Intră acum și în grupul de
Sfântul și Marele Post sau Postul Paștilor precede marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Durează șapte săptămâni (49 de zile) și este cel mai întins ca durată și mai aspru dintre toate posturile din cursul anului bisericesc. Dacă în celelalte posturi avem dezlegări la peşte mai dese, cum e cazul Postului Crăciunului și o varietate de legume și fructe proaspete cum se întâmplă vară în timpul Postului Sfinților Apostoli Petru și Pavel și a Postului Maicii Domnului (1-15 August), în Postul Mare avem doar două dezlegări la pește: de Bunavestire (25 Martie) și de Florii (Intrarea Domnului în Ierusalim).
Postul Mare este un urcuș duhovnicesc pentru fiecare credincios. Toți oamenii pornesc pe poteca greoaie a postului și destinația este marea sărbătoare a Învierii, unde va fi întâlnirea cu Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos Mântuitorul. Postul trebuie ținut cu bucurie și slujba Canonului Sfântului Andrei Criteanul și deniile din Săptămâna Patimilor ne dăruiesc bucuria în suflet și darul mântuirii.
Nu trebuie să simțim postul ca o povară și, mai grav, să-l ținem mecanic, superficial, că așa am prins de la părinți și bunici sau că așa spune Biserica. Toată viața omul ar trebui să postească. Însăși renunțarea la a face răul și a păcătui este post. Deci, străduindu-ne să săvârșim binele și evitând păcatele, patimile și viciile, noi postim. Sfântul Ioan Gură de Aur zice că „postul ne scoate din multe rele … când postim, nu ajunge să ne abținem de la diferite mâncăruri, ci trebuie să postim și sufletește”. A posti sufletește e dator tot omul pentru că nu trebuie să se înșoțească în viață cu păcatul.
În post renunțăm la carne, lactate și ouă. De asemenea, pentru un post plăcut lui Dumnezeu renunțăm și la unele lucruri care erau permise înainte. Cine se învață cu înfrânarea va fi disciplinat și cu râvnă, atât în cele trupești, dar mai ales în cele duhovnicești.
Oamenii care sunt sănătoși postesc tot postul. Copiii postesc cât pot pentru a se spovedi și împărtăși. Cei bolnavi și în vârstă și cei care muncesc în condiții grele postesc și ei după putere. Dacă ne-am gândi cât de mare e dragostea lui Dumnezeu pentru noi, cu siguranță ne-am pune la lucru voința, perseverența, credința și am posti.
Postul trebuie însoțit cu rugăciunea, milostenia și fapta bună. Doar așa avem roade duhovnicești și ne simțim împliniți. O stare de liniște sufletească se răsfrânge și asupra trupului. Asta e taina postului: sănătate pentru trup și suflet.
Pr. Justinian – Remus A. Cojocar
Biserica „Sfântul Dumitru” – Suceava
Intră acum și în grupul de
