Intră acum și în grupul de
Vicepreşedintele ASF al Sectorului Sistemului de Pensii Private – Dan Armeanu, a declarat:
„Nu este un secret faptul că România are un grad redus de educație financiară, iar efectele se manifestă atât la nivel microeconomic, cât și la nivel macroeconomic.
La nivel microeconomic, nivelul modest de educație financiară are efecte negative pe termen lung în plan economic și social, care se pot accentua în condițiile instabilității economice generate de pandemia cu Covid-19.
Mai mult ca oricând astăzi sunt esențiale cunoștințele și competențele care permit analiza și identificarea soluțiilor optime din perspectiva facilităților oferite de mediul privat sau de stat, ca măsură de atenuare a efectelor economice generate de criza sanitară. Pandemia a provocat la nivel mondial un grad ridicat de impredictibilitate a mediului economic și financiar și a indus modificări pe piața forței de muncă, context în care oamenii sunt nevoiți să ia decizii financiare neprevăzute, care le pot afecta nivelul de viață.
Mai ales, în această situație unică, educația financiară devine din ce în ce mai importantă și relevantă pentru administrarea finanțelor personale și pentru asigurarea bunăstării individuale și sociale. Se previzionează o creștere a gradului de conștientizare cu privire la necesitatea îmbunătățirii cunoștințelor financiare la nivelul populației adulte, ca măsură de reducere a vulnerabilității financiare. În secolul 21, educația financiară trebuie să facă parte din așa-numita „educație generală”, să se transforme dintr-un proces discontinuu într-un proces continuu, ce are loc pe tot parcursul vieții, pentru a combate sărăcia și riscul de excluziune socială.
La nivel macroeconomic, educația în general și cea financiară în particular au impact major asupra potențialului de dezvoltare a economiei. Astfel, PIB-ul potențial, ca o măsură a dezvoltării economice pe termen lung este influențat de procesul educațional, atât prin intermediul capitalului uman, cât și prin intermediul celorlalți factori de producție, precum capitalul, munca și productivitatea totală a factorilor de producție (TFP). Dezvoltarea economică a societății pe termen lung presupune investirea cu prioritate în capitalul uman, preponderent în educație. Dezvoltarea organică a pieței financiare și creșterea gradului de intermediere sunt dependente de nivelul de educație și de competențele financiare ale fiecăruia, în sensul excercitării acestora în interes propriu, prin accesarea acelor servicii și produse financiare care sunt cele mai adecvate situației particulare a fiecărui individ.
Dezvoltarea pieței financiare depinde și de gradul de înțelegere a serviciilor și produselor specifice, de către un număr ridicat de persoane, care vor avea apetit de a economisi prin intermediul unor instrumente diversificate de economisire, ca alternativă la depozitul bancar.
În teoria de specialitate există o multitudine de studii care relevă faptul că există o legatură puternică între nivelul de educație financiară și dimensiunea piețelor financiare, legătură concretizată printr-un coeficient de corelație ridicat. Astfel, pentru dezvoltarea pieței financiare un element necesar, dar nu și suficient, constă în creșterea nivelului de educație și instruire financiară, la care o contribuție importantă o au autoritățile de supraveghere, entitățile financiare, precum și statul prin creșterea investițiilor în învățământ și în capitalul uman. Toate aceste aspecte denotă un potențial ridicat de dezvoltare a pieței financiare din România în viitor.
Pe măsura creșterii nivelului de înțelegere al domeniului și al produselor, va crește atât gradul de intermediere financiară, cât și ponderea economisirii pe termen lung, care este în legătură directă cu nivelul de educație financiară. În acest context, amintesc de participarea la Pilonul II și în special la Pilonul III de pensii, ca modalitate de completare a venitului la pensie și de încurajare a planificării financiare pe termen lung. Gradul de dezvoltare a componentei facultative a sistemului de pensii private este un indicator relevant pentru nivelul de educație financiară în orice țară, inclusiv în România, unde avem 500.000 de participanți la fondurile de pensii facultative, un număr mult sub potențial, dar cu perspectivă de creștere. Oamenii ar trebui să conștientizeze necesitatea economisirii pentru pensie din tinerețe, pentru a-și asigura un venit de înlocuire cât mai apropiat de venitul salarial din ultima perioadă activă și pentru a-și menține nivelul de viață avut la maturitate. Totodată, se va reduce și presiunea de pe sistemul public de pensii, în condițiile schimbării structurii populației, datorate creșterii speranței de viață, dinamicii naturale demografice negative și migrației ridicate.
Educația financiară nu cunoaște limite în contexul în care planificarea și siguranța financiară include toate categoriile sociale și de vârstă, cu toate acestea, tinerii sunt cei care trebuie să fie îndrumați și ajutați să înțeleagă rațiunea economică și să își formeze comportamente financiare responsabile.
Educația financiară a devenit o prioritate în contextul diversificării, inovării și digitalizării produselor și serviciilor financiare, al dereglementării piețelor financiare în anii 2000, al internaționalizării mediului financiar și accesului tot mai facil al consumatorilor la produse sofisticate, ale căror riscuri nu sunt pe deplin înțelese. Educația financiară este complementară protecției consumatorilor și contribuie la păstrarea încrederii în piețe, cu efecte benefice asupra stabilității acestora.
În țările din sud-estul Europei, țări în care piața financiară era reprezentată până acum 30 de ani de produse de economisire, creditare și asigurare standardizate, nevoia de educație financiară este mai stringentă, deoarece într-o perioadă relativ scurtă de timp, populația a fost „bombardată” cu produse complexe, cu clauze contractuale dificil de înțeles, fără cunoștințe de specialitate de bază. Analfabetismul financiar poate avea costuri mari pe termen lung atât la nivelul populației, putând conduce la supraîndatorare, cât și la nivelul industriei, generând neîncredere.
Mai mult, înțelegând importanța educației financiare timpurii, atât instituțiile și autoritățile de supraveghere financiară, cât și societățile care activează în piețele financiare au întreprins în ultimii ani activități și programe coerente și integrate pe termen lung, pentru a contribui la creșterea nivelului de educație și incluziune financiară. În ultimii ani, A.S.F. împreună cu universitățile din toată țara, precum și cu inspectoratele școlare din mai multe județe, au organizat activități de educație financiară de care au beneficiat elevii și studenții din diferite orașe ale țării.
În aceste condiții, activitatea de protecție a consumatorilor se desfășoară pe două componente principale: o componentă preventivă – sub aspectul promovării educației financiare, ca strategie de durată, precum și în cadrul unor evenimente educative și o componentă reactivă – în cadrul activității de petiții și relații cu publicul. Astfel, ținând cont de toate aceste aspecte, putem spune că educația financiară a devenit un adevărat obiectiv major al A.S.F., alături de celelalte obiective tradiționale legate de activitatea de supraveghere, reglementare, control, stabilitate financiară și protecția consumatorilor.
Domeniul educatiei financiare necesită un plan cu acțiuni diferite pe termen lung, care să includă campanii de informare, cursuri, având drept țintă anumite segmente ale populației adulte, astfel încât să conducă la îmbunătățirea cunoștințelor și competențelor financiare.
Educația este ceea ce rămâne după procesul de învățare și cea care face diferența. Astfel, România trebuie să investească mai mult în învățământ pentru că educația este cea care face diferența atât din punct de vedere al dezvoltării economice, cât și din punct de vedere al dezvoltării piețelor financiare.
În măsura în care oamenii nu pot evolua în afara mediului economic, iar nivelul de educație financiară afectează multe din aspectele vieții personale, putem afirma că alfabetizarea financiară determină nivelul de bunăstare individuală. Dezvoltarea piețelor financiare și gradul de intermediere sunt rezultante ale nivelului de educație financiară, de implicare asumată în activități de economisire și investire pe termen lung, ceea ce contribuie la dezvoltarea economică sustenabilă”.
Intră acum și în grupul de
