Intră acum și în grupul de
Preşedintele Traian Băsescu a încheiat, duminică, mandatul de preşedinte al României.
El a susţinut, sâmbătă seara, o conferinţă de presă de două ore, în care a prezentat principalele momente ale mandatului său.
Vă prezentăm integral textul ultimei conferinţe de presă a lui Traian Băsescu în calitate de preşedinte al României.
Președintele României, domnul Traian Băsescu: Bună seara! Vreau să stabilim de la bun început cum se desfăşoară conferinţa de presă. În primul rând vreau să înţelegem că nu este o conferinţă de bilanţ, este o conferinţă de final de mandat, ceea ce nu înseamnă că o să spun: am făcut 88 de vizite în Europa, am făcut 59 nu ştiu unde, am parcurs atâţia kilometri. Aş vrea ca în câteva zone românii să aibă punctul de vedere al preşedintelui care şi-a terminat mandatul şi poza reală a României, nu cea pe care o văd deformată, de multe ori, la televizor, propovăduită de oameni care, de multe ori, nu utilizează informaţiile oficiale sau cifrele reale ale României, cifrele după care România este judecată şi mi se pare extrem de important ca o astfel de poziţie a preşedintelui care a fost timp de 10 ani şef al statului român să existe. Cu recomandarea ca cei care se află deja prin studiouri gata să demoleze orice pentru că „știu ei” ca, înainte de a trece la demolare să citească, să citească documente oficiale ale statului român, ale Uniunii Europene ale NATO şi pe urmă să se pronunţe pentru ca, în sfârşit, românii să afle realitatea despre ţara lor. Sigur, nu voi prezenta toate realităţile. Mă voi fixa pe trei segmente pe care le consider extrem de importante pentru viitorul românilor. Înainte de a începe vreau să mulţumesc românilor pentru onoarea pe care mi-au făcut-o de a le fi preşedinte timp de 10 ani. Este o onoare pe care nu o voi uita până la sfârşitul vieţii, nici eu, nici soţia mea, nici familia mea, şi o onoare pentru care le voi fi dator, dator să continui, într-un fel sau altul, la atingerea obiectivelor pe care românii le au.
Temele asupra cărora m-aş opri şi pe care le consider vitale pentru România sunt trei, şi anume: securitatea României, al doilea, România şi Uniunea Europeană, şi, cel de-al treilea, statul de drept. Aş începe făcând o precizare. Când mi-am început mandatul, în decembrie 2004, principiul pe care am înţeles să funcţionez a fost: acestea sunt instituţiile, acestea sunt legile, să le facem să funcţioneze mai bine. Nu am plecat de la premisa că trebuie luate lucrurile de la capăt, pentru că este foarte greu să faci un asemenea exerciţiu şi este neproductiv. Deci, după mandatul domnului Iliescu, am pus o virgulă şi am continuat, preluând ce am considerat că este bun şi îmbunătăţind ceea ce eu am considerat că trebuie îmbunătăţit în virtutea atribuţiunilor constituţionale.
În ceea ce priveşte securitatea naţională, fac afirmaţia, cu toată responsabilitatea, că românii trăiesc într-un stat sigur, într-o lume în care atacurile teroriste sunt la ordinea zilei şi le-aţi văzut, într-o lume în care Europa şi NATO sunt organizaţii formate din state care sunt ţinte pentru terorişti, state care sunt ţinte pentru atacurile cibernetice. România este o ţară sigură datorită modului cum instituţiile ei funcţionează. De asemenea, dacă privim la ce se întâmplă în jurul nostru, în regiune, dacă privim la agresivitatea vecinului nostru de la Răsărit, a domnului preşedinte Putin şi a armatei sale, vă asigur că România este, de asemenea, un stat sigur. Pentru România nu există riscul unei invazii, riscul unei destabilizări proiectată la Moscova şi aceasta nu pentru că neapărat Vladimir Putin nu este interesat de România, este interesat, dar România este într-un sistem de alianţe solid, în interiorul Alianţei NATO are un parteneriat strategic cu SUA, care îi dă confortul că nu este singură în faţa riscurilor la securitatea naţională. România a devenit un furnizor de securitate pentru multe alte state NATO, pe de-o parte, prin participările militare pe care le-a avut în Balcani, în Irak, în Afganistan, în Africa, ocazie cu care putem spune că militarii Armatei României s-au instruit în teatre de operaţii. Avem o armată care s-a perfecţionat în condiţii de război în Irak şi în Afganistan şi în Balcani. Deci, avem o armată antrenată. Furnizăm securitate prin scutul antirachetă de la Deveselu. El nu este destinat doar pentru apărarea obiectivelor de pe teritoriul României împotriva atacurilor cu rachete, de oriunde ar veni ele. El este destinat să protejeze şi multe alte state ale NATO, inclusiv SUA. Priviţi la ce se întâmplă în baza militară de la Kogălniceanu. Un număr mare, sute de puşcaşi marini sunt dislocaţi acolo, gata oricând să se constituie într-o forţă de intervenţie rapidă. Priviţi la exerciţiile care se fac continuu în Marea Neagră, exerciţii la care participă Flota Militară a României şi nave ale SUA, ale Marii Britanii, ale Franţei. Era greu să ne imaginăm, în 2004, unde se va ajunge din acest punct de vedere şi care vor fi evoluţiile în ceea ce priveşte suportul aliat pentru securitatea României. Nu în ultimul rând, în momentul de faţă, sunt luate decizii pentru crearea a două comandamente NATO pe teritoriul României şi ele trebuie să devină operaţionale până în anul 2016 la următorul summit NATO, un comandament de batalion şi un comandament NATO de divizie. Deci, din punctul de vedere al securităţii, România este mai sigură ca niciodată iar, din acest punct de vedere, mesajul meu către români este că suntem în siguranţă. În această arhitectură a securităţii naţionale, dincolo de cele ce v-am enumerat, care sunt forţa vizibilă a capacităţii de apărare de care dispune România şi aliaţii săi în favoarea României, trebuie să o spun, serviciile româneşti de informaţii, fie că vorbim de SRI, fie că vorbim de SIE, fie că vorbim de Serviciul de Informaţii al Armatei, sunt totalmente conectate la sistemele de informaţii ale aliaţilor, în mod deosebit în ceea ce priveşte informaţiile de securitate, care vizează cooperarea în interiorul NATO, dar şi relaţia specială în interiorul Parteneriatului Strategic pe care o avem cu Statele Unite. Aici aş face o paranteză, nu vreau să fie o confuzie, am văzut politicieni care spun „Parteneriatul Strategic era din 2003”, da, era un parteneriat, o scrisoare a doamnei Madeleine Albright către ministrul de Externe din acea vreme, în care se vorbea despre un parteneriat între Statele Unite şi România. Parteneriatul de care eu vorbesc este parteneriatul agreat la nivel de şef de stat între preşedintele Barack Obama şi mine, care este un parteneriat ce vizează nu numai securitatea, cooperarea militară, ci vizează dezvoltarea economică, cercetare, educaţie, cultură, schimburi turistice – o paletă extrem de largă şi acela trebuie pus în practică până la ultima lui consecinţă. Deci, aş spune că, din punct din vedere al Armatei, care încă mai trebuie dotată consistent şi în zona Aviaţiei, şi a Marinei, şi a trupelor terestre, din punct de vedere al structurilor de securitate, înţelegând Intelligence, putem spune, că România este un stat sigur. Am convingerea că ultima legislaţie, care vizează punerea la îndemâna serviciilor de informaţii, a accesului la internet şi un control al operatorilor pe cartele PrePay este, de asemenea, o măsură care poate preveni atacuri teroriste şi atacuri cibernetice la adresa României. Trebuie, însă, avut grijă mare, şi aici vorbesc despre modul cum se face controlul serviciilor de informaţii, pentru ca niciodată, nimănui să-i nu treacă prin cap să ajungă la abuzuri, pentru că internetul a devenit pentru noi toţi un mod de viaţă, dacă vreţi, şi accesul la chestiuni de ordin persona, care pot fi utilizate pe urmă public este un acces care trebuie controlat. Aş trage o concluzie din acest punct de vedere: dacă la începutul mandatului meu, odată cu intrarea efectivă a României în NATO, eram o ţară NATO, în momentul de faţă suntem o ţară NATO credibilă în interiorul Alianţei, iar cele ce v-am expus anterior, cred că sunt de natură să convingă şi pe pesimişti. Sigur, din acest punct de vedere, este clar că România trebuie să investească mai mult în modernizarea echipamentelor proriilor sale Forţe Armate şi, cu această ocazie, fac doar o paranteză, pentru că am văzut, că se obişnuieşte comunicarea prin presă: îl informez pe domnul ministru Duşa că am vorbit cu Jean-Claude Juncker, care i-a cerut comisarului Moscovici să aibă o discuţie luni cu ministrul Finanţelor din România pentru a găsi o formulă prin care să se poată mări deficitul cu încă 0,3%, dar depinde cum vom susţine acest lucru, pentru că, altfel, România ar îndeplini toţi parametrii care ar justifica pentru dotarea Armatei un plus de deficit. Deci, dacă din punct de vedere al securităţii naţionale, s-au produs evoluţii extrem de importante, care mă fac să afirm „România este o ţară sigură”, trebuie să spunem că obligaţia este să continuăm – aici nu trebuie pus punct şi nimic nu trebuie luat de la capăt, ci totul trebuie consolidat. Vă pot spune că în acest spirit după ce România şi-a retras cea mai mare parte a trupelor din Afganistan şi după ce aveam ca angajament pentru anul 2015 să menţinem 200 de instructori pentru armata şi poliţia afgană, în ultimul CSAT am decis să revenim cu 450 de militari pentru a asigura securitatea Aeroportului Kandahar, ca efect al solicitărilor pe care le-am primit de la aliaţi şi aici aş vrea să înţelegem toţi: nu este o plăcere să trimiţi militari în Afganistan, dar atâta timp cât aliaţii îţi instalează un sistem de rachete antirachetă defensive, foarte adevărat, dar un sistem de rachete antirachetă pe banii lor, atâta timp cât aliaţii din propriile bugete îţi asigură antrenamentul şi pregătirea flotei militare în parteneriat cu navele lor ultramoderne, atâta timp cât ai dislocaţi 600 de puşcaşi marini în baza de la Kogălniceanu, este nedrept să nu răspunzi sau incorect să nu răspunzi atunci când ţi se cere o misiune în Afganistan, spre exemplu, cu trupe care au potenţialul să îndeplinească misiunea, trupe terestre care au nevoie de un echipament de infanterie şi maşini cu care să patruleze. Deci, din punct de vedere al securităţii, drumul normal al României este să se consolideze în poziţia de aliat credibil şi, în mod deosebit, în interiorul Alianţei, să consolideze Parteneriatul Strategic cu SUA.
A doua zonă, a doua poză care, cred eu, trebuie făcută românilor, şi pe care nu o văd din punct de vedere al activităţii preşedintelui, nu o văd pusă sub ameninţare, este legată de prezenţa noastră în Uniunea Europeană. Uniunea Europeană, aşa cum bine ştiţi, este singura opţiune viabilă pentru ca România să ajungă la prosperitate pentru cetăţenii săi cândva. Ca şi NATO, nu avem alternativă la Uniunea Europeană. Aşa cum pentru securitate nu avem alternativă la NATO, tot aşa, pentru creşterea nivelului de trai al românilor nu avem alternativă la Uniunea Europeană. Sigur, atunci când am vorbit de Uniunea Europeană, în România au fost două subiecte reale: Schengen şi absorbţia fondurilor. Este o problemă care ţine în mod deosebit de Guvern, dar aş vrea să ştim unde suntem acum şi aş vrea să ştiţi că suntem departe ca realitate de imaginea pe care ne-o facem noi singuri, atunci când vorbim despre noi şi Uniunea Europeană. Aici aş da puţin filmul înapoi, este ca şi în cazul garantării securităţii prin intrarea în NATO, tot o continuare. Eu am primit, odată cu schimbarea mandatului domnului preşedinte Iliescu, am primit o Românie care terminase negocierile de aderare şi care avea o lungă listă de probleme care condiţionau aderarea şi care trebuiau rezolvate în intervalul 2004 – 2007 când era programată intrarea în Uniunea Europeană. V-aş aduce aminte că a fost marele efort cu steguleţele, pe Mediu, pe Transporturi, pe Justiţie, pe toate domeniile aproape, inclusiv pe Agricultură, pe Alimentaţie publică ş.a.m.d. Îmi aduc aminte cu plăcere că am avut onoarea să semnez, la Luxemburg, în aprilie 2005, Tratatul de aderare, care a intrat pe urmă într-un proces de ratificare în cele, la vremea aceea, 25 de state membre. A fost un efort intern pe care l-au făcut guvernele, a fost un efort diplomatic şi la 1 ianuarie 2007, cu toate cele 25 de state membre ratificând Tratatul de aderare a României, am devenit membri ai Uniunii Europene. A fost perioada crizei economice şi trebuie să vă spun că, atunci, în interiorul Uniunii Europene era un curent puternic de separare a zonei euro de zona noneuro. În afară de lupta noastră, a statelor noneuro, am avut şansa unei Germanii care nu a vrut o Europă cu două categorii de state şi cu sprijinul Germaniei am obţinut dreptul de a fi parteneri în toate măsurile care se luau pentru zona euro. Aşa se face că am adoptat ca mod de a ne conduce economia celebrul Pachet de şase, i se mai spune „Six-pack”, şi pe urmă Pachetul de două norme, i se spune „Two-pack”. Aşa se face că am devenit parteneri în Zona Euro Plus, deci România a optat să-şi însuşească exigenţele pentru zona euro şi din când în când participă, din câte ştiu, o dată pe an, la reuniunile grupului de state din Eurozonă şi îşi exprimă punctul de vedere cu privire la cum vor evolua lucrurile. De asemenea, tot această dorinţă de a nu ne decupla de zona euro ne-a făcut, tot opţional, ca şi participarea la Euro Plus, tot opţional, să adoptăm Tratatul fiscal, acela care stabileşte, v-o spun în termeni foarte simpli, ca statele să-şi garanteze dezvoltarea şi prosperitatea din resursele pe care le produc. Prin obiectivele la care trebuie să tindă statele semnatare ale Tratatului fiscal, practic se interzic deficitele şi se stabileşte ca deficitul structural să fie de maxim 1%, limită la care România a ajuns, dar va trebui să trecem şi la excedentul generat de economie în anii următori. Eu cred că în maxim doi ani România nu va mai avea deficite ale bugetului de stat consolidat. De ce s-a ajuns la acest lucru? Pentru că statele vechi membre ale Uniunii Europene au ajuns la grade de îndatorare de peste 100%, au ajuns la grade de îndatorare de 80-90%, dar chiar şi 130%, cum a fost situaţia Greciei şi, dacă nu mă înşel, şi Portugalia a fost tot peste 100% grad de îndatorare. 100% înseamnă că ai o datorie cât Produsul Intern Brut, ceea ce este enorm şi face din ţară, la un moment dat, o ţară care îşi asigură prosperitatea cetăţenilor din împrumuturi, numai că împrumuturile trebuie şi date înapoi. Deci, de aceea, opţiunea de a ratifica Tratatul fiscal a fost o opţiune bună pentru România, pentru că respectând Tratatul fiscal ne garantăm o dezvoltare durabilă, cu resurse credibile şi cu îndatorări care să fie destinate investiţiilor şi nu consumului. Din acest punct de vedere, de la intrare în Uniunea Europeană – şi asta este poza de astăzi – România a făcut progrese formidabile pe care nu le recunoaştem, dar ele sunt şi sunt consemnate. Spre exemplu, rata inflaţiei este de 1,4%, rata la dobânzile pe termen lung este de 4,8%, cursul de schimb euro/ron este într-o marjă mai mică de 15% – România are doar 5,1% la minus 0,6; deficitul bugetar este sub 3%, datorie publică este 37,9% faţă de 60% cât avem dreptul să avem. Ce înseamnă asta? Astăzi, România îndeplineşte criteriile de convergenţă, criteriile de la Maastricht, deci îi voi preda domnului preşedinte Iohannis o ţară care îndeplineşte toate criteriile de convergenţă în vederea intrării în zona euro. De asemenea, dacă privim la evoluţiile economice din România în ultimii 10 ani, spre exemplu în anul 2004 inflaţia a fost 9,3%, în anul 2014 inflaţia este 1,5%, la luna noiembrie. PIB – vi-l dau în euro ca să fie comparabil, 61 de miliarde în 2004; PIB, în 2014, 152 de miliarde, deci o creştere de 2,5 ori a PIB. Foarte important, exporturile în 2005 au fost 11,6 miliarde, iar exporturile anul acesta vor depăşi 50 de miliarde. Spectaculos în raport cu situaţia medie din Uniunea Europeană este ponderea industriei. Dacă la nivelul Uniunii Europene ponderea industriei în PIB este de 17-18%, în România ponderea industriei în PIB este de peste 33%. Ea nu este o realitate a acestui an, am privit evoluţia pe ultimii 10 ani. Preponderent, investiţiile străine directe s-au făcut în producţie, în industrie. De aceea avem o structură foarte bună a economiei. Important este să o menţinem. Este adevărat, într-o economie încă mică, o economie care are un PIB de 152 de miliarde, dar structura este foarte bună. Dacă privim şi la anii de succes care au fost pentru agricultură, nu numai datorită voiei Domnului, care ne-a dat o vreme bună, dar şi datorită subvenţiilor pompate în agricultură, subvenţii de la UE, avem o perspectivă economică bună. Totul este să reuşim să cheltuim şi banii pe care ni i-a alocat Uniunea Europeană pentru infrastructură de transport feroviară şi rutieră, deci pentru mediu, pentru creşterea competitivităţii. Este important ca acest lucru să se întâmple în perioada următoare. Nu aş vrea să vin în zone care să genereze confuzie şi să arate a populism, dar sunt nişte realităţi şi în ceea ce priveşte salariile şi pensia. Spre exemplu, în 2004 salariul mediu brut a fost de 768 de lei, în 2014 salariul mediu brut – 2358 de lei. De asemenea, dacă privim la pensie, în 2004 a fost 250 de lei, în 2014 a fost 847 de lei. Deci, dragii mei, cam asta este poza reală a României, indiferent câte satisfacţii şi insatisfacţii avem. Nu este o poză pe care am construit-o eu cu consilierii aici, în Palatul Cotroceni. Eu doar am vrut o poză mai bună faţă de cea pe care am primit-o în 2004, dar asta s-a întâmplat în cei 10 ani. Acestea sunt schimbările care s-au produs şi eu aş spune că românii pot fi optimişti în ceea ce priveşte evoluţia economiei României şi, implicit, capacitatea economiei româneşti de a genera tot timpul resurse pentru creşterea nivelului de trai al românilor. Sigur, acest lucru s-a obţinut, pe de-o parte, datorită investiţiilor străine directe, dar şi datorită unor reforme structurale extrem de importante, care au avut loc în acest interval. Mă gândesc aici la liberalizarea pieţei forţei de muncă, care a avut loc în anul 2010, care a flexibilizat foarte mult piaţa muncii şi a reuşit să creeze condiţii de optimizare a costurilor în societăţi, în aşa fel încât personalul, atunci când nu avea suficientă încărcare ca urmare a comenzilor societăţii, să poată fi disponibilizat, să-şi găsească loc de muncă în altă parte. Acest pas care ne-a scos din era comunistă a contractului de muncă pe viaţă, a fost cel care a adus o creştere consistentă în productivitatea muncii. Avem un curs ascendent, un curs de recuperare a diferenţei dintre România şi statele vechi ale UE, cum, de altfel, avem şi în ceea ce priveşte PIB-ul pe cap de locuitor. Aş face precizarea că, deşi multe ţări din UE au fost şi încă sunt în criză economică, s-a întins criza economică pe trei-patru-cinci ani, România a avut doar doi ani din zece în care nu a avut creştere economică pozitivă, ci o creştere economică negativă. A fost anul 2009 şi 2010. În rest, în toţi cei opt ani, România a înregistrat creştere economică pozitivă, ceea ce este corelat cu parametrii care diferenţiază situaţia din 2004 faţă de cea din 2014, iar perspectiva României este de creştere economică, tocmai având în vedere nevoile de dezvoltare, creştere economică care poate fi asigurată cu banii europeni alocaţi României pentru exerciţiul bugetar următor, cu investiţii străine directe etc. Sigur, reformele structurale nu s-au oprit numai în zona pieţei forţei de muncă. Ne aducem aminte de reforma educaţiei, de reforma sistemului de pensii care a nemulţumit pe mulţi, dar sistemul de pensii a fost aşezat funcţie de contribuţiile de-a lungul vieţii a pensionarilor şi s-au diminuat pensiile speciale, de asemenea, reforma în justiţie, o altă reformă structurală extrem de importantă, care s-a materializat prin legea micii reforme, cele patru Coduri care au schimbat faţa justiţiei. Aici însă lucrurile trebuie să continue în consolidarea modului în care justiţia funcţionează şi în creşterea nivelului de eficienţă, chiar dacă trebuie să recunoaştem că justiţia a devenit tot mai eficientă în ultima vreme. În sfârşit, aş trece şi la reforma educaţiei ca reformă structurală care ne-a ajutat ca stat membru al UE. Legea educaţiei a fost o lege bună, nu spun perfectă, au fost câţiva paşi făcuţi înapoi, dar esenţa legii a rămas, şi cred că cel mai mare câştig al legii este legat de învăţământul universitar şi de crearea sistemului dual de învăţământ, acel sistem care aduce din nou copiilor şansa ca la terminarea şcolii să aibă o meserie. Cândva, dacă vă aduceţi aminte, spuneam eu că nu avem tinichigii şi mecanici auto şi ospătari şi am fost profund criticat de oamenii sensibili din presă, precum că ce nevoie avem noi de ospătari sau de mecanici auto şi cum îmi permit eu să nu îi văd pe toţi ingineri sau doctori. Nu îi văd pentru că este o realitate a oricărei societăţi, toate meseriile sunt necesare. Şi decât o diplomă de la o universitate fără valoare, mai bine un certificat de calificare, în care să ştii că îţi poţi câştiga o pâine. Pentru că am ajuns aici aş spune câteva lucruri care eu cred că trebuie făcute tot ca stat membru al UE şi pentru a ne valoriza tot mai mult calitatea de stat membru UE. Reforma în sănătate – o reformă care are o lege pregătită, dar sistemul de sănătate trebuie reformat. Ea se află şi acum pe site-ul Preşedinţiei, ştiu că nu este dorită de sistem, dar este o reformă care ar pune în centrul sistemului de sănătate oamenii. La fel cum s-a încercat şi prin reforma sistemului de educaţie punerea în centrul sistemului de educaţie interesul tânărului, al copilului. La fel şi acest proiect de lege cu care am eşuat probabil din cauza unei intervenţii nefericite, am eşuat şi discuţia, dezbaterea despre reformarea sistemului de sănătate ca reformă structurală fundamentală trebuie reluată şi este o prioritate. De asemenea, pentru modernizarea clasei politice de la noi, avem nevoie de reforma finanţării partidelor, de respectarea referendumului din 2009 prin care poporul a votat cu peste 80% un parlament cu 300 de parlamentari, nu în ultimul rând, avem nevoie de introducerea votului prin corespondenţă tot pentru a ne consolida în interiorul UE, pentru că în acest moment – vă spun ca un om care vine de la Consiliul European – este o mare nedumerire cum în România a fost posibil ca mii de români să vrea să voteze şi să fie împiedicaţi de sistemul în care alegerile au fost organizate. Vă asigur că este un lucru care trebuie rezolvat cu prioritate pentru recredibilizarea României. Nu în ultimul rând, cred că România are nevoie de reforma finanţelor publice – atenţie! nu vorbesc de o reformă a ANAF-ului, ci o reformă a sistemului de taxe. Noi avem cea mai mare contribuţie la bugetul de stat din taxa pe forţa de muncă, din TVA, practic din bani care se află sau sunt generaţi de cei care produc. Îmi permit să sugerez, este o lungă dezbatere aici, dar trebuie găsită o soluţie, să se schimbe centrul de greutate de pe întreprindere şi cetăţean pe proprietate. Taxele pe proprietate în România sunt mult prea mici şi mult prea mari taxele pe producţie, indiferent că ele sunt generate pe forţa de muncă, de TVA mult prea mari în această zonă. Trebuie să facem această schimbare pentru a stimula propria noastră dezvoltare. Nu în ultimul rând, cred că România trebuie să-şi asigure independenţa energetică pentru ea şi pentru Republica Moldova şi, de asemenea, cred că este esenţial ca în numele democraţiei, să se găsească soluţii fiscale pentru mass-media, pentru presă. Sistemul fiscal, pe de-o parte, dar şi realităţile economice, fac ca presa să fie mult prea încorsetată de interesele patronilor de presă. Un mediu fiscal favorabil presei este o soluţie care ar duce la redobândirea independenţei presei. Enunţ acest lucru şi nu voi insista pe el, deşi ca opozant s-ar putea să-mi fac o temă din acest lucru. Deci acestea ar fi sau v-am enumerat reformele structurale făcute, reforme care trebuie făcute, pentru ca România să se consolideze în interiorul UE şi să fie un important jucător în zona euro, pentru că, de fapt, despre asta vorbim după 1 ianuarie 2007. Ne-am integrat pe piaţa forţei de muncă, suntem cu criteriile de convergenţă, criteriile de la Maastricht îndeplinite, probabil aşa cum a planificat Guvernul, vom deveni membri ai Eurozonei, cred eu mai devreme de 2019, cred eu, şi suntem cu criteriile tehnice şi sperăm că după acest raport MCV, şi cu criteriile pentru justiţie şi criteriile politice îndeplinite, pentru începerea accesului în spaţiul Schengen. Sunt cele trei zone – piaţa muncii, Schengen, euro – care definesc, până la urmă, integrarea deplină în Uniunea Europeană, iar România nu este departe de niciuna din ele. Aici aş face o paranteză în ceea ce priveşte liberalizarea pieţei muncii şi pentru România în interiorul Uniunii Europene. Oameni buni, într-o zi trebuie să ne hotărâm: vrem această liberalizare sau nu? Este extrem de multă demagogie legată de: ne pleacă medicii, ne pleacă specialiştii, ne pleacă IT-işii, şi eu sunt de-acord cu acest lucru. Dar imaginaţi-vă o Românie care ar avea restricţii pe piaţa forţei de muncă. Aduceţi-vă aminte ce bătălii politice au fost până când toate statele au liberalizat pentru România piaţa forţei de muncă. Eu nu spun că este bine să plece specialiştii, dar libertatea de a munci oriunde pe o piaţă liberă a forţei de muncă din Uniunea Europeană este un bun extraordinar al fiecăruia. Este opţiunea mea dacă vreau să lucrez în România, care acum îmi poate da un salariu mic ca medic sau mă duc într-o altă ţară, unde pot primi un salariu mult mai mare, pentru că acea ţară îşi poate permite să-şi plătească medicii mai bine. Deci eu cred că acest lucru trebuie să-l înţelegem. Vă asigur că va veni şi vremea refluxului şi nu e foarte departe. Dar haideţi să nu-i învăţăm pe cei tineri cât de urât este că e liberalizată piaţa forţei de muncă, cât de rău este. Este o realitate pe care am ştiut-o şi ne-am dorit-o şi nu avem de ce, din demagogie, să o respingem acum. Eu cred că trebuie să continuăm cu toate tipurile de integrare şi cel care s-a produs deja prin liberalizarea pieţei forţei de muncă şi pentru România, şi în Schengen, şi în zona euro. Am auzit interpretarea: să mai stăm să vedem. Eu nu spun să intrăm mâine, oricum nu am putea, avem nevoie de o anticameră de doi ani pentru a ne consolida aceşti parametri ai criteriilor de convergenţă, dar este bine pentru România să intre în Zona euro imediat ce toate condiţiile sunt îndeplinite, iar acum condiţiile tehnice sunt îndeplinite.
Aş trece la ultimul punct, pe care aş dori să-l abordez: statul de drept. Pot afirma că România a făcut progrese uriaşe din 2004 şi până acum. Aici o să fac o mică paranteză. Progresele pe care le-a făcut România în justiţie nu sunt progrese care s-au datorat neapărat schimbării legilor. Progresele care s-au făcut s-au făcut pentru că procurorii şi judecătorii au simţit că sunt liberi, au simţit ca nu mai au o presiune pe ei în a adopta o soluţie sau alta; au simţit că oamenii politici nu mai sunt intangibili. Nu numai că au simţit, sunt convinşi că nu li se poate întâmpla nimic. Eu vă pot spune că şi Codul Penal vechi pedepsea furtul, şi Codul Penal nou pedepseşte furtul; şi Codul Penal vechi pedepsea traficul de influenţă, şi Codul Penal nou pedepseşte traficul de influenţă. Deci nu neapărat lipsa de modernizare a Codurilor noastre a fost cea care a făcut ca acum justiţia să funcţioneze tot mai bine, ci oamenii au făcut-o, procurorii şi judecătorii, sentimentul că nu mai sunt sub control politic. Nu pot să nu-mi amintesc declaraţia unui important om politic, care spunea: „nu avem toată puterea până nu vom controla şi justiţia”. Sigur că acel om trăia în alte epoci, nu înţelegea că fără justiţie liberă şi consolidată şi fără control politic pe judecători şi procurori, România nu poate fi un stat democratic. A fost, probabil, zona de conflict cea mai puternică între mine şi clasa politică. De aici a plecat şi ideea: preşedintele e conflictual, e imposibil de lucrat cu el, nu are respect pentru instituţii, preşedintele face scandal, altfel spus. Dragii mei, vreau să ştiţi că am fost conştient tot timpul că intervenţiile frecvente pe această temă, atacurile la instituţii care nu îşi făceau treaba, ca, de exemplu, Parlamentul, la începuturi atacuri la Înalta Curte, la CSM, sunt de natură să-mi aducă prejudicii. Dar am ştiut în acelaşi timp că dacă o să tac la Cotroceni şi o să privesc la lipsa de evoluţie, niciodată românii nu vor înţelege că aici este cheia evoluţiei noastre: justiţia, justiţia aplicabilă tuturor. A fost nevoie şi a fost un efort care, de multe ori, a avut ca răspuns umilirea mea, de dimineaţă până seara, dar a fost un efort căruia m-am dedicat mai mult decât oricărui alt efort, după siguranţa naţională, efortul de a intra în dezbatere publică, de a mă bate, dacă vreţi, şi cu politicul, şi cu potenţi oameni de afaceri, deţinători de trusturi de presă. Nu m-am bătut cu ziarişti. Dar poate că rezultatul din 16 noiembrie are una din explicaţiile mici şi faptul că românii au înţeles ce înseamnă riscul de a se opri procesele de consolidare a independenţei justiţiei. Poate. Şi aceasta este o explicaţie a reacţiei generaţiei tinere şi a tuturor românilor, până la urmă, că nu au fost numai tineri cei care au votat împotriva riscului de a duce din nou justiţia sub control politic. Din acest punct de vedere am o mare satisfacţie: să ştiţi că nu sunt deloc încrâncenat, dar ori de câte ori vorbesc de justiţie îmi aduc aminte câte am pătimit din cauza ei şi a poziţiilor mele şi îmi aduc aminte câţi mă acuzau că justiţia este la comanda mea, că la Cotroceni se stabileşte cui să i se facă dosar, cine să fie arestat, cine să fie condamnat. Pot să afirm astăzi, aici, în faţa dumneavoastră, şi o spun public, deci orice judecător sau procuror ar putea reacţiona, că nu a existat niciun dosar care a pornit pentru că a spus Băsescu procurorului sau judecătorului; cum nu a existat niciun dosar care s-a oprit pentru că la mine ar fi venit cineva să mă roage să-i opresc dosarul. Singurul dosar pe care l-am urmărit de la formarea lui până la finalizare, a fost dosarul de terorism în care a fost implicat Omar Hayssam, ca, de altfel, şi dosarul cu fuga lui din ţară. În rest n-am întebat niciodată vreun procuror pe cine anchetezi sau n-am cerut niciodată vreunui procuror „anchetează-l pe X” sau n-am spus niciodată vreunui procuror „închide dosarul acesta” sau n-am spus niciodată unui judecător „dă soluţia asta”. N-a existat aşa ceva şi mă bucur, poate asta este satisfacţia supremă a mandatului meu, aceea că, începând cu 17 noiembrie 2014, atât PSD-ul, cât şi liberalii au profund în discurs statul de drept, independenţa justiţiei. Ne mai trebuie un timp să internalizeze treaba asta şi să fie convinşi că fără stat de drept, România nu-i stat democratic. Dar faptul că astăzi, după 16 noiembrie, aud liderii acestor partide, vorbind de stat de drept, şi nu numai liderii, oricine merge la televizor, stat de drept, independenţa justiţiei am să le aduc aminte că pentru acest discurs m-au suspendat de două ori. Dar este bine, pentru că atunci când vor şi internaliza acest discurs avem garanţia că reforma în justiţie este ireversibilă. Până când cele două mari partide, PSD şi PNL, nu vor fi convinse că asta este soluţia reală, iar acum fiind la putere majoritatea PSD, că asta este şansa României – justiţia independentă, dar şi binefăcută, desigur – până când ei vor internaliza acest lucru şi vor fi convinşi că ăsta-i drumul, încă mai avem riscul pasului înapoi în justiţie. Dar eu sunt extrem de încurajat de discursul lor de după 16 noiembrie. Liberalii au început ceva mai devreme, de prin aprilie. Dar acum a venit şi PSD-ul pe acelaşi discurs. Iată satisfacţia mea, după 10 ani de mandat: să auzi PSD-iştii bătrâni vorbind de stat de drept, cei care stabileau la şedinţa de partid când îi deschidem dosarul lui Băsescu. Deci cele ce v-am spus despre Uniunea Europeană, despre NATO, despre securitate, despre ce s-a făcut din reformele structurale şi ce ar mai trebui făcut au vrut să fie doar ceea ce mi s-a părut extrem de important pentru români. Sigur, despre mandatul meu o să vă stau la dispoziţie din ianuarie în tot soiul de interviuri, de discuţii, de ce vreţi voi. Stabilim şi câţi kilometri am făcut şi câţi bani am cheltuit şi tot, tot, tot, tot. Dar, mi s-a părut important că românii trebuie să ştie că trăiesc într-o ţară sigură din punct de vedere al securităţii, că trăiesc într-o ţară care este în Uniunea Europeană şi mai are două procese de finalizat, dar este aproape de finalizare, după liberalizarea pieţei forţei de muncă, accesul în Schengen şi intrare în zona euro, şi suntem deplin integraţi, şi să ştie că suntem într-o ţară în care justiţia lucrează tot mai bine şi avem şanse să consolidăm acest lucru, s-a diminuat riscul de regres în abordarea pe care justiţia o are şi în riscul de a avea pe unii care sunt mai presus de lege. Eu cred că o soluţie bună ar fi să continuăm. Aşa cum eu am pus o virgulă după mandatele domnului Iliescu şi Emil Constantinescu, cred că şi după mandatele mele trebuie pusă o virgulă şi nu un punct şi de la capăt, pentru că capătul e în sensul celălalt. Deci trebuie pusă virgulă şi făcute lucrurile mai bine în continuare. Instituţiile sunt şi am să vă spun un lucru, apropo de faptul că nu e atât de important să dai legi noi sau să demolezi ca să începi altceva, când e vorba de instituţie. Aduceţi-vă aminte de SRI-ul din timpul domnului Timofte, Dumnezeu să-l ierte!, de SIE din timpul domnului Fulga. Vîntu punea la dispoziția directorului SRI maşina cu care să circule, Vîntu ştia tot ce era de ştiut şi tot ce-l interesa de prin SRI, inclusiv informaţie economică şi, şi astăzi, acest SRI, pe care zic eu că îl apreciem toţi, funcţionează pe exact aceeaşi lege, pe exact aceeaşi lege pe care a funcţionat în timpul domnului Iliescu, nu e nimic schimbat, dar avem alt SRI, avem alt SIE, avem altă Direcţie de Informaţii a Armatei şi au exact aceleaşi legi. Asta demonstrează că esenţa şi aprecierea mea a fost corectă. Nu schimbăm neapărat legile. Schimbăm obiectivele şi schimbăm oamenii. Sigur, aici nu nimereşti cu oamenii întotdeauna cel mai bine, o mai dai şi în bară, mai ai noroc, mai ai ghinion, dar esenţa este să nu ne apucăm de schimbat instituţii şi dacă este nevoie, obiective şi oameni. Cam asta în câteva cuvinte. Nu, pe cele trei teme nu mai am nimic de spus, dar sunt convins că – numai o clipă – sunt convins că dumneavoastră veţi avea foarte multe întrebări. Deci este 19:06 – greşesc? Până la 19:45 vă stau la dispoziţie. Marea rugăminte: vă promit că din ianuarie mă prindeţi să mă întrebaţi şi de Bercea Mondial şi de ce vreţi. Haideţi să discutăm despre România azi, poate pe temele pe care vi le-am sugerat sau altceva, dar despre acest mandat. Vă rog.
Întrebare: Domnule preşedinte, aţi fost deputat, ministru, primar, preşedinte de partid, şi iată, şef de stat, şi pentru că aţi vorbit şi astăzi inclusiv despre teme economice – în trecut ştiu că aţi fost şi criticat pentru chestiunea asta – vă gândiţi să mai bifaţi o funcţie, cea de premier?
Președintele României, Traian Băsescu: Doamnă, acum am un singur gând – deci toţi câte o întrebare – un singur gând: vreau acasă. Astăzi l-am botezat şi pe Răducu, da?
Întrebare: Felicitări!
Președintele României, Traian Băsescu: Deci am doi nepoţei, mai vine unul în februarie. Aş vrea să discutăm, cu siguranţă, nu o să fiu unul care să poată sta în casă.
Întrebare: Nu excludeţi ideea, deci.
Președintele României, Traian Băsescu: Nu, nu. Lăsaţi-o cu prim-ministru. După ce ai fost preşedinte, nu îţi vine să mai fii prim-ministru, da? Dar cu siguranţă voi folosi un birou de la PMP, începând de luni, că încă nu am biroul pe care trebuia să-l am prin lege, dar nu am încă proiecte politice. Deci, preponderent o să mă mişc printre amicii pe care îi mai am pe la PMP şi familie.
Întrebare: Dar regretaţi, apropo de aceste teme economice…
Președintele României, Traian Băsescu: Deci o singură întrebare, da?
Întrebare: Mulţumesc.
Președintele României, Traian Băsescu: Ca să salvăm pe toţi cei care vor să pună o întrebare.
Întrebare: Bună seara.
Președintele României, Traian Băsescu: Mă atacaţi de pe două părţi. Am crezut că numai din partea aceea.
Întrebare: Domnule preşedinte, aţi făcut referire la multe instituii. Viaţa m-a dus să ascult şi în alte părţi discursuri de preşedinţi şi aş vrea să vă ntreb un lucru. În doctrina Obama, pe care o cunosc prin natura…
Președintele României, Traian Băsescu: În doctrina…
Întrebare: Obama, a SUA, în primele rânduri se spune că securitatea unei ţări începe de la bunăstarea poporului său şi toată doctrina este construită pe bunăstarea poporului său, respectiv american, în cazul de faţă. Dumneavoastră aţi vorbit de instituţii, nu aţi spus nicio secundă nimic de poporul pe care l-aţi reprezentat zece ani.
Președintele României, Traian Băsescu: Doamnă, am o rugăminte. Ajunge…
Întrebare: Aveţi regrete pentru vreun moment din mandatul dumneavoastră?
Președintele României, Traian Băsescu: Am înţeles întrebarea. Doamna Drăgotescu, am înţeles întrebarea inteligentă.
Întrebare: Normal.
Președintele României, Traian Băsescu: Deci România are o problemă. Acum 25 de ani a ieşit din comunism, unde eram toţi egali. Sigur că cea mai dezvoltată ţară a lumii, SUA, pot pleca de la această premisă, de la care probabil, la un moment dat, va trebui să plece şi România, că cel mai puternic element de securitate este prosperitatea propriului popor, dar eu v-am spus că singura condiţie, singura opţiune pentru ca România să ajungă la prosperitate este apartenenţa la Uniunea Europeană şi respectarea regulilor UE. Nu avem alta, din păcate. Vă mulţumesc.
Întrebare: Iar întrebarea mea a fost dacă aveţi vreun regret. Nu mi-aţi răspuns la întrebare. Aţi răspuns la ceea ce aţi vrut.
Președintele României, Traian Băsescu: Doamnă, vă mulţumesc. Deci nu am programul domnului Obama. Mulţumesc.
Întrebare: Nu, eu v-am întrebat dacă aveţi vreun regret în ceea ce priveşte populaţia acestei ţări.
Întrebare: Bună seara. Domnule preşedinte, aţi discutat despre criza din regiune şi aţi punctat de interesul pe care preşedintele Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, l-ar avea şi pentru România. Aş vrea să vă întreb cum definiţi în prezent relaţiile pe care România le are cu Federaţia Rusă şi aş vrea să vă întreb dacă aveţi, în momentul de faţă, la final de mandat, un mesaj pe care aţi vrea să i-l transmiteţi preşedintelui Federaţiei Ruse, Vladimir Putin?
Președintele României, Traian Băsescu: Păi la final de mandat, ce mesaj să-i mai transmis? Am transmis zece ani, ne-am şi întâlnit de câteva ori, o dată la Moscova, de două sau trei ori cu ocazia întâlnirilor multilaterale. Mesajele noastre nu merg la Moscova, mai ales când vine vorba de Moldova, iar noi o spunem foarte cinstit şi o spun şi eu acum: obiectivul nostru pentru Republica Moldova, oricât de mult ar supăra Moscova, este să o sprijinim politic şi economic să intre în Uniunea Europeană, dacă nu vor unirea cu România, dar dacă o vor, sunt bineveniţi. Deci din acest motiv, se pare că avem foarte puţine elemente comune.
Întrebare: Mulţumesc.
Președintele României, Traian Băsescu: Şi eu vă mulţumesc.
Întrebare: Bună seara. Domnule preşedinte, zece ani nu este o perioadă scurtă. În 2004 câştigaţi alegerile, având patru obiective – agricultura, sănătatea, infrastructura şi educaţia. Întrebarea mea este după zece ani, în ce mod consideraţi că aţi atins aceste priorităţi cu sprijinul Guvernului, eventual pe o scară de la 1 la 10. Mulţumesc.
Președintele României, Traian Băsescu: Îmi pare foarte rău. Aduceţi-vă aminte că am câştigat alegerile din 2004 cu sloganul „Țepe în Piaţa Victoriei”, da? Bună seara.
Întrebare: Şi economic, cu cele patru. Mulţumesc.
Întrebare: Bună seara. Ne-aţi vorbit despre câteva dintre împlinirile mandatelor dumneavoastră. Spuneţi-ne şi câteva nereuşite…
Președintele României, Traian Băsescu: Nu, atenţie!
Întrebare: … câteva regrete pentru lucruri pe care nu aţi reuşit să le faceţi şi v-aţi fi dorit.
Președintele României, Traian Băsescu: Uite, vreau să mai precizez o dată: nu eu singur am făcut stabilizarea României în interiorul NATO şi creşterea nivelului de securitate, dar le-am vrut, însă am avut guvern, am avut parlament, am avut instituţii, servicii de informaţii. Nu sunt un merit al meu, ci al statului. Nu eu singur am făcut ca astăzi să îndeplinim criteriile de convergenţă pentru intrare în zona euro. Deci nu vreau să înţelegeţi că îmi asum aceste lucruri singur şi am plecat cu ele în geantă Nu, am vrut să fac o fotografie a României în câteva elemente extrem de importante. Dacă vreţi să fiu în partea de eşec, deşi e mult mai puţin importantă decât cum arată România azi, vă pot spune că simt o frustrare extraordinară că am avut ideea nefericită a introducerii votului uninominal, pentru că a fost un eşec total. A plecat ca ideea „hai să ştie oamenii pe cine votează”, a ajuns pe urmă în dezbaterea cu societatea civilă şi domnul profesor Pârvulescu are un mare merit aici, vot uninominal compensat, ceea ce a dus la acest monstru de Parlament cu 590 de parlamentari. Deci, este un eşec major, pe care eu l-am susţinut şi aduceţi-vă aminte că am pus această întrebare şi într-un referendum care nu a fost, într-adevăr, câştigător, dar mi-am asumat ideea votului uninominal. A fost un eşec! Eşecuri mai am multe, dar asta a fost zguduitor! Revizuirea Constituţiei – spre exemplu – păcat că nu s-a făcut, dar aici ar fi un mare risc dacă s-ar face de dragul de a se face. Spre exemplu, eu am trimis la Parlament un proiect de revizuire a Constituţiei, care nu schimbă fundamentele actualei Constituţii, pe care o consider o Constituţie bună în principiile ei, ci doar clarifică nişte articole, care lăsau loc la interpretare şi vă pot spune că în modificările pe care le-am propus chiar am ţinut cont de hotărârile Curţii Constituţionale. Deci, revizuirea Constituţiei este un alt eşec pentru că în 2009 am numit un guvern PDL-PSD, bucurându-mă public că, în sfârşit, avem procentul cu care să revizuim Constituţia. A fost pe urmă USL-ul care a făcut cu totul altceva decât ceea ce după părerea mea trebuia şi credeţi-mă că sunt un om care înţelege această Constituţie şi în litera şi în spiritul ei. Deci, iată numai două, dar mai sunt.
Întrebare: Aş vrea să vă întreb…
Președintele României, Traian Băsescu: A, o înterbare.
Întrebare: … dacă la acest capitol intră şi semnarea decretului de numire a doamnei Alina Bica? Dacă regretaţi faptul că aţi numit-o?
Președintele României, Traian Băsescu: Doamnă, eşecuri cu oameni cred că pot face o carte, intră la lunga listă de oameni cu care au dat-o în bară. Ce să fac?
Întrebare: Bună seara.
Președintele României, Traian Băsescu: Numai o clipă. Scuzaţi-mă, vreau să vă spun ceva. Spre exemplu, în ceea ce priveşte numirile de magistraţi, vă rog să mă credeţi că, în afară de cei care au fost numiţi pe funcţii, eu nu cunosc nici judecători, nici procurori. Este foarte greu să ai inspiraţia să numeşti într-o funcţie înaltă un magistrat, ca, de altfel, şi un ministru, este foarte greu. Îmi aduc aminte că la domnul Morar, prima numire importantă, după mine, la DNA, am plecat de la criteriul că a avut curaj să-l aresteze pe senatorul Ciupe, care era din partid cu mine. La Codruţa Kövesi, i-am cerut o listă cu toţi procurorii şefi din teritoriu şi am cerut să îmi facă Parchetul General câte dosare au trimis în instanţe şi ce procentaj de succes au avut. Codruţa, la Sibiu, nu avea foarte multe dosare, dar a avut 100% rată de succes. M-am uitat şi că este femeie şi cum eu am treaba asta cu femeile să fie promovate, zic o aducem. Sigur, pe urmă şi Morar şi doamna Kövesi au trecut prin acele procese la Ministerul Justiţiei, dar au fost sugestii pe care le-am făcut şi care s-au dovedit reuşite, dar este deja arhicunoscut că nu sunt cel mai inspirat om atunci când fac numiri sau când susţin pe cineva.
Întrebare: Bună seara. Domnule preşedinte, aţi făcut o fotografie a economiei, aţi vorbit de reforme, reforma pieţei muncii, în sănătate, în educaţie, fiscalitate, energie, dar despre o reformă a cheltuirii banilor publici şi mă refer la sectorul dumneavoastră anterior de activitate, statisticile arată că în perioada 2004 – 2014 am cheltuit pe autostrăzi şi şosele naţionale 15 miliarde de euro. Rezultatul este că am ajuns de la 200 de km la 700 de km de autostradă, deci undeva la 50 de km …
Președintele României, Traian Băsescu: Iată şi răspunsul pentru întrebarea anterioară. A crescut de trei ori.
Întrebare: Vă reproşaţi că nu aţi făcut destulă presiune publică pentru eficienţa cheltuirii banilor pentru autostrăzi în România, aşa cum aţi făcut şi pe alte sectoare? Pentru că nici la calea ferată … viteza medie a scăzut de la 60 de km pe oră la 45 de km pe oră!
Președintele României, Traian Băsescu: Am înţeles întrebarea. Totuşi, ce aţi vrut de la mine în aceşti 10 ani? Când mă băgam pe câte un sector, şi mi s-a părut a fi vital să vorbesc despre justiţie, nu era bine că mă băgam în toate. Acum cereţi să mă ocup şi de chestiunea transporturi. Adică aş vrea să fie o chestiune fair. Putem constata împreună că s-au cheltuit foarte mulţi bani, şi sunt de acord cu dumneavoastră. Ceea ce vă reamintesc este că au fost doi miniştri care au introdus standarde de cost pe lucrări: a fost ministrul dezvoltării regionale şi ministrul transporturilor. Ce s-a ales din ele, vedem. A ţinut până când au plecat ei din funcţii şi s-au dus standardele de cost. Însă aici nu pot spune că nu am avut informaţie cu privire la nereguli care se fac în domeniul transporturilor, nu pot spune că nu am pus mâna pe telefon să spun: „Alo, doamna, domnul ministru, vezi că e în neregulă, am informaţiile astea”. Nu pot spune că nu am cerut celor care mi-au dat informaţia să trimită şi la acest minister, şi s-a trimis. Nu pot spune că cei care au dat şi informaţia ministrului până la urmă n-au trimis-o şi la DNA. Deci… Altfel ce să fac, că o să-mi spuneţi de ce nu am fost şi ministrul Sănătăţii, că şi acolo se pare că se dau destule găuri, o să-mi spuneţi de ce nu am fost ministrul Mediului, că se taie şi păduri, o să-mi spuneţi că de ce nu am fost şef la ANRP, că s-au făcut restituiri în neregulă. Sunt, totuşi, doar un preşedinte. Însă sunt de acord cu dumneavoastră că s-au risipit bani.
Întrebare: Domnule preşedinte, dacă aţi fi primit la promulgare Legea securităţii cibernetice aţi fi promulgat-o sau aţi fi trimis-o la CCR, având în vedere că magistraţii CCR au respins deja în unanimitate Legea Big Brother şi Legea cartelelor pre-pay?
Președintele României, Traian Băsescu: Vă mărturisesc că nu ştiu ce scrie, dar am atenţionat în expunerea mea că totuşi trebuie să existe un control pe accesul structurilor de securitate în bazele de date ale operatorilor internet şi telefonie. Trebuie să existe un control judecătoresc.
Întrebare: Domnule preşedinte, aţi vorbit pe larg despre credibilizarea unor instituţii cheie sub mandatul dumneavoastră, aţi vorbit despre justiţie, dar aţi vorbit şi despre serviciile secrete. Ne amintim cu toţii că în urmă cu nu mai departe de două luni aţi pus sub semnul întrebării poate cel mai grav în mandatul dumneavoastră, credibilitatea serviciilor secrete, acuzându-le că se implică în campania electorală şi că au efectuat filajul de la Paris împotriva Alinei Bica şi Elenei Udrea. Le-aţi cerut, de asemenea, un raport şi am dorit să ştim dacă v-aţi lămurit….
Președintele României, Traian Băsescu: Da.
Întrebare: …şi anume dacă: 1. Serviciile secrete s-au implicat în campania electorală; 2. Dacă serviciile secrete româneşti au efectuat acel filaj sau altcineva, paparazi.
Președintele României, Traian Băsescu: Domnule Tăpălagă, am înţeles întrebarea. Deci serviciile de informaţii s-au implicat prin domnul Meleşcanu în campania electorală. Domnul Meleşcanu era încă şef al Serviciului de Informaţii Externe şi alţii îi strângeau semnături. Domnul Meleşcanu era director…
Întrebare: Mă scuzaţi, serviciul s-a implicat în campanie sau domnul Meleşcanu?
Președintele României, Traian Băsescu: Deci v-am vorbit de Meleşcanu, da, dar mă tem că reprezenta un serviciu.
Întrebare: (…).
Președintele României, Traian Băsescu: Da, conducerea serviciului. V-am spus cu suficient timp înainte că acelaşi domn Meleşcanu, împreună cu prim-ministrul au promovat o hotărâre de guvern care eluda CSAT prin care s-a putut masca, şi domnia sa a putut să-mi refuze dreptul la informaţia cerută cu privire la ofiţeri sau foşti ofiţeri acoperiţi în Guvern. Deci asta este implicaţie clară în ceea ce priveşte raportul legat de filajul efectuat pentru doamna Bica şi doamna Udrea în Franţa, la Paris. Răspunsul este da, am primit raportul şi este strict secret.
Întrebare: Mă iertaţi că insist asupra acestui aspect, însă ştiţi de ce insist…
Președintele României, Traian Băsescu: Ştiţi că nu vă dau alt răspuns.
Întrebare: Dumneavoastră aţi ridicat un orizont de aşteptare foarte mare deoarece dumneavoastră înşivă aţi adus acest subiect public. Putea să rămână secret, dar….
Președintele României, Traian Băsescu: Domnule Tăpălagă, răspunsul la întrebare vi l-am dat: am primit raportul, este strict secret.
Întrebare: Au fost serviciile româneşti sau…?
Președintele României, Traian Băsescu: Vă mulţumesc.
Întrebare: Bună seara. Domnule preşedinte, aţi început mandatul cu familia alături. Îl încheiaţi cu – şi daţi-mi voie să citesc pentru a nu greşi: Fratele aflat în arest la domiciliu, ginerele aflat sub urmărire penală, fetele implicate în subiecte ce nu au fost suficient explicate sau poate deloc explicate, cu apropiaţi urmăriţi penal. Cum aţi ajuns aici şi când veţi explica toate aceste lucruri?
Președintele României, Traian Băsescu: Doamnă, imediat ce mă invitaţi la o emisiune.
Întrebare: Aţi fost invitat de nenumărate ori şi aţi refuzat, domnule preşedinte.
Președintele României, Traian Băsescu: Deci imediat ce mă invitaţi la o emisiune în care nu aruncaţi toate minciunile…
Întrebare: Despre ce minciuni este vorba?
Președintele României, Traian Băsescu: …şi îmi daţi şi mie şansa să vă răspund. Spre exemplul vă pot spune despre…
Întrebare: Mormanul de bani, ne puteţi spune?
Președintele României, Traian Băsescu: Da. Vă pot spune, dar nu o să vă placă.
Întrebare: De ce? Ştiaţi despre mormanul de bani despre care vorbea Mircea Băsescu?
Președintele României, Traian Băsescu: Nu, doamnă. N-aţi vrea să fim decenţi, că….
Întrebare: Sunt foarte decentă, cred.
Președintele României, Traian Băsescu: Nu aş zice că în întrebări vă menţineţi neapărat, dar vă răspund următorul lucru. Fratele meu nu a luat bani şi, împreună, dumneavoastră, Abraham şi Bercea, aţi făcut o înscenare. Era vorba de bani pe care i-a primit şi-i dădea familiei Bercea. Se va demonstra acest lucru. Îmi permit să…
Întrebare: Aveţi cum să demonstraţi acest lucru, în condiţiile în care până în acest moment…
Președintele României, Traian Băsescu: Da, va demonstra justiţia. Îmi permit să spun acest lucru acum, când mai sunt câteva ore până îmi termin mandatul.
Întrebare: Ce dovezi aveţi pentru acest lucru, vă rog?
Președintele României, Traian Băsescu: Aş fi spus-o de când a apărut situaţia, pentru că o ştiam, şi v-am spus că voi vorbi după ce îmi termin mandatul. Mai sunt câteva ore…
Întrebare: Nu mi-aţi răspuns la întrebare. Ce dovezi aveţi?
Președintele României, Traian Băsescu: …şi eu cred că nu influenţez justiţia. Vă mulţumesc. V-am dat un răspuns, de înscenare pe care aţi făcut-o împreună cu generalul Abraham din ordinul şefului dumneavoastră, patronului dumneavoastră. Vă mulţumesc.
Întrebare: Bună seara.
Președintele României, Traian Băsescu: Bună, domnule Marian.
Întrebare: Domnule preşedinte, voiam să vă întrebăm care credeţi că a fost cel mai dificil moment prin care a trecut România în cei 10 ani în care aţi fost şeful statului?
Președintele României, Traian Băsescu: Cel mai dificil indubitabil a fost momentul în care nu ne mai puteam împrumuta de pe piaţă, în 2010 sau ne puteam împrumuta pe câte 30 de zile cu dobânzi din astea de 10, 9, 11 procente, şi când am fost puşi în faţa unei alternative: ori dăm afară într-o zi 200.000 de salariaţi din sectorul public, ori reducem salariile cu 25%. Din păcate, explicarea a fost catastrofală, dar asta a fost realitatea, şi m-a pus şi atunci, şi mai târziu, într-o situaţie extrem de dificilă. A mai fost un moment foarte dificil, nu vă ascund, ziua în care a fost arestat fratele meu….
Întrebare: Bună seara, domnule preşedinte…
Președintele României, Traian Băsescu: Eu ştiind însă nu a luat bani.
Întrebare: A trebuit să fac o selecţie dintr-un cumul de multe întrebări pe care voiam să vi le adresez, voiam să vă întreb dacă trăiţi bine, dar am reevaluat întrebarea şi astăzi e ultima seară pe care o mai petreceţi la Cotroceni, de mâine plecaţi, vă predaţi mandatul, şi aş vrea să vă adresez o întrebare foarte importantă pe care aţi lansat-o şi dumneavoastră în spaţiul public, undeva prin 2012: Antena 3 e aici?
Președintele României, Traian Băsescu: Cine?
Întrebare: Antena 3 e aici?
Președintele României, Traian Băsescu: Nu înţeleg cine să fie aici? Vreţi să repetaţi?
Întrebare: Dacă puteţi să răspundeţi?
Președintele României, Traian Băsescu: Vreţi să repetaţi, că nu am înţeles?
Întrebare: Antena 3 e aici?
Președintele României, Traian Băsescu: Ah, Antena 3! Dar, ce-i, televiziune? E televiziune? Ştiam că-i presa numai aici.
Întrebare: E toată lumea aici…
Președintele României, Traian Băsescu: Îmi pare rău.
Întrebare: … inclusiv noi, domnule preşedinte.
Președintele României, Traian Băsescu: Vă rog.
Întrebare: Bună seara. Aţi spus în expozeul dumneavoastră din această seară, că România este ferită, din punct de vedere al securităţii, de orice pericol. În schimb, în martie – aprilie, spuneaţi că Rusia, Vladimir Putin, se uită „cu jind” la Gurile Dunării.
Președintele României, Traian Băsescu: Aşa este.
Întrebare: Era, evident, vorba de Gurile Dunării partea ucraineană. Ce s-a schimbat de atunci până acum?
Președintele României, Traian Băsescu: Dar nu m-am schimbat deloc.
Întrebare: Nu, nu, nu. Ce s-a schimbat în abordarea Rusiei? Nu mai are o problemă cu… Nu se mai uită cu jind la Gurile Dunării?
Președintele României, Traian Băsescu: Păi, ia uitaţi-vă! Deci eu voi continua să consider că Federaţia Rusă este un risc pentru securitatea Ucrainei, a Republicii Moldova şi a României. Riscul nu înseamnă că vreodată Federaţia Rusă ar putea gândi să invadeze România – vă dau un exemplu – dar Federaţia Rusă ţinteşte Gurile Dunării, în mod indiscutabil, şi nu trebuie să ne uităm la ce se întâmplă la Lugansk, Doneţk şi Mariopol, ca să zicem „Oho, au 2.000 de kilometri până pe Braţul Chilia”. Nu. Uitaţi-vă în Crimeea, că distanţa din Crimeea până în Transnistria şi Chilia este de două-trei sute de kilometri. Deci, Federaţia Rusă este un risc pentru securitatea regională şi, din acest motiv, v-am enumerat şi toate măsurile: flote militare aliate sunt în Marea Neagră, România are un scut antirachetă, sunt detaşaţi în baza de la Kogălniceanu şase sute de puşcaşi marini.
Întrebare: Cu alte cuvinte, din evaluările pe care le aveţi, Federaţia Rusă nu şi-a schimbat dorinţa de ajunge la Gurile Dunării?
Președintele României, Traian Băsescu: Dorinţa nu, putinţa da. Pentru că, între timp, a ajuns ţiţeiul de la 110 dolari pe baril la 60 şi 50% din resursele financiare ale bugetului Federaţiei Ruse provin din ţiţei şi gaze. Or, saltul de la 110 la 60, în condiţiile în care Moscova şi-a estimat preţul mediu al barilului de ţiţei 95 dolari pe baril, este o gaură în bugetul Federaţiei Ruse uriaşă; gazele au scăzut de la patru sute şi la trei sute şi de dolari mia de metri cubi. Deci, s-a schimbat putinţa. Şi uitaţi-vă la bugetul Apărării: Federaţia Rusă – 50 de miliarde pentru Ministerul Apărării, Statele Unite – 485 miliarde. Este o diferenţă. Deci, nu s-a schimbat dorinţa, doar putinţa.
Întrebare: Bună seara. Domnule preşedinte, ce aţi pierdut şi ce aţi câştigat ca om în aceşti 10 ani şi cu ce sentiment ieşiţi, mâine, pentru ultima dată, pe poarta Palatului Cotroceni, în calitate de preşedinte? Cu sentimentul de, nu ştiu, de eliberare, sau de părere de rău? Mulţumesc.
Președintele României, Traian Băsescu: Nu, n-am niciun fel de părere de rău. Am fost pregătit de la primul mandat câştigat să plec peste 10 ani, ştiam că se termină. Deci, nu am de ce să am vreun regret. Nu plec nici cu părere de rău, am sentimentul că, atât cât am putut, în mod cert n-am fost un preşedinte genial, dar atât cât am putut, am făcut tot pentru a mişca lucrurile înainte, pentru ca România să avanseze, să se modernizeze. Poate aş fi putut face mai mult, poate alte tactici decât confruntarea ar fi fost mai bune, deşi mi-am dat întotdeauna seama că orice s-ar fi putut discuta, dacă pe masa de negociere se aducea şi justiţia, şi atunci am preferat această bătălie continuă, în care, vă repet, am totuşi satisfacţia că cei care m-au suspendat de două ori din cauza justiţiei, vorbesc astăzi ce spuneam eu în 2005. Deci nu plec cu niciun fel de regret, cu niciun fel de părere de rău, doar cu întrebarea: oare, puteam altfel să fac mai mult? În acelaşi timp, trebuie să observ, se spune – „Preşedintele Băsescu este de 10 ani”. Aşa este. Sunt de 10 ani aici, dar sunt puţine lucruri pe care le poţi face dacă nu ai un guvern partener, iar mie mi-a dat Dumnezeu guvernul Tăriceanu din 2004 în 2008, cu care am avut o perioadă de miere, aşa, de vreun an, mi-a dat guvernul Ponta aproape trei ani şi a mai rămas la mijloc cu Boc, în perioada în care, pe bună dreptate, presa semnala faptul că se face abuz de asumări de răspundere. Trebuie să vă spun că a fost un lucru deliberat făcut. Ştiam că o lege cum e Legea educaţiei nu va trece nehăcuită prin Parlament, ştiam că dacă lăsăm Codurile, Codul Comercial şi Codul de Procedură Comercială, s-ar fi făcut harcea parcea acel cod, ştiam că dacă Legea micii reforme este lăsată şi să treacă prin Parlament, ar fi fost făcută terci. Deci, deliberat am utilizat acea procedură extrem de severă şi mai puţin democratică decât dezbaterea parlamentară. Dacă aş fi avut mai mult timp un guvern prietenos, probabil că se făceau mai multe.
Întrebare: Ca om ce aţi pierdut şi ce aţi câştigat? – că nu ne-aţi răspuns.
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Ca om ce să fi pierdut şi ce să câştig? Am câştigat enorm pentru onoarea care mi s-a făcut de români să le fiu preşedinte 10 ani. Deci, câştigul este enorm. Nu sunt… câţi şefi de stat ai României suntem în viaţă? Trei. Păi să fii unul din cei trei e mare lucru şi vine al patrulea acum. Să sperăm că-l prindem toţi în viaţă şi pe Iohannis, după ce face 10 ani, ca să fim patru. Da.
Întrebare: Bună seara, domnule preşedinte. Vă auzeam spunând că vreţi să staţi o perioadă acasă, acum, după ce terminaţi aceste două mandate. Vreau să vă întreb, cine vă aşteaptă mâine acasă sau cine aţi dori să vă aştepte şi dacă ştiţi unde va fi acasă în perioada următoare, în sensul în care aţi primit vreun răspuns referitor la locuinţa pe care o veţi primi?
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Doamnă nu am primit niciun răspuns. Deocamdată ştiu de la SPP că cea din Mihăileanu nu poate fi protejată şi nu corespunde standardelor de securitate, pentru că sunt nouă familii acolo, dar deocamdată stau la Lac 3. Am 60 de zile, timp în care să locuiesc acolo. Nu asta mă frământă. Cine să mă aştepte acasă? Soţia, fetele, nepoţeii.
Întrebare: Deci ei sunt mâine. Un fel de petrecere, aşa de final de mandat, o să faceţi acasă.
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Doamnă, oare cum vă gândiţi că de Crăciun, ce vă imaginaţi că o să fac? Vă mulţumesc. Hai că nu v-o fac să vă întreb: „dar dumneavoastră ce faceţi”?
Întrebare: Bună seara domnule preşedinte. În toamna lui 2009, o majoritate parlamentară de 66 de procente îl propunea premier pe domnul Klaus Iohannis.
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Da.
Întrebare: Nu aţi acceptat acest lucru.
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Nu. Şi bine am făcut că azi nu mai era preşedinte.
Întrebare: Principiile fundamentale erau de partea acelei majorităţi, dat fiind că în democraţiile consolidate o majoritate dă primul-ministru. Întrebarea mea este următoarea: vă menţineţi contraargumentele dumneavoastră de atunci sau vă reproşaţi faptul că în 2009 nu aţi acceptat ca domnul Klaus Iohannis să devină primul-ministru al României?
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Doamnă, nu îmi reproşez deloc. Obiectivul meu era şi recunosc că am utilizat Constituţia la limită, obiectivul meu era un guvern cu care să putem face parte din reformele care s-au făcut. Asta am vrut, asta am obţinut şi nu am niciun fel de regret. Vă mulţumesc.
Întrebare: Nu cumva vă temeaţi că dacă schimbaţi guvernul, aţi fi pierdut alegerile?
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Doamnă, am mai auzit afirmaţia asta şi e interesant, de asta vă permit două întrebări. Aduceţi-vă aminte că, spre deosebire de ce a făcut Călin Popescu-Tăriceanu, a aruncat toate resursele în 2008 şi a lăsat ţară în faţa crizei fără niciun fel de resurse, spre deosebire de ce a făcut Victor Ponta anul acesta, a arunca resurse sacrificând investiţiile, şi unul şi altul au pierdut. Vă aduceţi aminte ce s-a întâmplat în 2009?
Întrebare: Aţi adus PSD la guvernare.
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Nu, doamnă. Asta – oricum îl aveţi acum -, vă aduceţi aminte că în campania din 2009 în luna noiembrie s-a tăiat la tot aparatul bugetar, s-au tăiat două zile? Vă aduceţi aminte că premergător turului doi în decembrie s-au tăiat alte două zile de salariu la tot aparatul bugetar, 1,4 milioane de oameni? Deci eu nu am fost un populist şi nu aia m-a interesat. Cu ce se câştigă alegerile? Tăind zile de salarii? Nu! Am fost un candidat onest faţă de ţară. Vă mulţumesc.
Întrebare: Restul întrebărilor vi le adresez la „Km 0”!
Întrebare: Bună seara, domnule preşedinte. Precis vă aduceţi aminte, 9 decembrie 2011, v-am spus „Românii trebuie să înţeleagă ce preşedinte au”. Asta este important. Mi-aţi răspuns, bineînţeles, o să înţeleagă când nu o să mai fie preşedinte. Probabil că s-ar putea să fie acest lucru dar, aşa cum în viaţă unii au o anumită părere şi alţii anumită părere, în sistemele financiare în România din cauza hiperinflaţiei există românii accounting standards, international financial reporting standards, la fel şi pentru noi cei care v-am, cel puţin din punctul meu de vedere, v-am admirat calităţile decizionale economice. Aş vrea să vă întreb în acest an, 2014, domnul Roiss a fost la Bucureşti, a inaugurat sau a omagiat cei zece ani de activitate pe care împreună cu Petrom îi organizează şi atunci dânsul a spus, într-adevăr într-o declaraţie, care se găseşte sau se găsea, cel mai bine zis pe site-ul BERD-ului, spunea: într-adevăr nu putem să fim căpitanul unui tanc petrolier, dar în calitate de navigator putem să influenţăm deciziile pentru ca să putem naviga pe o mare liberă. Din experienţa dumneavoastră profesională, există această posibilitate ca navigatorul să influenţeze ceea ce spune căpitanul sau invers? Vă mulţumesc.
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Cred că este exclus. Acum, nu ştiu cum vor evolua lucrurile. Eu am ridicat această problemă şi în actualul Consiliu, când s-a cerut reluarea proiectului South Stream, iar eu m-am opus vehement acestui proiect. De ce? Pentru că acţionarul majoritar, OMV Petrom, şi vreau să ştiţi că acest lucru l-am comunicat şi cancelarului Austriei, l-am comunicat şi ambasadorului Austriei, exact aşa cum vă spun. De fapt, South Stream este suprasusţinut de OMV Petrom, pentru că ar dori să pompeze gazul din Marea Neagră prin South Stream, ceea ce ar face din România, care este proprietara gazului care se va extrage din Marea Neagră, o ţară dependentă de infrastructura Gazprom. Or, din acest punct de vedere, România nu poate accepta şi nu îşi doreşte proiectul South Stream pentru că este aceeaşi sursă, aceeaşi problemă, cu dependenţa de sursa unică, în al doilea rând, dacă prin absurd s-ar face South Stream-ul Guvernul României trebuie să fie foarte clar aşa cum eu am fost extrem de clar şi în discuţia cu Exxon, şi în discuţia cu OMV Petrom, chiar cu domnul Roiss care, slavă Domnului, va părăsi funcţia de vârf din OMV anul viitor, am fost extrem de clar că niciun metru cub de gaz din zona economică a Mării Negre nu se va exporta decât pe infrastructură românească, cu prioritate, acoperirea 100% a nevoilor României, acoperirea 100% a nevoilor Republicii Moldova şi ce rămâne la export, dar pe infrastructură românească, şi nu infrastructură Gazprom! Că atunci eşti orice, numai independent nu eşti! Pentru că vine Gazpromul şi îţi spune ca să vinzi prin conducta South Stream gazul, preţul de tranzit este atât, şi ce ai făcut? Deci, asta este cu domnul Roiss.
Întrebare: Vă mulţumesc pentru răspuns! Vă mulţumesc pentru ce aţi făcut pentru România şi să ştiţi că sunteţi din punct de vedere al clarităţii mesajului mai puternic decât orice cetăţean!
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Mulţumesc! Vă mulţumesc!
Întrebare: Bună seara. Domnule preşedinte, aţi numit mai devreme criteriile pe baza cărora i-aţi numit, în 2005, pe Daniel Morar şi Codruţa Kövesi.
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Eh, criterii. Întâmplări.
Întrebare: Şi vroiam să vă întreb ce criterii aţi avut în vedere când aţi numit-o pe doamna Bica la DIICOT şi dacă aţi avut de la vreo instituţie a statului informaţii legate de activitatea domniei sale în comisia de la ANRP? Mulţumesc.
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Categoric, nu am avut informaţii despre activitatea dânsei, nici nu am ştiut, nici nu ştiam că în acel consiliu de evaluare sau ce Dumnezeu era erau reprezentanţi ai tuturor ministerelor: Justiţie, Finanţe şi aşa mai departe, cine mai era pe acolo. Nu am ştiut în mod categoric. Am numit-o cu multă încredere, recunosc, pe doamna Bica, pentru că lucrase… dânsa a răspuns în Ministerul Justiţiei de Codul Penal şi Codul de Procedură Penală şi ştiind că exact codurile, pe care dânsa le-a coordonat, vor intra în vigoare, am spus că este omul potrivit. Mai mult decât atât, dacă vă uitaţi pe actele normative ale Guvernului, ele nu erau avizate de domnul ministru Predoiu, ci de doamna Bica. Deci, un secretar de stat extrem de activ şi extrem de eficient, dar nu am ştiut, nici măcar nu am ştiut că este în Consiliul de Administraţie.
Întrebare: Şi cum vă explicaţi faptul că nicio instituţie a statului nu v-a dat informaţii. Dumneavoastră ne-aţi spus tot timpul că îi verificaţi pe cei pe care îi numiţi în funcţii.
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Da, doamnă, dar acum nu avem câte un ofiţer SRI în spetele fiecărui român. De ce plecaţi de la premisa asta? Ce vă pot spune este că prima arestare şi din câte ştiu şi condamnare care s-a făcut la ANRP s-a făcut pe informaţia de la un politician, dată mie, eu – transmisă instituţiilor statului, s-a trecut la un proces de supraveghere şi acel vicepreşedinte, care a fost arestat şi pe urmă condamnat, a picat într-o astfel de situaţie. Dar nu putem, nu avem cum să supraveghem fiecare om din toate instituţiile şi nici nu ar trebui făcut acest lucru.
Întrebare: Ne puteţi spune cine era politicianul care v-a dat informaţia?
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Nu.
Întrebare: Doamna Udrea, care spunea că a sesizat în guvern…
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Doamnă, v-am spus că nu vă pot spune.
Întrebare: Toată stima, domnule preşedinte, freelancer, după cum ştiţi.
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: După cum bine ştiu.
Întrebare: Pe mine mă interesa personal, că nu lucrez la vreun trust, ce părere aveţi despre programul următorului preşedinte, dacă vi se pare socialist, capitalist sau îl puteţi defini cu un alt cuvânt, deoarece, evident că dumneavoastră sunteţi specialist în problemă. Deci, părerea dumneavoastră despre…
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Mărturisesc că nu am analizat programul domnului preşedinte Iohannis, cu scuzele de rigoare, dar vă pot spune atât: că îi ţin minte sloganul şi pot spune că îi las câteva lucruri bine făcute să le continue.
Întrebare: Atunci pot să pun altă întrebare dacă la prima nu am avut un răspuns.
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Freelancer, freelancer, dar o întrebare.
Întrebare: În cazuri de forţă majoră, să zicem, Doamne fereşte, dacă încetează mandatul domnului Klaus Iohannis, aţi participa din nou la alegeri pentru Preşedinţie?
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Cum?
Întrebare: În cazul în care, Doamne fereşte, încetează din forţă majoră, mandatul domnului…
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Vă gândiţi la procesul de incompatibilitate.
Întrebare: Nu ştiu, forţa majoră. Veţi candida la un nou mandat? Aveţi dreptul?
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Nu am dreptul prin Constituţie şi oricum îmi ajunge. Dar aş vrea să vă lămuresc un lucru, cu atâta Constituţie câtă ştiu eu. Sigur nu sunt cel mai priceput, dar indiferent care este, cu privire la procesul domnului Iohannis, indiferent care va fi decizia Curţii, mandatul preşedintelui nu se poate întrerupe. De ce? Pentru că există în Constituţie descrise situaţiile în care mandatul preşedintelui se poate întrerupe. Dar, cu scuzele de rigoare, nu sunt profesor de drept constituţional, dar ce am citit eu din Constituţie, capitolele la care am ajuns să le citesc, zic aşa, că preşedintele poate fi… poate să-şi piardă funcţia în două situaţii: dacă are încălcări grave ale Constituţiei, drept pentru care este suspendat de Parlament şi pe urmă, prin referendum, îl destituie poporul, şi a doua situaţie este cea în care este acuzat de înaltă trădare şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie decide că este vinovat. Numai acestea sunt situaţiile din Constituţie în care preşedintele îşi poate pierde mandatul. Nu există niciun cuvânt, nicio propoziţie şi nicio frază care să facă aluzie la pierderea mandatului pe chestiuni de incompatibilitate. Repet, mi-am dat o părere şi să nu fiu considerat că mă prezint drept atotcunoscător, dar este părerea mea citind Constituţia. Deci cred că acel proces, cu jurământul odată depus, nu mai poate produce efecte asupra mandatului preşedintelui României. Aşa înţeleg eu că, da.
Întrebare: Domnule preşedinte, spuneaţi ceva mai devreme faptul că, referindu-vă la liderii PSD, spuneaţi că ei stabileau în şedinţele de partid când îi deschidem dosarul lui Băsescu.
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Da.
Întrebare: V-aş întrebam dacă, după 21 decembrie, credeţi că veţi ajunge să daţi explicaţii în faţă procurorilor şi a judecătorilor?
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Doamnă, vă garantez că sigur voi ajunge şi vă garantez că sigur nu am încălcat legea. Da? Deci, dacă voi fi chemat, sigur voi ajunge, mă duc. Dar nu cred că există o singură încălcare de lege în activitatea mea, nici ca ministru, nici ca preşedinte. Nu vorbesc de contravenţii. Am mai trecut pe roşu, dar una sunt contravenţiile şi alta actele penale.
Întrebare: Bună seara domnule preşedinte. Aţi petrecut 10 ani aici la Palatul Cotroceni. Întrebarea mea este: care a fost cea mai fericită zi aici petrecută de dumneavoastră, dar şi cea mai nefericită?
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Doamnă, preşedinţi fericiţi sau nefericiţi nu cred că o să găsiţi sau nu eu sunt genul să încep să fiu nefericit, să mă tângui, că sunt nefericit sau să sar de pe un picior pe altul că sunt fericit. Ce vă pot spune este că am avut zile bune şi zile rele la Palatul Cotroceni. Ziua rea a fost aceea în care am lăsat delegaţia Fondului în Salonul Ambasadorilor şi am ieşit şi am anunţat măsurile, pentru că atunci Fondul venise cu mandat să creştem cota unică la 22%, să creştem TVA cu două procente, să creştem CAS cu două procente. Şi ei au spus „acesta este mandatul” şi eu am spus „nu voi daţi mandat Guvernului şi preşedintelui României; acesta este mandatul, dacă vreţi”. Şi a fost o zi nefericită, dacă vreţi să menţinem termenul, o zi grea, a fost o zi grea. Ca şi ziua cealaltă, de care v-am spus mai înainte, cu fratele meu. Dar, aşa cum v-am spus, sper că justiţia va descurca iţele acestei întâmplări televizate. Ultima întrebare.
Întrebare: Bună seara, domnule preşedinte. Aţi spus mai devreme că Legea securităţii cibernetice, care a fost adoptată ieri de către Senat în calitate de cameră decizională, poate preveni atacurile teroriste şi cibernetice. În opinia dumneavoastră, ce este mai important: este mai important dreptul la intimitate sau dreptul la siguranţă?
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Doamnă, nu există, cel puţin din abordarea unui şef de stat, fie că este Băsescu, fie că este Obama, fie că este preşedintele Franţei sau oricine altcineva, şi vă spun dintr-o experienţă de 10 ani, în care mă mişc în lumea asta, nu există imperativ mai mare pentru un şef de stat decât securitatea. Ce v-ar spune oricare dintre noi, fie că sunt eu sau orice alt şef de stat, v-ar spune da, dar din aceste imperative legate de securitate să nu se facă sau să nu se mai facă abuzuri – asta, dacă aş fi preşedintele Obama, dânsul ar trebuie să spună să nu se mai facă. În ceea ce-l priveşte pe preşedintele României eu pot să spun: da, dar să nu se facă abuzuri. Deci control judecătoresc.
Întrebare: Voiam să vă mai întreb ceva…
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Vă mulţumesc mult. Oameni buni…
Întrebare: Domnule preşedinte, am cedat locul domnişoarei, aşa spun eu… Domnule preşedinte, aţi vorbit despre cei 10 ani, acum să privim puţin spre viitor…
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Nu despre cei 10 ani.
Întrebare: OK, deci să privim puţin spre viitor. Aţi spus, la un moment dat, că vă gândiţi poate să deveniţi iar comandant de navă şi eu, ca să vă ajut să vă găsiţi mai uşor de lucru, cu toate că în CV o să treceţi că aţi fost preşedintele României…
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Aveţi firmă de crewing?
Întrebare: Nu, voiam să mai povestiţi o dată cum aţi fi salvat dumneavoastră Titanicul dacă aţi fi fost comandantul vasului. La vremea respectivă nu mi-a mers camera, acum merge, să rămână aşa!
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Ce nu aveam la vremea respectivă?
Întrebare: Nu mi-a mers camera şi am avut doar răspunsul audio. Acum vreau să-l am şi video.
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Îţi spun eu cum o face orice comandant acum, care are sistem de navigaţie satelit şi super radare la bord, spre deosebire de vremea Titanicului. Iese pe aripa comenzii şi vede că a scăzut brusc temperatura, ştie că este în preajma unui gheţar. O simte cu faţa.
Întrebare: Cred că o să vă găsiţi de lucru, sunt sigur. Felicitări!
Întrebare: Vreau să-mi spuneţi dacă aţi citit raportul Senatului SUA privind închisorile CIA şi dacă aveţi o poziţie oficială privind o posibilă prezenţă în România a acestor închisori.
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Nu am nimic.
Întrebare: Bine. Atunci dacă autorităţile române ar trebui să dea un punct de vedere oficial.
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Doamnă, nu am nimic. Nu am nimic de comentat pe acest subiect, cu atât mai mult cu cât există o anchetă a Parchetului şi, din acest motiv nu fac niciun fel de comentariu.
Întrebare: S-au cam pus toate întrebările. Vreau să vă întreb şi eu cum vedeţi în viitor evoluţia ANI, DNA ?
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Cred că se vor consolida. Cred că se vor consolida şi, sigur, poate la un moment dat trebuie – nu vreau să înţelegeţi că este o critică – trebuie puţin mai multă sobrietate. Adică, spectacolul acesta al judecării rechizitoriilor sau a celor de arestare sau la televizor să ştiţi că nu face bine justiţiei până la urmă. Cred că trebuie găsite nişte formule în care mai multă sobrietate. Când mă uit la televizor, vin, nu-i jurist, nu-i nu ştiu ce, dar îşi dă cu părerea ce e acolo, ce-i… Cred că ne trebuie puţin sobrietate în dezbaterea publică cu privire la dosarele diverşilor inculpaţi. Asta este tot. Altfel le văd consolidându-se, în continuare, şi ţin cont şi de declaraţiile pe care le fac toţi liderii, inclusiv cei din PSD şi liberalii. Deci, este o şansă. Dacă ar fi câştigat altcineva alegerile prezidenţiale cu certitudine era un risc pentru justiţie.
Vă mulţumesc mult. Vă doresc la toţi sărbători cu bine. Să aveţi numai bucurii acasă şi, aşa cum voi face eu, sunt convins că şi dumneavoastră vă veţi petrece sărbătorile în familie cu cei dragi. La revedere!
Intră acum și în grupul de
