că veşnic eram într-un suspans pentru că niciodată nu ştiam când vor veni întrebările din partea ei.

Adesea doamna profesoară era cinică, ironică. Nu am surprins-o niciodată fiind extrem de afectuoasă sau mămoasă. Nu accepta niciun fel de familiaritate cu elevii săi. Aş fi vazut-o mai degrabă la Curtea Britanică. La şcoală juca un rol pe care şi-l asuma, rol jucat extrem de bine, iar acasă era total diferită. Era o persoană extraordinară pe care am admirat-o foarte mult. Am iubit-o toţi cu un fel de iubire pe care doamna profesoară ni l-a impus. O iubire cerebrală, lucidă, care nu aştepta şi nu lăsa impresia că ar avea nevoie de afecţiunea elevilor săi”, a împărtăşit celor prezenţi la eveniment Simona Manolache, conferenţiar universitar la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii “Ştefan cel Mare” Suceava, fost absolvent al colegiului şi fostă elevă a Iuliei Leo Miza.

În acelaşi spirit de regret, dar şi de mare apreciere a vorbit şi elevul de atunci Vasile Garbaşevschi, în prezent profesor la Colegiul “Ştefan cel Mare”, care a evocat un moment şi haios acum, dar jenant la vremea aceea, când doamna director Alexandru l-a mustrat pentru că îndrăznise să îşi strâmteze panatalonii, spunându-i: „Băieţaş, cum crezi că te recunoaşte lumea de pe stradă că eşti elev la << Ştefan cel Mare >>? După lărgimea pantalonilor?”.

Omagii au adus şi alţi profesori, printre care Constantin Scutaru şi Costan Costică, care au recunoscut în valoarea Iuliei Leo Miza un exemplu profesional demn de urmat.

Angela Furtună: ”Iulia Leo Miza avea frumuseţe şi cerebralitate, combinaţie mai rar întâlnită”

Într-o relaţie specială cu fosta sa profesoară, decedată la 1 martie 2011, scriitoarea Angela Furtună a adus cu sine o serie de volume pe care obişnuia să le discute, să le dezbată împreună cu Iulia Leo Miza. “Avea frumuseţe şi cerebralitate, combinaţie mai rar întâlnită. Eu am cunoscut-o şi din perspectiva din care într-adevăr adora gesturile frumoase, nu era rece, nu era doar cinică. Acela era un mic scut de apărare pe care un om cu o astfel de prestanţă trebuie să şi-l impună”, a explicat Angela Furtună.

În cadrul evenimentului dedicat memoriei fostului cadru didactic al Colegiului Naţional „Ştefan cel Mare”, Iulia Leo Miza a fost premiată postmortem, de către directorul Dan Popescu, cu cea mai înaltă distincţie acordată până acum de liceu, sub titulatura „Catedra de onoare a Colegiului Ştefan cel Mare”, care a fost înmânată fiului regretatului dascăl, prezent de asemenea la eveniment.

După aceste evocări, manifestarea a continuat cu o serie de lecturi publice din autori celebri şi un recital extraordinar.