Intră acum și în grupul de
Recent în Ucraina a intrat în vigoare legea cu privire la asigurarea funcționării limbii ucrainene ca limbă de stat.
Pe lângă multiplele prevederi ale aceste legi, din ea a fost exclus aliniatul: „Statutul limbii ucrainene ca limbă de stat nu poate să fie un temei pentru încălcarea drepturilor lingvistice sau ale necesităților lingvistice ale persoanelor aparținând minorităților naționale”. Acest articol de mare importanță pentru românii din Ucraina este considerat de autorii proiectul de lege fiind unul inutil și speculativ.
În acest context, încercăm să ne închipuim soarta limbii române din provinciile istorice românești aflate acum în componența Ucrainei, bazându-ne pe dinamica numărului populației și școlilor de limbă română din Bucovina de Nord și sudul Basarabiei.
Conform ultimului recensământ din Ucraina, care a avut loc în 2001, pe teritoriul statului vecin locuiau 258.600 cetățeni declarați moldoveni și 151.000 cetățeni declarați români. Potrivit aceluiași recensământ, 181.124 de oameni au declarat că limba lor maternă e „moldoveneasca”, iar 138.522 că limba lor maternă e româna.
Dincolo de dimensiunea propagandistică, ce stă la baza diviziunii moldovean/român, la începutul mileniului în Ucraina locuiau aproximativ 400.000 de români și peste 300.000 de vorbitori de limba română.
Dacă e să vorbim geografic, aproape toți românii din Bugeac s-au declarat „moldoveni” (123.000), iar în Bucovina de Nord 114.000 s-au declarat români (12,5%) și 67.000 (7,3%) – „moldoveni”.
Următorul recensământ în Ucraina este anunțat pentru anul 2020, până atunci, Biroul de Statistică ucrainean susține că, în prezent, în nordul Bucovinei există aproximativ 5% populație de etnie română la care se adaugă 2% cetățeni declarați „moldoveni”.
În ceea ce priveste numărul de școli românești, în 2009 existau 92 de școli cu predare în română în care studiau 22.000 de elevi, în 2018 – 68 școli cu circa 15.000 de elevi.
Asta în condițiile în care, în 2017, ministrul de externe ucrainean, Pavel Klimkin asigura parlamentarii români că nicio școală cu predare în română nu va fi închisă.
Mai mult, școlile cu predare în română sunt criticate în presa ucraineană, din motiv că 70 % dintre absolvenții lor nu pot susține examenele de absolvire la limba ucraineană.
În sudul Basarabiei sau Bugeacul (Cetatea Albă și Chilia) situația pare a fi cea mai gravă. Acolo au mai rămas doar două școli cu predare în limba română, una la Barta și alta la Borisăuca, cu mențiunea că cea din urmă ar urma să fie ucrainizată în scurt timp. În 2018 însă, în această regiune existau patru școli românești, iar în 1991 – 21.
De notat e că în această regiune s-a accentuat separarea identitară între români și moldoveni, astfel încât majoritatea românilor din Bugeac se declară „moldoveni“, iar limba de predare a școlilor românești este „moldoveneasca“.
Potrivit istoricului George Damian, manualele folosite pentru predarea limbii „moldoveneşti“ în regiune erau făcute cu sprijinul Universității din Tiraspol, Transnistria. Doar un exemplu din aceste manuale: Mihai Eminescu este proclamat scriitor „moldovean“, iar elevilor li se cere să îl compare cu scriitorul „român“ Ion Luca Caragiale.
Până vor apărea știrile despre închiderea ultimilor școli românești din Ucraina sau până vom afla cifrele recensământului ucrainean din 2020, să amintim articolul șapte din Constituția României:
„Statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor ţării şi acţionează pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase, cu respectarea legislaţiei statului ai cărui cetăţeni sunt.” (N.B.)
Intră acum și în grupul de
