Intră acum și în grupul de
Un număr de 40 de persoane din ţară şi din Republica Moldova care activează în domeniul sănătăţii mintale au participat în perioada 7-11 iulie la cursurile Şcolii de Vară de la Câmpulung Moldovenesc organizată de Asociaţia de Psihiatrie Socială din România.
Preşedintele Asociaţiei de Psihiatrie Socială din România, medicul psihiatru Alexandru Paziuc, a declarat, joi, la Câmpulung Moldovenesc că şcoala de vară a fost organizată în ideea de a aduce modele şi de a prezenta oameni care au jucat un rol important în reforma sănătăţii mintale în Germania, Anglia, Italia, Austria, care să prezinte felul în care au început această reformă, rezultatele muncii lor, experienţa pe care au dobândit-o în acest timp.
Paziuc a spus că în cadrul şcolii de vară au fost instruite 40 de persoane cu activitate în domeniul sănătăţii mintale, medici specialişti psihiatri, medici rezidenţi în psihiatrie, psihologi şi asistenţi sociali, beneficiari de servicii psihiatrice cu activitate şi experienţă în sectorul ong-urilor.
“Din păcate, noi, medicii psihiatri, cei care lucrăm în domeniul sănătăţii mintale, suntem foarte mult concentraţi pe a pune un diagnostic şi de avea o conduită terapeutică, fie că e medicamentoasă, fie că e psiho-terapică, ori recuperarea şi reinserţia bolnavului psihic înseamnă mult mai mult, e un proces complex, în care nu doar un singur personaj, psihiatrul sau psihologul joacă un rol important, ci o echipă multidisciplinară care trebuie să conlucreze şi din care trebuie să facă parte şi asistentul social, şi instructorul de ergoterapie, şi lucrătorii de servicii sociale, şi paleta poate fi lărgită, dar totul ţine, până la urmă şi de partea economică a locului şi a nevoilor în care această echipă îşi desfăşoară activitatea”, a explicat Paziuc.
El a arătat că în cadrul şcolii de vară cursanţii au beneficiat atât informaţii privind modele de bună practică şi proceduri internaţionale de lucru în ce priveşte reabilitarea şi incluziunea socială, dar şi de dezvoltarea unor abilităţi şi metode de lucru pentru iniţierea unor servicii integrate de sănătate mintală şi incluziune socială.
“Şi noi avem multe de recuperat, suntem într-un paradox, foarte multe din lucrurile legislative sunt puse pe hârtie, arată foarte bine, dar din punct de vedere al vieţii de zi cu zi, al practicii, lucrurile nu stau chiar aşa de bine la noi, adică nu au acel suport financiar care să permită dezvoltarea serviciilor, iar cel care are cel mai mult de suferit este pacientul, familia acestuia, şi nu în ultimul rând comunitatea în care trăieşte.
El a explicat că pentru reabilitarea şi reinserţia socială a unei persoane cu dizabilităţi psihice este necesară, pe lângă medicaţie şi intervenţie psiho-terapeutică, şi o intervenţie socială, care este poate cea mai importantă.
“Fără o rezolvare a situaţiei sociale, comunitare a persoanei respective, noi ne aşteptăm ca acea persoană să revină la serviciul de psihiatrie, să devină cronică, şi în felul acesta să devină o povară pentru comunitate, pentru familie pentru toţi ceilalţi. Costurile de spitalizare ale acestui pacient sunt mult mai mari decât cele pentru sprijinirea lui în familie sau în comunitate”, a subliniat Paziuc.
El a precizat că atât timp cât serviciile de asistenţă socială nu se aşează la o masă comună cu serviciile de sănătate mintală nu se va putea vorbi niciodată de o reală reabilitare psiho-socială.
“Ministerul Sănătăţii va avea finanţare pentru medici, psihologi, şi e firesc să fie aşa, pentru ceea ce înseamnă suportul medical al pacienţilor, iar Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale să vină cu ceea ce înseamnă un loc de muncă protejat, o locuinţă protejată, cu reinserţia în familie, cu educaţia în familie, sunt lucruri care în celelalte ţări conlucrează foarte bine”, a mai spus Paziuc arătând că sunt destui bani în sistem, dar că nu există un management al bolnavului
La rândul său, prof.univ dr. Mircea Lăzărescu din cadrul UMF Timişoara a declarat că dacă pacienţii cu dizabilităţi psihice care au fost trataţi într-un spital nu beneficiază de un suport social adecvat după externare, recăderile în cazul acestora sunt frecvente.
“Cele două ministere nu discută nici la vârf, nici local, mai ales local niciunde în România. Banii care ar fi pentru aşa-zisa reabilitare nu ajung la reabilitare, ajung la asistenţi pentru că ei fac depozit, nu reabilitare. Reabilitare înseamnă ceea ce ştim: programe, exerciţii, plasare, căutare de locuri de muncă, modelarea familiei, receptanţa populaţiei, deci înseamnă ceea ce se ştie în Uniunea Europeană, ştim şi noi, dar MMFPS nu dialoghează”, a mai spus Lăzărescu.
Intră acum și în grupul de
