Intră acum și în grupul de
În data de 11 iulie, în Republica Moldova vor avea loc alegerile parlamentare anticipate. 23 de concurenți electorali (partide, blocuri electorale și un candidat independent) pretind la cele 101 locuri de deputat în Parlamentul de la Chișinău.
Scrutinul a reanimat narațiunea-clișeu precum că „aceste alegeri sunt cruciale pentru Republica Moldova și dacă nici acum, atunci niciodată”, idee ce se vehiculează înainte tuturor alegerilor de peste Prut, deja de 30 de ani. Dincolo de clișee, în Moldova într-adevăr vor avea loc alegeri oarecum atipice, unde dreapta este cotată cu mai multe șanse decât stânga, iar o parte din electorat a depășit paradigma „est versus vest”.
Ce arată sondajele?
Din perspectiva Occidentală și implicit românească, întrebarea principală a acestor alegeri din Moldova nu este cine câștigă (e puțin probabil ca vreun partid să obțină majoritate), ci cu cine va face coaliție Maia Sandu după alegeri? Sondajele arată că opțiunile sunt limitate și problematice.
Cele mai recente barometre ale opiniei publice prognozează că în parlament vor accede maxim patru concurenți electorali, respectiv Partidul Acțiune și Solidaritate (Maia Sandu), Blocul electoral al Comuniștilor și Socialiștilor (Igor Dodon), partidul „Șor” și Blocul electoral „Renato Usatîi”.
Toate sondajele arată că PAS ar câștiga alegerile de duminică, fiind urmat de comuniști și socialiști, însă datele diferă substanțial. De exemplu, potrivit sondajului WatchDog și Institutului de Politici Publice, PAS ar acumula 50,9% din voturi, iar socialiștii și comuniștii (BESC) 30,5%. Datele Asociației Sociologilor și Demografilor diferă: 37,4% PAS și 37,1% BECS. CBS-Research arată că PAS ar fi votat de 33,7% din alegători, iar BESC de 25,2%.
Ceilalți doi concurenți electorali cu șase de a accede în parlament, respectiv formațiunile lui Șor și Usatîi, sunt cotate în medie cu 4-7%, însă după cum ne-am obișnuit, probabilitatea surprizelor rămâne a fi mare.
În concluzie, după alegeri, Maia Sandu și echipa PAS vor avea din nou de ales dintre „răul cel mic și răul cel mare”. Cea de a treia cale, adică cazul în care nu se va forma o majoritate parlamentară, înseamnă o nouă rundă de alegeri și, deci, adâncirea crizei politice dintr-o țară care nu trece prin cele mai bune timpuri.
Ce este diferit la aceste alegeri?
Unu. Oferta electorală a acestor alegeri este diametral opusă cu ceea ce ne-am obișnuit până acum, adică dreapta fragmentată și stânga solidă. Acum este un singur partid puternic pe dreapta (PAS) și stânga cu tocmai trei opțiuni (indicate mai sus) care, deși toate pro-ruse în varii proporții, sunt diferite, iar asta înseamnă că voturile se vor împarți.
Vom menționa, întâi de toate că, de regulă, electoratul pro-rus din Republica Moldova se concentrează în jurul unui singur partid, fiind imperativă și figura unui lider puternic, adică ceea ce lipsește flancului estic actual din Moldova.
Cu toate acestea, Igor Dodon, liderul blocului socialiștilor și comuniștilor, rămâne principala opțiune de stânga, însă imaginea ex-președintelui a fost puternic șifonată în ultima perioadă (de exemplu aici și aici). Adăugați la toate acestea și alegerile din 11 iulie pierdute în ciuda suportului, deja demonstrat, al Rusiei. Prin urmare, valoarea lui de utilitate scade, ceea ce este egal cu apusul carierei politice. În aceste condiții, o parte din electoratul convins pro-rus va opta pentru alți candidați politici, iar electoratul indecis va căuta alte opțiuni.
Acestea sunt partidul ex-primarului de Orhei Ilan Șor și primarului de Bălți Renato Usatîi. Primul, un oligarh fugit de mai bine de doi ani din Republica Moldova, mizează pe electoratul din raionul Orhei, regiune ce odinioară reprezenta vatra naționalismului românesc din Basarabia, pe care l-a ademenit prin investiții. Simplificând, mare parte a electoratului său îl votează pe principiul „a furat, dar ne-a dat și nouă”.
Renato Usatîi mizează, în mare parte, pe electoratul din nordul Republicii Moldova. Contrar etichetei de „pro-rus”, Usatîi este votat și de vorbitorii de română. Trebuie să recunoaște că, în ciuda conflictelor lui Usatîi cu Plahotniuc și apoi cu Dodon (adică cu puterea centrală), dar și cu Moscova oficială, echipa sa se prezintă relativ bine la capitolul administrare în localitățile în care a câștigat primăriile, inclusiv în „capitala de nord” a Republicii Moldova.
Prin urmare, voturile pe care le vor acumula acești doi candidați vor fi „rupte” din cele a lui Dodon și Voronin.
Doi. Un număr record de cetățeni din diaspora moldovenească (peste 100.000) s-au înregistrat în prealabil pentru a participa la aceste alegeri. Pentru comparație, pentru a vota la parlamentarele din 2019 s-au înregistrat puțin peste 25.000 de cetățeni, iar la prezidențialele din 2020 – 60.000.
De regulă, numărul celor care ajung în cabinele de vot este și mai mare (la alegerile prezidențiale au votat aproape 150.000 de persoane), iar majoritatea covârșitoare din voturi sunt acordate candidaților de dreapta.
Trei. Mentalitatea votantului moldovean evoluează
Urmăritorii atenți ai peisajului politic de peste Prut au observat probabil că imaginea omului politic moldovean a evoluează, la fel și mentalitatea alegătorilor.
Astfel, pe flancul drept (pro-european) a apărut un partid neasociat cu numele unor oligarhi sau coordonatori din umbră și în același timp unul care nu cade în extremă (naționalistă). Acest fapt contribuie la lărgirea bazinului electoral pe segmentul vorbitorilor de limbă rusă care nu sunt împotriva apropierii de EU, dar au frică de narațiunile naționaliste ale partidelor unioniste.
Pe de altă parte, și flancul de stânga (pro-rus) este într-o perpetuă schimbare. Dacă la începutul anilor 2000 în Republica Moldova existau (există și acum, dar sunt irelevanți) partide și politicieni deschis pro-ruși (vorbind doar rusa, promovând retorici șovine etc.), atunci treptat aceștia au devenit moldoveniști (curent care e natural orientat spre Rusia), ca în prezent să se transforme în tehnocrați de tipul primarului de Chișinău, Ion Ceban, care nu are nicio problemă astăzi să semneze o înțelegere de colaborare cu Suceava, iar mâine cu Sankt Petersburg, vorbește la fel de bine româna și rusa și nu face spume la gură promovând interesele Rusiei, ci o face discret, inteligent.
Ca și în primul caz, miza e aceeași – lărgirea bazinului electoral prin convingerea segmentului centrist (susțin apropierea și de UE și de Rusia în egală măsură, reprezentanții familiilor mixte etc.).
De asemenea, sperietorile geopolitice („jandarmul român” pe de o parte și „tancurile rusești” pe de alta) nu mai au chiar același efect asupra populației. Figura unui pro-european neasociat cu naționalismul primitiv a atras inclusiv votanți rusofoni care văd viitorul țării în Occident.
Dar unioniștii?
Printre cele mai proeminențe forțe unioniste de peste Prut sunt Partidul Unității Naționale, condus de istoricul Octavian Țâcu, și Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) care a adunat în jurul său figuri politice expirate ca Dorin Chirtoacă sau Valeriu Munteanu și pe cele controversate ca Vlad Bilețchi.
Până acum, unioniștii din Republica Moldova nu au reușit să se unească, mai întâi, între ei. La asta se adaugă și acțiuni discutabile pe care le întreprind reprezentanții AUR în Moldova, ca de exemplu atacarea polițiștilor sau acoperirea unui monument cu pachete.
Societatea din Republica Moldova privește cu reticență asemenea acțiuni, din moment ce unioniștii convinși sunt, de regulă, reprezentanții intelectualității căreia îi sunt străine asemenea provocări. Pe lângă asta, naționalismul pro-românesc a fost dintotdeauna un instrument eficient de mobilizare a electoratului pro-rus…
Probabil chiar din acest motiv numărul cetățenilor din Republica Moldova care privesc pozitiv Unirea cu România este în creștere, pe când partidele care se declară unioniste nu se bucură de popularitate redusă.
În concluzie, există o mare probabilitate ca alegerile anticipate din 11 iulie să fie urmate de alte anticipate, fie – de o coaliție „nefirească”, de tipul celei dintre PAS și PSRM din 2019. În orice caz, rezultatele scrutinului, cel mai probabil, vor confirma că în viața politică din Republica Moldova se produc schimbări, atât în ceea ce ține de figuri politice, cât și în mentalitatea electoratului.
P.S.
Cetățenii Republicii Moldova aflați pe teritoriul României vor putea vota la alegerile parlamentare din 11 iulie și în municipiul Suceava. Ca de obicei, unica secție de votare din județ va fi amenajată în incinta Universității „Ștefan cel Mare”.
drd. Iurie Rotaru
Intră acum și în grupul de
